ICCJ. Decizia nr. 2468/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința nr. 52 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC A.B.V.I. SRL în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că motivele invocate de reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.
Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Curtea, a constatat, de asemenea, că argumentele invocate sunt nefondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente, iar reclamanta nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ.
2. Calea de atac exercitată în cauză.
împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta SC A.B.V.I. SRL a formulat recurs.
Recursul a fost înregistrat la data de 23 martie 2011 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 71/45/2011, iar recurenta-reclamantă SC A.B.V.I. SRL a fost citată cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei (fila nr. 11 din dosarul de recurs).
3. Hotărârea instanței de recurs.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, înalta Curte, constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
în aceste sens sunt și dispozițiile art. 3021alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar: "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare (fila nr. 11 în dosarul de recurs), devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora instanța de control judiciar a dispus anularea recursului ca netimbrat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2469/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2471/2011. Contencios → |
|---|
