ICCJ. Decizia nr. 2506/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2506/2011
Dosar nr.137/33/2010
Şedinţa publică din 4 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2010, astfel cum a fost extinsă şi precizată, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Durabile, Ministerul Mediului şi Pădurilor şi R.N.P-ROMSILVA solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună: anularea Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1823 din 07 octombrie 2009 prin care s-a desfiinţat postul de director coordonator al Direcţiei Silvice Sălaj, pe care l-a ocupat până în data de 07 octombrie 2009; repunerea acestuia în situaţia anterioară emiterii ordinului; obligarea angajatorului la plata de despăgubiri egale cu salariile existente la ora actuală, indexate, majorate şi actualizate, precum şi a celorlalte drepturi cum ar fi premii sau bonuri de masă de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi pus în aplicare ordinul;
- daune morale de 10.000 RON pentru fiecare lună, până la repunerea acestuia în drepturile anterioare emiterii ordinului, precum şi decontarea cheltuielilor de judecată şi de transport.
În motivare reclamantul arată că în data de 28 mai 2009, în urma concursului desfăşurat la sediul M.A.P.D.R. din Bucureşti, prin Ordinul Ministrului nr. 1315 din 28 mai 2009, a fost numit în funcţia de director coordonator al Direcţiei Silvice Sălaj. În acest sens s-a încheiat între reclamant şi M.A.P.D.R., contractul de management nr. 70/DS/28.05.2009.
În data de 07 octombrie 2009, a fost emis Ordinul Ministrului nr. 1823 din 07 octombrie 2009, semnat de ministru de resort, prin care se desfiinţa funcţia de director coordonator al Direcţiei Silvice Sălaj şi se modifica contractul de management nr. 70/DS/28.05.2009.
În opinia reclamantului, acest Ordin nr. 1823 din 07 octombrie 2009 este netemeinic şi nelegal.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 141 din 23 martie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Durabile şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu acest pârât;
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei R.N.P. - ROMSILVA;
A admis în parte, cererea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Pădurilor şi R.N.P. - ROMSILVA;
A anulat Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor;
A obligat pârâţii să dispună reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii ordinului, respectiv pe funcţia de director coordonator al Direcţia Silvică Sălaj şi să îi plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul în calitate de director coordonator, începând cu data revocării din funcţie şi până la data reintegrării efective;
A respins cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata daunelor morale.
Pentru a admite excepţia lipsei calităţii pasive invocată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Curtea de Apel a reţinut că Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, contestat în cauză, a fost emis de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Calitatea procesuală pasivă a acestuia a fost preluată de către Ministerul Mediului şi Pădurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 7 din OUG nr. 115/20096 şi art. 1 alin. (2) şi (3) din HG nr. 1635/2009.
Prin urmare, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză o are Ministerul Mediului şi Pădurilor, faţă de care reclamantul şi-a extins cererea.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei R.N.P.-Romsilva, Curtea a constatat că este neîntemeiată, întrucât această parte a fost chemată în judecată pentru a dispune reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, ca urmare a anulării ordinului contestat.
Chiar dacă această pârâtă nu are calitatea de emitent al actului contestat, aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la petitul accesoriu de reintegrare şi având în vedere calitatea acesteia de angajator, stabilită prin art. 2 din Ordinul contestat, nr. 1823 din 07 octombrie 2009.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că prin ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (actualul pârât Ministerul Mediului şi Pădurilor) a dispus, în baza OUG nr. 105/2009, HG nr. 229/2009, HG nr. 8/2009, desfiinţarea funcţiei de conducere de director coordonator ocupate de reclamant în cadrul Direcţiei Silvice Sălaj şi încetarea contractului de management al acestuia, începând cu data de 07 octombrie 2009.
Ulterior, la data de 07.10.2009, prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a OUG nr. 105/2009, constatând că aceasta este neconstituţională, pentru aceleaşi considerente reţinute în cuprinsul Deciziei nr. 1257 din 07 octombrie 2009, referitoare la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Având în vedere faptul că actul normativ în baza căruia a fost emis ordinul atacat a fost declarată neconstituţional, rezultă că actul emis în baza acestuia este nelegal, urmând a fi anulat, în această situaţie se află şi Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, emis de pârât în temeiul OUG nr. 105/2009.
Apărările pârâtei R.N.P.-Romsilva privind declararea, ca ne constituţională, a OUG nr. 37/2009, prin care a fost înfiinţat postul de conducere al reclamantului, au fost înlăturate, instanţa reţinând că nu pot constitui temei al respingerii cererii reclamantului.
În acest context, Curtea constată că ordinul contestat nu a fost emis ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, ci în temeiul OUG nr. 105/2009, act normativ emis anterior pronunţării deciziei amintite anterior.
Constatând că Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009, prin care reclamantul a fost destituit din funcţia de director coordonator al Direcţiei Silvice Sălaj este nelegal, instanţa a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, reintegrarea reclamantului în funcţia publică de director coordonator al Direcţiei Silvice Sălaj.
În baza aceloraşi dispoziţii legale, instanţa a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantului, a unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta în calitate de director coordonator, începând cu data revocării din funcţie şi până la data reintegrării efective.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata sumei de 10.000 RON pentru fiecare lună, cu titlu de daune morale, instanţa a apreciat că este nefondată, în condiţiile în care reclamantul nu a dovedit în nici un fel că ar fi suferit daune morale ca urmare a eliberării sale din funcţia de conducere deţinută anterior emiterii ordinelor contestate. în lipsa unor minime dovezi în acest sens, nu se poate prezuma că reclamantul ar fi suferit prejudicii de imagine, care să justifice acordarea unor daune morale, cu atât mai mult cu cât acesta nici nu a arătat în ce constau prejudiciile pe care le-ar fi suferit sub aspect psihic.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta R.N.P. -Romsilva, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se aduc critici sentinţei atacate, în primul rând, sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive deoarece Ordinul nr. 1823 din 07 octombrie 2009 a fost emis de către Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar raporturile contractuale a fost stabilite între intimatul-reclamant şi această instituţie.
În opinia recurentei, R.N.P. - Romsilva ar avea calitatea de angajator numai începând cu data de 07octombrie 2009 pentru angajările ce se vor face ulterior, neputând să retroactiveze şi aibă valabilitate într-un contract de management încheiat anterior emiterii ordinului, astfel că în mod greşit instanţa s-a raportat la petitul accesoriu al cererii, privind reintegrarea în funcţia deţinută anterior şi la calitatea de angajator stabilită prin art. 2 din Ordinul contestat.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că sentinţa atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a Legii nr. 554/2004.
Funcţia publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
În mod greşit instanţa de fond a considerat că intimatul-părât mai poate fi reintegrat într-o funcţie a cărei existenţă a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înfiinţată, iar intimatul-reclamant nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ indvidual, câtă vreme dreptul ori interesul său la momentul emiterii acelui act a devenit nelegitim.
4. Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către recurenta-pârâtă, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate şi raportat la prevederile legale incidente, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a R.N.P. - Romsilva, instanţa de recurs apreciază că soluţia de respingere a acestei excepţii este corectă, recurenta-pârâtă chiar dacă nu are calitatea de emitent al actului, are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la petitul accesoriu de reintegrare şi având în vedere calitatea acesteia de angajator, stabilită prin art. 2 din Ordinul contestat, nr. 1823 din 07 octombrie 2009.
Înalta Curte apreciază însă că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în considerarea celor ce urmează.
Prin Ordinul nr. 1315 din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale intimatul-reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator al Direcţiei Silvice Sălaj , în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6),(10) şi (12) din OUG nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale a României 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1823 din 07 octombrie 2009 s-a desfiinţat funcţia de conducere de director coordonator, ocupată de reclamant, s-a modificat contractul de management nr. 70/DS din 28 mai 2009 şi şi-a încetat aplicabilitatea Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1315 din 28 mai 2009 prin care reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator.
Temeiul juridic al acestei măsuri administrative îl constituie art. IV şi art. XIV din OUG nr. 105/2009, HGnr. 229/2009 privind reorganizarea R.N.P. - Romsilva şi HGnr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituţională a României a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV,art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
În considerentele deciziilor anterioare enunţate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
Funcţia publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
De altfel în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. III, art. V, art. VIII, şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
Ca urmare a acestor modificări legislative, funcţia de director coordonator în cadrul Direcţiei Silvice Sălaj s-a desfiinţat, astfel că în mod greşit instanţa de fond a considerat că intimatul-părât mai poate fi reintegrat, într-o funcţie a cărei existenţă a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înfiinţată.
Aşadar, dat fiind faptul că situaţia de neconstituţionalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât ordinul de numire nr. 1315 din 28 mai 2009 cât şi contractul de management nr. 70 încheiat între părţi la 28 mai 2009, în baza OUG nr. 37/2009, nu-şi mai pot menţine valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituţional.
Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv OUG nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 1823 /07 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanţei de fond în sensul reintegrării intimatului-reclamante în funcţia de director coordonator în condiţiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul nr. 1315 din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituţionalităţii actului normativ în executarea căruia a fost emis.
Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că la data emiterii actului administrativ contestat, intimatul-reclamant nu poate justifica o vătămare a dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii sale în funcţia publică prin Ordinul nr. 1315 din 28 mai 2009.
Câtă vreme instanţa de control judiciar a statuat asupra lipsei vătămării dreptului reclamantului la funcţia publică de conducere şi reţinând totodată, că acţiunea nu este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea specula asupra eventualei respnsabilităţi patrimoniale a emitentului actului, soluţia pronunţată cu privire la despăgubirile materiale solicitate nu este legală.
În concluzie, soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii şi de anulare a Ordinului nr. 1823 din 07 octombrie 2009, a reintegrării reclamantului pe postul deţinut anterior, cu consecinţa acordării drepturilor salariale, apare ca nelegală.
În schimb, este corectă hotărârea judecătorului fondului de a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale passive a R.N.P. -Romsilva şi a cererii de acordare a daunelor morale, soluţia urmând a fi menţinută sub aceste aspecte.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârât, va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată şi cererea de despăgubiri materiale, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.N.P. -Romsilva împotriva sentinţei nr. 141 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant de anulare Ordin nr. 1823/2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (Ministerul Mediului şi Pădurilor) şi cererea de despăgubiri materiale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2502/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2510/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
