ICCJ. Decizia nr. 2455/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul T.C.D. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Tineretului și Sportului, anularea O.U.G. nr. 36/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, anularea Ordinului nr. 572/2009 emis de M.T.S. și suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 și a Ordinului nr. 572/2009.
în motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că, începând cu data 30 august 2005, a fost numit în funcția publică de director al Direcției Județene pentru Tineret Constanța (D.J.T.C.) prin Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Tineret nr. 456 din 30 august 2005, emis în urma concursului organizat la 18 august 2005, iar începând cu 10 aprilie 2009, a fost numit director adjunct în baza Ordinului M.T.S. nr. 479/2009.
Prin Ordinul nr. 572/2009 emis de M.T.S. în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, s-a desființat funcția publică de conducere de director adjunct și, începând cu 23 mai 2009, s-a dispus încetarea raportului său de muncă.
Reclamantul a susținut că Ordinul nr. 572/2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului este nelegal, întrucât, pe de o parte, funcția publică de director adjunct s-a transformat în funcția de director coordonator adjunct, atribuțiile fiind aceleași, schimbându-se doar denumirea, iar pe de altă parte, au fost nesocotite dispozițiile art. 65 și art. 73 și 76 C. muncii.
Ulterior, prin precizările formulate la 22 iunie 2009 și 20 iunie 2010, reclamantul a arătat că înțelege să solicite anularea Ordinului nr. 572/2009, în raport de care a chemat în judecată doar Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (continuatorul personalității juridice al Ministerului Tineretului și Sportului).
în ceea ce privește cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 572/2009 și excepția neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009, instanța s-a pronunțat prin încheierile de ședință din 23 iunie 2009 și 6 iulie 2009.
Prin întâmpinarea formulată, autoritatea pârâtă a invocat excepția inadmisibilității cererii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
2. Sentința civilă nr. 226/ CA din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța.
Prin sentința civilă nr. 226/ CA din 28 iunie 2010 pronunțată în dosar, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât, a admis acțiunea promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamantul T.C.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a anulat Ordinul nr. 572/2009 emis de pârât.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de anulare a Ordinului nr. 572/2009 pentru neparcurgerea procedurii prealabile, a reținut, în raport cu dispozițiile art. 7 pct. 5 și art. 9 din Legea nr. 554/2004, că nu este obligatorie plângerea prealabilă, întrucât reclamantul a solicitat anularea ordinului emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 și față de care a invocat excepția de neconstituționalitate.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin Ordinul nr. 456 din 30 august 2005 emis de Autoritatea Națională pentru Tineret, reclamantul T.C.D. a fost numit în funcția publică de director al Direcției Județene de Tineret Constanța, iar în baza acestui ordin s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 160 din 30 august 2005.
Ulterior, prin Ordinul M.T.S. nr. 456 din 10 aprilie 2009, reclamantul a fost numit în funcția de director adjunct, ca apoi, prin Ordinul nr. 572/2009, să se dispună încetarea raportului de muncă al reclamantului, începând cu data de 23 mai 2009.
Instanța de fond a constatat faptul că ordinul contestat a fost emis în baza prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, prin care s-a dispus desființarea funcției de conducere de director adjunct al Direcției pentru Tineret a Județului Constanța.
Analizând prevederile art. 65 C. muncii, Curtea a apreciat că, în cauză, niciuna din condițiile impuse de textul de lege nu este îndeplinită, întrucât, pe de o parte, nu a operat o desființare efectivă, postul ocupat de reclamant suferind doar o modificare a denumirii, din director adjunct în director coordonator adjunct, cu aceleași atribuții, iar pe de altă parte, ordonanța a fost declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 1257/2009.
Mai mult, a reținut judecătorul fondului, însuși emitentul actului a hotărât abrogarea sa prin O.U.G. nr. 105/2009 și, întrucât excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 a fost soluționată ulterior admiterii sesizării Curții Constituționale, într-o altă cauză, Curtea, a procedat la valorificarea Deciziei nr. 1257/2009 pronunțată de Curtea Constituțională.
3. Sentința civilă nr. 283/ CA din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța.
Prin sentința civilă nr. 283/ CA din 06 septembrie 2010 pronunțată în dosar, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 226/CA/2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, formulată de reclamantul T.C.D. și a obligat intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la plata către reclamant a sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea, a reținut culpa procesuală a autorității pârâte, precum și omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, astfel încât, în temeiul art. 274 și art. 2812C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.
4. Recursurile formulate de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret.
împotriva sentințelor civile nr. 226/ CA din 28 iunie 2010 și nr. 283/ CA din 06 septembrie 2010 pronunțate în dosar al Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a formulat cereri de recurs Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și care funcționează, în baza H.G. nr. 141/2010, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și prin care acesta își exercită atribuțiile în domeniul activității de sport și tineret.
4.1. Recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 226/ CA din 28 iunie 2010.
Autoritatea recurentă a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru motive încadrate în prevederile art. 3041 C. proc. civ., susținând, în esență, că Ordinul nr. 572/2009 a fost emis de fostul Minister al Tineretului și Sportului în baza O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care, la data emiterii ordinului contestat, era constituțional.
Astfel, a precizat recurenta, instituția emitentă nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, potrivit cărora se desființează funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale.
4.2. Recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 283/ CA din 06 septembrie 2010.
Invocând prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurenta a solicitat micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată, susținând că acțiunea dedusă judecății nu a presupus o procedură judiciară complexă, iar instituția publică care a căzut în pretenții are un buget limitat.
II. Considerentele înaltei Curți, asupra recursurilor.
Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte, constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele expuse în continuare.
1. Recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 226/ CA din 28 iunie 2010.
Intimatul-reclamant T.C.D. a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 572/2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului, prin care s-a dispus, începând cu data de 23 mai 2009, încetarea raportului de muncă al reclamantului, ca urmare a desființării funcției publice de conducere de director adjunct al Direcției pentru Tineret a Județului Constanța.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative l-a constituit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit căruia:
"(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
înalta Curte, reține faptul că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului".
Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.
Totodată, este de necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. 16 din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M. Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 2,art. 4,art. 5,art. 8 și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.
în plus, Curtea Constituțională, a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Față de aspectele arătate, înalta Curte, reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională.
Sunt neîntemeiate susținerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituționalitate al prevederilor în temeiul și în executarea cărora a fost emis.
Așadar, înalta Curte, reține că desființarea funcției publice deținute de reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale.
Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.
2. Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 283/ CA din 06 septembrie 2010.
înalta Curte, reține faptul că, în mod corect, instanța de primă jurisdicție a constatat culpa procesuală a autorității pârâte și a obligat Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la plata către reclamant a sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Având în vedere complexitatea și miza cauzei, munca îndeplinită de avocat și exercitarea recursurilor împotriva hotărârilor instanței de fond, înalta Curte, constată că nu se impune aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul reducerii cheltuielilor de judecată la care a fost obligată instituția pârâtă în etapa procesuală a judecării fondului.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte, constată că sentințele recurate nu sunt afectate de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 3041C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, înalta Curte, a respins recursurile formulate în prezenta cauză, ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2457/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2464/2011. Contencios → |
|---|
