ICCJ. Decizia nr. 2489/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2489/2011

Dosar nr.4721/2/2009

Şedinţa publică din 4 mai 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanţele cauzei

1. Prima instanţă

Prin acţiunea precizată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.A.A. a solicitat obligarea Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită Decizia privind titlul de despăgubire în favoarea lui G.A.A., în baza sentinţei civile definitive şi irevocabile nr. 309 din 13 aprilie 2005 pronunţate de Tribunalul Teleorman, secţia civilă în Dosarul nr. 1636/2004;

- obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată pentru despăgubirile stabilite în favoarea reclamantei şi la plata despăgubirilor băneşti stabilite în favoarea reclamantei, în termen de 15 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei ce urmează a se pronunţa, sub sancţiunea unor penalităţi ce urmează a se stabili de către instanţă pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă definitivă şi irevocabilă nr. 309 din 13 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă în Dosarul nr. 1636/2004 au fost acordate reclamantei despăgubirii băneşti, în baza Legii nr. 10/2001.

Cererea pentru plata despăgubirilor băneşti împreună cu titlul executoriu în original şi celelalte acte solicitate de lege a fost înregistrată sub nr. 735943 din 28 februarie 2008 la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

La cererea sus-menţionată s-a revenit succesiv cu cererile nr. 746162 din 19 iunie 2008 şi cea din 24 februarie 2009 şi 11 mai 2009, însă până la acest moment, reclamanta nu a primit nici un răspuns.

Reclamanta a invocat prevederile art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, potrivit cărora, transferarea despăgubirii în numerar se face de către pârâtă în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare.

În speţă, dosarul reclamantei a fost complet încă din data 28 februarie 2008, optând expres pentru plata de despăgubiri în numerar. Plata despăgubirilor în numerar trebuia să se efectueze în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare.

Reclamanta a mai arătat că pârâta a făcut în anul 2008 şi 2009 plata unor despăgubiri în numerar către alte persoane, astfel că nu se poate afirma că nu au existat disponibilităţi în anul 2008 şi 2009 pentru plata despăgubirilor chiar dacă aceste disponibilităţi sunt insuficiente în raport cu numărul mare de cereri.

Având în vedere aceste aspecte a considerat că termenul de plată al despăgubirilor în numerar a fost depăşit în mod culpabil de către pârâte, prin raportare la termenul rezonabil stabilit prin interpretarea dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Mai mult, în acest stadiu al procedurii administrative, dispoziţiile legale nu îi oferă un minim de garanţii şi o protecţie efectivă cu privire la momentul materializării dreptului de a obţine repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului de proprietate, deşi beneficiază de o hotărâre judecătorească prin care i se conferă despăgubiri băneşti pentru prejudiciul cauzat.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, invocând excepţia de prematuritate a cererii de emitere a titlului de plată şi a cererii privind plata despăgubirilor băneşti, ca urmare a faptului că potrivit art. 18 din Titlul VII al Legii 247/2005, arătând că titlul de plată se emite după acordarea titlului de despăgubire care la rândul său, înregistrează o anumită procedură care include mai multe etape.

Opţiunea pentru emiterea titlului de plată se face de-abia ulterior şi în faţa Direcţiei de specialitate, nu prin cererea de chemare în judecată.

Referitor la capătul de cerere privind plata despăgubirilor, a susţinut că plata se face după emiterea titlului de plată, în condiţiile prevăzute de art. 181 din Normele Metodologice, în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor, în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite.

În cauză, reclamanta nu are emis un titlu de plată, astfel încât cererea este prematură.

Sub aspectul fondului, pârâta a susţinut că cererea este neîntemeiată, ca urmare a faptului că trebuie urmată o procedură în acest sens, iar în ceea ce priveşte cererea de penalităţi, a arătat că acordarea este condiţionată de dovedirea prejudiciului, precum şi a celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale. Pe de altă parte, în raport de prevederile art. 5802 şi art. 5803 C. proc. civ., acest capăt de cerere este inadmisibil.

Intimatul Statul Român prin Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, arătând că prin Decizia 5543/2009 s-a emis titlul de despăgubire pentru reclamantă, motiv pentru care, acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

Reclamanta a formulat cerere de completare a acţiunii, arătând că solicită şi plata dobânzii legale de la data de 28 februarie 2008, data depunerii cererii până la data plăţii efective, potrivit dispoziţiilor OG 9/2000.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare faţă de această completare, apreciind-o ca fiind neîntemeiată, deoarece actul normativ indicat este aplicabil în materie comercială, iar procedura de plată a despăgubirilor nu s-a epuizat, potrivit celor anterior expuse.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel

Prin Sentinţa nr. 1610 din 31 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prematurităţii capetelor de cerere formulate de reclamanta G.A.A. privind obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată şi la plata despăgubirilor băneşti;

A respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea la plata unei penalităţi pe zi de întârziere;

A admis în parte acţiunea reclamantei G.A.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;

A obligat pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea unui titlu de plată şi la plata despăgubirilor băneşti în numerar în favoarea reclamantei, precum şi a dobânzii legale la sumă, reprezentând despăgubirile băneşti cuvenite reclamantei, începând cu data de 12 februarie 2010 şi până la data plăţii efectuate, plată ce se va efectua în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare, dar fără a se depăşi 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea Statului Român prin Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită Decizia privind titlul de despăgubire, ca fiind rămas fără obiect şi a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 309 din 13 aprilie 2005, irevocabilă, Tribunalul Teleorman a stabilit cuantumul pretenţiilor de restituit reclamantei, pentru măsuri reparatorii pentru imobilul preluat în mod abuziv de către statul comunist.

Dosarul de despăgubire al reclamantei a fost înregistrat la Autoritate sub nr. 735943 din 28 februarie 2008.

Curtea de Apel a mai reţinut că înainte de a se adresa instanţei, reclamanta a formulat două cereri de soluţionare a dosarului către pârâta Autoritate, însă fără nici un rezultat concret.

Autorităţile publice centrale nu au comunicat niciun răspuns şi au refuzat să soluţioneze cererea şi să emită Decizia reprezentând titlul de plată şi titlul de conversie, titlul de despăgubire fiind emis însă, de-abia la data de 23 aprilie 2009, prin Decizia nr. 5543/2009.

Pentru a respinge ca nefondată excepţia de prematuritate a capetelor de cerere privind emiterea titlului de plată şi plata despăgubirilor, Curtea a reţinut că, deşi a fost emis titlul de despăgubire şi cu toate că reclamanta, încă din cuprinsul cererii din 28 februarie 2008 şi-a exprimat dorinţa de a-i fi efectuată plata sumei de bani la care este îndreptăţită, nici până în prezent, nu s-a procedat la continuarea procedurii în acest sens, pârâta necomunicându-i reclamantei lipsa vreunui document necesar, în afara celor deja depuse.

Pe de altă parte, cererea reclamantei a fost depusă în februarie 2008, trecând un termen de circa 2 ani fără ca pârâtele să finalizeze procedura, fapt care determină depăşirea unui termen rezonabil de soluţionare, în accepţiunea art. 6 din C.E.D.O.

Sub acest aspect, Curtea a apreciat că pârâtele sunt datoare să îşi organizeze în aşa fel activitatea, pentru a putea să soluţioneze într-un termen rezonabil astfel de cereri.

Excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privitor la penalităţi, a fost respins ca nefondat, Curtea reţinând că în speţă sunt incidente prevederile speciale ale art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care permit aplicarea unei astfel de sancţiuni, raportat la refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

Raportat la afectarea obligaţiei de plată a despăgubirilor, de existenţa disponibilităţilor financiare, aşa cum se va arăta în paragrafele următoare, Curtea a apreciat că nu se poate impune stabilirea unei penalităţi pe zi de întârziere în executarea obligaţiilor cerute de reclamantă.

Capătul de cerere referitor la emiterea titlului de despăgubire, a fost respins ca rămas fără obiect, întrucât acesta a fost emis prin Decizia 5543/2009.

Având în vedere argumentele deja prezentate în referire la excepţia de prematuritate, dar şi împrejurarea că reclamanta este lipsită datorită inefectivităţii sistemului intern conceput pentru despăgubirea persoanelor îndreptăţite, prin refuzul pârâtelor de a-i efectua plata, de „bunul" său, conform art. 1 din primul protocol adiţional la C.E.D.O., sentinţa civilă menţionată, ca şi prevederile legale din cadrul Legii 247/2005 confirmându-i acest drept, Curtea a admis capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată şi la plata despăgubirilor băneşti în numerar, în favoarea reclamantei, precum şi a dobânzii legale începând cu data de 12 februarie 2010 şi până la data plăţii efective, dobânda legală fiind aplicabilă în toate raporturile de drept, inclusiv civile.

Având în vedere prevederile art. 182 ale legii, Curtea a dispus a se efectua plata în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor financiare, fără însă a se depăşi un termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

3. Recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:

Cu privire la excepţia de prematuritate a a capetelor de cerere privind emiterea titlului de plată şi plata despăgubirilor, recurenta a arătat că Legea nr. 247/2005 este o lege specială, care reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură, preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru plata unei sume de bani stabilite printr-un titlu de plată emis actul normativ stabilind un termen de doi ani, calculat cu începere de la data emiterii titlului de plată.

A mai arătat recurenta că emiterea titlurilor de plată şi plata despăgubirilor se va face în ordinea înregistrării cererilor de opţiune, în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor băneşti în contul Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în conformitate cu art. 182 lit. a) din Titlul VII şi art. 182 pct. 1 din HGnr. 128/2008.

S-a învederat că până la acest moment, la Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar reclamanta nu figurează cu dosar de opţiune, sursele pentru finanţarea acestor despăgubiri fiind asigurate, până la listarea SC F.P. SA din dividendele acţiunilor deţinute de stat la acest Fond şi în completare, de la bugetul de stat, prin Ministerul Finanţelor, creanţele asupra statului neputându-se plăti decât în condiţii de solvabilitate, principiu care nu este înlăturat nici în jurisprudenţa C.E.D.O.

Recurenta a mai arătat că prin art. 3 alin. (1) din OUG nr. 62/2010 intrată în vigoare la 30 iunie 2010 s-a suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, prin art. 2 şi 3 din Ordonanţă reglementându-se posibilitatea valorificării titlurilor de despăgubire numai prin conversia în acţiuni la Fondul Proprietatea, inclusiv pentru persoanele care nu au primit titlurile de plată până la data emiterii Ordonanţei, deşi au optat pentru această modalitate de despăgubire, acestea putând opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul Proprietatea.

Cu privire la plata dobânzii legale, a arătat că Legea nr. 247/2005 Titlul VII nu reglementează acordarea dobânzii legale calculată asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubire prin hotărârile definitive şi irevocabile emise de către instanţa de judecată.

S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantei i-a fost emis titlu de despăgubire în cuantum de 888.904.167 RON, prin Decizia nr. 5543 din 23 aprilie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul Dispoziţiei nr. 1816 din 23 octombrie 2007 a Primarului comunei M., reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinţei civile nr. 309 din 13 aprilie 2005, definitivă şi irevocabilă.

Instanţa de fond a respins excepţia de prematuritate a capetelor de cerere privind emiterea titlului de plată şi plata despăgubirilor, reţinând că reclamanta şi-ar fî exprimat dorinţa de a-i fi efectuată plata sumei de bani la care este îndreptăţită, încă din cuprinsul cererii nr. 735943 din 28 februarie 2008, trecând un termen de circa 2 ani fără ca pârâtele să finalizeze procedura, fapt care determină depăşirea unui termen rezonabil de soluţionare, în accepţiunea art. 6 din C.E.D.O., însă, din probele de la dosar nu rezultă că reclamanta a parcurs procedura de valorificare a titlului de despăgubire prevăzută de art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Potrivit art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deţinătorii lor în funcţie de valoarea despăgubirilor.

Dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă maximă de 500.000 RON se poate solicita, potrivit art. 181 alin. (2), fie realizarea conversiei despăgubirilor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar.

Dacă titlu de despăgubiri este emis pentru o sumă mai mare de 500.000 RON, potrivit art. 181 alin. (3), persoana beneficiară poate opta între:

- primirea de acţiuni la Fondul „Proprietatea" sau

- emiterea titlurilor de plată, în condiţiile art. 141 şi, până la concurenţa despăgubirilor totale acordate, acţiuni emise de Fondul Proprietatea.

Reclamantei i-a fost emis titlu de despăgubire (Decizia nr. 5543 din 23 aprilie 2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), pentru suma de 888.904.167 RON, însă nu a înregistrat cererea de opţiune la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia de Acordare a Despăgubirilor în Numerar.

Potrivit art. 182 lit. c) din Titlu VII al Legii nr. 247/2005, dacă se optează pentru acţiuni emise de Fondul Proprietatea şi primirea de despăgubiri în numerar, se eliberează un titlu de plată pentru suma solicitată de persoana despăgubită şi un titlu de conversie, pentru diferenţa dintre valoarea înscrisă în titlu de despăgubire şi titlu de plată.

Titlu de plată se va emite în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor băneşti, potrivit art. 181 alin. (1) lit. a) din Titlul VII, iar titlurile de plată se emit şi în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri, în conformitate cu pct. 182.4 din Normele metodologice aprobate prin HGnr. 128/2008.

Cererea pentru plata despăgubirilor la care face referire reclamanta din 28 februarie 2008, anterior emiterii titlului de despăgubire, nu reprezintă o cerere de opţiune, în accepţiunea legii speciale.

Prin urmare, nefiind parcursă procedura de valorificare a titlului de despăgubire, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin Direcţia de Acordare a Despăgubirilor în Numerar nu poate emite titlul de plată.

Sentinţa care formează obiectul controlului judiciar a impus în sarcina autorităţii pârâte - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor obligaţii imposibil de executat, deşi prin OUG nr. 62/2010 intrată în vigoare la 30 iunie 2010 s-a suspendat emiterea titlurilor de plată pe o perioadă de 2 ani, hotărârea pronunţată fiind de natură să înlăture principiul egalităţii de tratament între persoanele aflate într-o situaţie identică sau similară.

Cum intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor direct la plata despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 5543 din 23 aprilie 2009 emisă în baza Legii nr. 247/2005, deşi acesta are numai titlu de despăgubiri, prima instanţă admiţând acţiunea fără ca intimata să parcurgă etapele legale prevăzute de legea specială, în mod greşit a respins excepţia prematurităţii introducerii acţiunii ridicată de recurenta -pârâtă.

Constatând că această excepţie era întemeiată şi trebuia soluţionată cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., coroborat cu art. 316 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica în tot sentinţa şi va respinge acţiunea reclamantului ca prematur formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei nr. 1610 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca prematur formulată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2011.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2489/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs