ICCJ. Decizia nr. 2753/2011. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2753/2011
Dosar nr. 7121/2/2009
Şedinţa publică din 13 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 2370 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC T. SA în contradictoriu cu pârâtul C.C., având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de pârât, în principal, anularea acestei decizii iar, în subsidiar, reducerea amenzii, deoarece că pârâtul a efectuat o greşită individualizare a sancţiunii aplicate.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării deciziei.
Pe fondul cauzei, a susţinut că la dosarul de investigaţie există probe concludente, atât ale participării dl. F.D., coordonator al şcolii de şoferi la SC T. SA, la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, cât şi ale faptului că la această întâlnire s-a decis majorarea tarifului pentru categoria B şi fixarea tarifului la nivelul minim de 800 Ron.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea de apel a reţinut în fapt că preşedintele C.C. a dispus, prin Ordinul nr. 143/2008, declanşarea din oficiu a unei investigaţii pe piaţa serviciilor de şcolarizare auto pentru obţinerea permisului de conducere din M.B., privind posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată şi ca urmare a analizei efectuate în cauză, în urma audierii în data de 10 iunie 2009 a părţilor implicate, a emis Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009, prin care a constatat încălcarea, de către 32 de agenţi economici, a art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei prin realizarea unei înţelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de şcolarizare auto categoria B, în Bucureşti, precum şi fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON şi a dispus sancţionarea acestora prin fixarea unui nivel de bază al amenzi reprezentând 6 % din cifra de afaceri realizată în anul 2008 de către agenţii economici contravenienţi. Printre cei 32 de agenţi economici, a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 60.897 lei şi reclamanta (această valoare reprezintă 3 % din cifra de afaceri realizată de reclamantă în anul 2008, respectiv din suma de 2.029.910 lei).
Instanţa de fond a apreciat că Decizia contestată în cauză este legală, fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 21/1996, în condiţiile în care reclamanta a încălcat prevederile art. 5 din aceeaşi lege, participând la realizarea unei înţelegeri de tip cartel cu agenţii economici activi pe piaţa serviciilor de şcolarizare auto pentru obţinerea permisului de conducere categoria B din Bucureşti, înţelegere având ca obiect majorarea tarifului şi fixarea acestuia la nivelul minim de 800 Ron pentru serviciile oferite de şcolile de şoferi, ceea ce reprezintă o restricţionare prin obiect, o încălcare per se a regulilor de concurenţă.
Reclamanta a participat la întâlnirea din data de 31 ianuarie 2008 când s-a realizat înţelegerea anticoncurenţială, în urma căreia, agenţii economici implicaţi în realizarea sa au procedat la punerea în practică, în sensul că începând cu data de 1 februarie 2008 au majorat tariful şi au fixat nivelul acestuia la suma minimă de 800 lei.
Prima instanţă a reţinut, totodată, că agenţii economici au organizat întâlniri şi după data de 31 ianuarie 2008, pentru a se asigura că sunt respectate cele convenite la data menţionată, respectiv fixarea şi majorarea tarifelor, în cadrul acestor întâlniri fiind organizate comisii de evaluare având ca scop verificarea obiectivului stabilit la data de 31 ianuarie 2008.
Susţinerea reclamantei că nu a participat la niciuna dintre întâlnirile care au avut loc în perioada iunie 2007 - ianuarie 2008 nu a fost reţinută, cu motivarea că la întâlnirea din 31 ianuarie 2008 a participat F.D., care este persoana împuternicită de reclamantă să o reprezinte în ceea ce priveşte activitatea de şcolarizare auto pentru obţinerea permisului de conducere, această persoană semnând în anii 2007 şi 2008 contractele de şcolarizare.
Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 invocate în acţiune sunt irelevante în soluţionarea cauzei, în condiţiile în care potrivit doctrinei comunitare, agentul economic va răspunde chiar dacă angajaţii săi nu erau autorizaţi sau instruiţi de către conducerea companiei să acţioneze în acea manieră, agenţii economici având obligaţia de a iniţia programe prin intermediul cărora să prevină încălcarea regulilor de concurenţă.
Faptul că la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, F.D. nu a prezentat un mandat scris din partea societăţii reclamante, nu înseamnă că nu a avut calitatea de reprezentant al acestei societăţi în cadrul acestei întâlniri, de natură anticoncurenţială.
Curtea reţine că în procesul verbal din 31 ianuarie 2008, în dreptul numelui F.D- este trecută SC T. SA, acest proces verbal nefiind un simplu act de prezenţă, aşa cum susţine reclamanta, ci actul care atestă realizarea înţelegerii anticoncurenţiale, prezenţa acestei persoane la întâlnire fiind suficientă pentru ca ceilalţi participanţi să considere că reprezintă SC T. SA şi că este determinată de scopul lor comun, acela de stabilire a unei înţelegeri anticoncurenţiale, prin majorarea tarifului serviciilor oferite şi prin fixarea unui tarif minim.
Împrejurarea că această persoană avea calitatea de a reprezenta SC T. SA rezultă şi din adresa emisă de reclamantă, înregistrată la pârât sub nr. 632 din 11 iunie 2008 în care se arată că persoana desemnată de SC T. SA pentru discuţiile cu echipa de investigaţii a C.C. este inginer D.F., coordonatorul Şcolii de şoferi T.
Lipsa unui mandat expres dat de societatea reclamantă acestei persoane pentru a participa la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, nu este de natură să înlăture încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, având în vedere că participarea la realizarea înţelegerii anticoncurenţiale în calitate de simplu angajat al societăţii, determină răspunderea societăţii reclamante pentru încălcarea regulilor de concurenţă.
pentru exonerarea de răspundere, agentul economic trebuie să probeze că participarea sa la întâlnirile cu caracter anticoncurenţial nu a fost făcută cu intenţie anticoncurenţială şi că a indicat concurenţilor faptul că participă la întâlniri cu un scop diferit de al lor.
Or, în cauză, reclamanta a semnat procesul verbal al întâlnirii din data de 31 ianuarie 2008 care atestă realizarea înţelegerii anticoncurenţiale şi nu s-a distanţat public de ceea ce s-a stabilit cu acea ocazie, astfel încât a lăsat impresia celorlalţi agenţi economici participanţi că subscrie la cele hotărâte.
Curtea reţine în raport de înscrisurile depuse la dosar, că reclamanta a participat la realizarea înţelegerii pe orizontală privind tarifele, ceea ce reprezintă o gravă restricţionare a concurenţei având ca efect o creştere concomitentă a tarifelor pe piaţă şi restricţionarea posibilităţilor de alegere ale consumatorului.
Înţelegerile privind fixarea preţurilor sau împărţirea pieţelor sunt apreciate de instanţa comunitară ca restricţionând concurenţa, fiind considerate înţelegeri per se, o astfel de înţelegere fiind şi cea pentru care pârâtul a emis Decizia contestată.
Referitor la amenda aplicată, Curtea reţine că aceasta este în cuantum de 60.897 lei, reprezentând 3 % din cifra de afaceri totală realizată în anul 2008, fiind respectate dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, care stabileşte o amendă de până la 10 % din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancţiunii.
Cuantumul amenzii a fost stabilit ţinându-se cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 din aceeaşi lege, respectiv gravitatea şi durata faptei, consecinţele acesteia asupra concurenţei.
Astfel, fapta săvârşită de reclamantă se încadrează în categoria celor de gravitate mare, potrivit Instrucţiunilor privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute de art. 56 (în prezent art. 51) din Legea nr. 21/1996, care stabilesc pentru restricţionările pe orizontală de tipul cartelului, în vederea fixării preţurilor un nivel de bază al amenzii cuprins între 4 % şi 8 %.
De asemenea, a fost avută în vedere durata mai mică de un an a faptei, precum şi consecinţele pe care le-a produs asupra concurenţei, acestea fiind considerabile asupra mediului concurenţial pe piaţa respectivă, constatându-se că din cei 32 de agenţi economici care au realizat înţelegerea anticoncurenţială, 31 au majorat tariful la nivelul de 800 Ron, un singur agent majorându-l la nivelul de 790 Ron.
Mai mult, mediatizarea în presă a celor stabilite de agenţii economici la întâlnirea din 31 ianuarie 2008 a influenţat modul de a acţiona pe piaţă al celorlalţi agenţi economici.
Curtea constată că, deşi nu au fost identificate circumstanţe atenuante care să fie aplicate reclamantei, C.C. a procedat la reducerea nivelului de bază al amenzii cu 3 procente, la 3 % în raport de împrejurarea că reclamanta a prestat serviciile de şcolarizare doar pe două autoturisme.
Faptul că reclamanta desfăşoară şi activitate de transport auto marfă şi nu doar activitate specifică şcolii de şoferi nu înseamnă că amenda se stabileşte exclusiv, în funcţie de veniturile obţinute din cea de-a doua activitate, atâta timp cât legea prin art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, face trimitere în mod expres la cifra de afaceri totală.
2. recursul formulat de reclamanta SC T. SA
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul anularii deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emise de C.C., iar, în subsidiar, în măsura în care se va aprecia Decizia ca fiind legală, reducerea amenzii, constatând ca intimata-pârâtă a efectuat o greşita individualizare a sancţiunii aplicate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a analizat în mod greşit materialul probator administrat în cauză, respingând proba testimonială cu audierea martorului D.F. şi a aplicat eronat dispoziţiile legale în materie, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.
Arată că majorarea tarifelor practicate la şcoala de şoferi a fost luată din motive strict economice având în vedere că tariful practicat la nivelul anului 2007 nu avea corespondent raportat la nivelul cheltuielilor.
Faptul că o societate a realizat o majorare a preţului produselor sale, nu constituie un argument suficient pentru sancţionarea acesteia reţinându-se încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 republicata, în condiţiile în care autoritatea de concurenţă poate hotărî sancţionarea numai în condiţiile în care s-a dovedit fără dubiu că respectiva creştere de preturi se datorează existentei unei practici concertate, cu excluderea argumentată a posibilelor motivaţii de natură economică.
În cauză, nu s-a dovedit fără putinţă de tăgadă, pe de o parte, existenţa înţelegerii anticoncurenţiale, iar pe de altă parte, participarea recurentei la această înţelegere având drept consecinţă majorarea tarifelor la şcolile de şoferi, precum şi faptul că majorarea tarifului de către societate s-a datorat acestei presupuse înţelegeri.
Susţine că în cauză, prin hotărârea recurată, piaţa relevantă nu a fost definită corect şi că au fost înlăturate nefondat susţinerile sale în sensul că nu a fost prezentă şi nu a participat la realizarea unei înţelegeri anticoncurenţiale la data de 31 ianuarie 2008.
O solicitare distinctă vizează cererea subsidiară a societăţii de diminuare a amenzii aplicate de C.C., având în vedere că sancţiunea aplicată este împovărătoare şi chiar periculoasă pentru continuarea activităţii acestei societăţi comerciale.
2. Apărarea intimatului
C.C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii Curţii de Apel Bucureşti.
Răspunzând punctual criticilor aduse hotărârii recurate şi deciziei contestate, C.C. arată că reclamanta a făcut parte dintr-o înţelegere anticoncurenţială, sancţiunea aplicată este legală fiind încălcate de către SC T. SA şi de către celelalte societăţi participante la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei, prin realizarea unei înţelegeri anticoncurenţiale având ca obiect fixarea unui nivel minim al tarifului pentru serviciile de şcolarizare auto.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare cât şi în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. - Argumente de fapt şi de drept relevante
C.C., prin Ordinul nr. 143/2008, a deschis o investigaţie pe piaţa serviciilor de şcolarizare auto pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, privind posibila încălcare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei, şi a ajuns la concluzia că în data de 31 ianuarie 2008, 32 de agenţi economici, printre care şi recurenta SC T. SA, au realizat o înţelegere anticoncurenţială, având ca obiect majorarea şi fixarea unui tarif minim de 800 RON pentru serviciile oferite.
Recurenta-reclamantă a fost sancţionată prin Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 a C.C., cu amendă contravenţională alături de alţi agenţi economici pentru realizarea unei înţelegeri orizontale având ca obiect majorarea tarifului pentru serviciile de şcolarizare auto categoria B, în Bucureşti, precum şi fixarea tarifului la un nivel minim de 800 RON.
Sentinţa recurată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 şi cuprinde motivele pe care se sprijină prin analizarea situaţiei de fapt care rezultă din probele administrate în privinţa legalităţii Decizia contestată.
Legea nr. 21/1996, prin art. 5 alin. (1) interzice orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc.
- lit. a) - fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale.
Analiza motivelor de recurs, a probelor cauzei şi a legislaţiei aplicabile relevă că în cursul anilor 2007 şi 2008 reprezentanţii mai multor societăţi comerciale din municipiul Bucureşti, care aveau ca obiect de activitate şcolarizarea pentru obţinerea permisului auto categoria B au avut mai multe întâlniri în cadrul cărora s-au luat decizii cu privire la tariful ce urmează a se practica pentru serviciile prestate.
Aceste înţelegeri sunt interzise de Legea nr. 21/1996.
Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, este interzisă fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor, a tarifelor.
Exceptările de la interdicţiile prevăzute în art. 5 alin. (1) sunt expres reglementate în alin. (2) al aceluiaşi text.
În concret, cu privire la motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că sunt nefondate, după cum urmează:
Susţinerea recurentei în ceea ce priveşte analiza probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată în raport de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă realizarea unei înţelegeri cu obiect anticoncurenţial pe piaţă, între cei 32 agenţi economici, în acest sens fiind procesele – verbale cu întâlnirile organizate la următoarele date: 12 iunie 2007, 30 noiembrie 2007, 13 decembrie 2007, 17 ianuarie 2008, 31 ianuarie 2008, 14 februarie 2008 şi 21 februarie 2008, de agenţi economici activi pe piaţa serviciilor de şcolarizare auto, în cadrul cărora erau iniţiate discuţii privind politica de preţuri a acestora, finalizate cu înţelegerea anticoncurenţială în data de 31 ianuarie 2008.
Înţelegerea tip cartel realizată de către agenţii economici activi pe piaţa Serviciilor de şcolarizare auto pentru obţinerea permisului de conducere categoria B din Bucureşti are ca obiect majorarea tarifului şi fixarea acestuia la nivelul minim de 800 RON pentru serviciile oferite de şcolile de şoferi, reprezentând, prin urmare, o restricţionare prin obiect, pentru care nu este necesară existenţa unor etape ulterioare de punere în practică a acesteia, realizarea înţelegerii anticoncurenţiale în sine reprezentând o încălcare a concurenţei, prin întâlnirea acordului de voinţă al agenţilor economici în cauză, în sensul adoptării unei conduite comune pe viitor.
Mai mult, implementarea înţelegerii anticoncurenţiale reprezintă o confirmare în plus a existenţei unei înţelegeri anticoncurenţiale pe piaţa serviciilor oferite de şcolile de şoferi pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, iar în ceea ce o priveşte pe SC T. SA, la dosarul de investigaţie se află copii ale contractelor de şcolarizare încheiate de recurenţă, ulterior realizării înţelegerii anticoncurenţiale, în care apare tariful majorat de 800 Ron.
În ceea ce priveşte proba testimonială solicitată de reclamantă cu martorul F.D. care a participat la întâlnirea celor 32 de agenţi economici din partea SC T. SA, prin încheierea din 9 februarie 2010, curtea de apel a apreciat că această probă nu este utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei, faţă de obiectul acţiunii şi aspectele ce se doresc a fi dovedite cu audierea martorului, fiind în schimb încuviinţată proba cu înscrisuri care au fost depuse la fondul cauzei din care rezultă că participanţii la întâlnirea din 31 ianuarie 2008, printre care şi recurenta SC T. SA, au încheiat o înţelegere privind nivelul tarifelor practicate, înţelegere care reprezintă o încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei.
În baza acestei probe, în mod corect prima instanţă a înlăturat susţinerea reclamatei privind neparticiparea la realizarea înţelegerii anticoncurenţiale din data de 31 ianuarie 2008.
Recurenta-reclamantă mai susţine că instanţa de fond nu a răspuns apărărilor făcute prin acţiune conform cărora majorarea tarifelor practicate la şcoala de şoferi a fost luată din motive economice.
Această susţinere nu poate fi reţinută întrucât sarcina probei în dovedirea acestei apărări, îi revenea, dar este şi neîntemeiată, întrucât a procedat la majorarea tarifelor la data de 1 februarie 2008 imediat după discuţiile din 31 ianuarie 2008 privind uniformizarea tarifelor pe piaţă, materializate printr-o înţelegere anticoncurenţială şi aproximativ 7 luni de la generarea cheltuielilor datorată majorării costului combustibilului, a chiriei şi respectiv tarifelor pentru R.C.A.
În stabilirea pieţei relevante, prin Decizia contestată, C.C. a avut în vedere prevederile normative aplicabile înserate în cuprinsul actului administrativ atacat, a căror incidenţă nu poate fi contestată în cauză, respectiv Instrucţiunile C.C. cu privire la definirea pieţei relevante, în scopul stabilirii părţii substanţiale de piaţă, emise în baza art. 27 alin. (1) şi alin. (3) din Legea concurenţei (M. Of. nr. 288/1.04.2004).
O ultimă solicitare formulată de recurenta-reclamantă, în subsidiar, vizează individualizarea sancţiunii aplicate prin Decizia contestată şi respectiv reducerea amenzii.
Această susţinere nu poate fi reţinută deoarece la individualizarea sancţiunii aplicate prin Decizia contestată, au fost avute în vedere prevederile art. 52 din Legea nr. 21/1996, Instrucţiunile privind individualizarea sancţiunilor pentru contravenţiile prevăzute de art. 56 (în prezent art. 51) din Legea concurenţei nr. 21/1996 (M. Of. nr. 439/17.05.2004).
Astfel, nu se pot reţine în cauză vreuna din situaţiile prevăzute ca circumstanţe atenuante, pentru reducerea amenzii, iar C.C. deja a procedat la reducerea nivelului de bază al amenzii cu 3 procente, la 3 %, în raport de împrejurarea că societatea a prestat serviciile de şcolarizare doar pe două autoturisme, astfel cum a reţinut de altfel şi prima instanţă.
În consecinţă, Înalta Curte constatând că cei 32 de agenţi economici implicaţi au stabilit un tarif unitar, de natură a determina şi comportamentul celorlalte şcoli de şoferi şi instructori auto independenţi, corect a reţinut prima instanţă că Decizia C.C. de sancţionare a reclamantei este legală.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse şi constatând că nu sunt motive de reformare a sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2370 din 18 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2747/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1071/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
