ICCJ. Decizia nr. 2709/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2709/2011
Dosar nr. 1486/36/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 110/ CA din data de 22 martie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul D.C.B. în contradictoriu cu pârâţii M.A.N. şi C.U. Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost cadru activ la C.U. Constanţa până la 12 septembrie 2009, când, urmare a cererii de demisie, a fost trecut în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. MP 993/2009.
A mai reţinut că în perioada 2001 - 2006, reclamantul a urmat cursurile Academiei Navale M.B. din Constanţa, că a semnat primul contract privind exercitarea profesiei de cadru militar, cu o durată de 8 ani, la 27 iulie 2006, termenul urmând să se împlinească la 27 iulie 2014 şi că din totalul de 2922 zile de contract, reclamantul a executat doar 411 zile (17 iulie 2006 - 12 septembrie 2007), rămânând neexecutate 2511 zile, ca urmare a demisionării acestuia.
Examinând situaţia de fapt prin prisma dispoziţiilor art. 41 şi 85 lit. h) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, precum şi a art. 13 din HG nr. 406/1990 privind înfiinţarea şi organizarea Academiei Navale M.B. Constanţa, instanţa de fond a concluzionat că Decizia de imputare nr. 3 din 9 martie 2009, pentru suma de 39.397 lei, emisă de către C.U. Constanţa, ca şi Hotărârea nr. 13/1009 şi Decizia administrativ-jurisdicţională nr. 58/CJ299/2009 sunt legale şi temeinice.
A mai arătat prima instanţă că susţinerile reclamantului referitoare la recalcularea cheltuielilor de şcolarizare nu sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte, primul an de studiu la facultate nu poate fi asimilat stagiului militar efectuat ca militar în termen, iar, pe de altă parte, acordarea gradului militar pe parcursul anului V de studiu nu este de natură să-l exonereze pe reclamant de obligaţiile asumate atât prin contract cât şi prin angajament.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.C.B., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a motivat recursul prin aceea că instanţa fondului nu a observat că atacarea deciziei jurisdicţionale nr. 58/CJ/299/2009 priveşte şi norma de ţigări şi solda, sume incluse în mod greşit în baza de calcul, încălcându-se angajamentul semnat de părţi la 4 octombrie 2001.
De asemenea, se critică hotărârea judecătorească şi în ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de a fi excluse din baza de calcul cheltuielile din anul I de studii, instanţa motivând fără să facă referire la actele normative invocate de aceasta în cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privesc cheltuielile pentru anul V de studiu, aceste drepturi sunt acordate ofiţerilor (soldă, echipament, cazare, transport gratuit pentru efectuare concediu etc.) în mod necondiţionat conform Legii nr. 80/1995 art. 9.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivul de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurentul-reclamant a fost cadru activ la C.U. Constanţa până la 12 septembrie 2009, când a fost trecut în rezervă ca urmare a cererii sale de demisie, în baza Legii nr. 80/1995.
Între anii 2001 – 2006 acesta a urmat cursurile Academiei Navale din Constanţa.
Conform Legii nr. 80/1995, persoanele care urmează să devină cadre militare la admiterea într-o instituţie militară de învăţământ pentru formarea ofiţerilor, încheie contracte cu M.A.N. cu durată de 8 ani la numirea lor în funcţie.
Tot Legea nr. 80/1995, atunci când este reziliat acest contract înainte de termen la cererea cadrului militar, acesta este obligat să restituie şi cheltuielile de întreţinere privind şcolarizarea, proporţional cu perioada de contract rămasă neexecutată.
Contractul recurentului - reclamant a fost încheiat în 27 iulie 2006 şi se termina la 27 iulie 2014.
Prin urmare corect instanţa de fond în condiţiile art. 85 din Legea nr. 80/1995, a statuat că pentru zilele rămase neexecutate a fost emisă legal Decizia nr. 3 din 9 martie 2009 pentru suma de 39.397 lei de către C.U. Constanţa. Această decizie a fost contestată şi în calea de atac administrativ-jurisdicţională. S-a emis Decizia în litigiu nr. 58/CJ299/2009, prin care s-a menţinut în sarcina recurentului suma de bani datorată.
Conform dispoziţiilor legale în vigoare de care am făcut vorbire recalcularea cheltuielilor de şcolarizare pentru anul întâi de studiu la facultate nu este întemeiată, întrucât acest an nu se poate asimila stagiului militar efectuat ca militar în termen.
Desigur, sunt deosebiri între calitatea de militar şi militar în termen, acordarea gradului în anul V neconducând la ideea că recurentul ar putea să fie scutit de obligaţiile asumate prin contract.
Conform OG nr. 121/1998 care reglementează răspunderea materială şi obligaţiile de restituire a militarilor prin emiterea Deciziei de imputare, stabileşte că obligaţia de restituire este consecinţa neîndeplinirii din motive imputabile a serviciului militar până la finele contractului.
Prejudiciul creat este cert, cheltuielile de şcolarizare calculându-se în conformitate cu normele legale în materie.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de D.C.B., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către D.C.B. împotriva sentinţei civile nr. 110/ CA din data de 22 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2661/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2747/2011. Contencios → |
|---|
