ICCJ. Decizia nr. 2827/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2827/2011
Dosar nr.1319/59/2008
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 283 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus admiterea în parte a acţiunii formulată de reclamanta SC „T.H." SRL Băile Herculane, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, şi în consecinţă, a hotărât:
- anularea în parte a actelor administrativ fiscale reprezentate de: Decizia din 26 mai 2008 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin - Serviciul Soluţionare Contestaţii, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată din 29 februarie 2008 şi Raportul de Inspecţie Fiscală din 29 februarie 2008 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale suplimentare de plată în valoare de 2.130 lei cu titlu de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, 1.805 lei cu titlu de majorări de întârziere şi 23 lei cu titlu de penalităţi de întârziere aferente sumei de 2.130 de lei; 124.207 lei reprezentând impozit pe profit, precum şi majorări de întârziere aferente acestei sume; 21.384 lei cu titlu de impozit pe profit suplimentar şi majorările de întârziere aferente acestei sume; 39.754,40 lei reprezentând impozit pe profit; 147.495 lei reprezentând TVA determinată suplimentar şi majorări de întârziere aferente în sumă de 51.524 lei; 4.648 lei reprezentând impozit pe dividende.
- respingerea în rest a acţiunii formulată de reclamantă, menţinând celelalte dispoziţii ale actelor administrative fiscale atacate.
- obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 15.607,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu parţial avocat şi expert, taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Pentru a anula în parte actele administrativ fiscale contestate, instanţa de fond, examinând prevederile legale incidente, şi-a însuşit în parte susţinerile societăţii reclamante, reţinând şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauza dedusă judecăţii.
În ceea ce priveşte respingerea în rest a cererii de chemare în judecată, Curtea a apreciat că organele de inspecţie fiscală au reţinut obligaţiile fiscale suplimentare de plată şi accesoriile acestora în sarcina reclamantei, în concordanţă cu normele fiscale în vigoare.
Prin Sentinţa civilă nr. 415 din 30 septembrie 2010 s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de completare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 283 din 26 mai 2010 având ca obiect omisiunea instanţei de a se pronunţa în ceea ce priveşte suma de 222 lei cu titlu de impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi majorările de întârziere aferente.
Împotriva Sentinţei civile nr. 283 din 26 mai 2010 au formulat recurs, în termen reclamanta şi pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii de către toate părţile în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte a acţiunii.
În motivele de recurs recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei de fond pentru faptul că nu s-a admis în totalitate acţiunea astfel cum a fost formulată, având ca obiect Decizia din 26 mai 2008 emisă de recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin, Decizia de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată din 29 februarie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală din 29 februarie 2008 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.
Se arată că respingerea în rest a acţiunii este greşită pentru suma de 222 lei reprezentând impozit şi majorări de întârziere aferente şi pentru suma reprezentând redevenţa minieră suplimentară stabilită în sarcina sa pentru perioada verificată cuprinsă între 1 iulie 2006 - 30 noiembrie 2007 în sumă de 125.734 lei şi majorări de întârziere aferente în sumă de 15.968 lei. Se arată că în mod greşit nu a fost însuşit modul de calcul al redevenţei aplicat de reclamantă, deoarece raportul a fost făcut la preţul de producţie al pietrei în carieră, iar sumele încasate de la beneficiar pentru lucrările executate au fost repartizate conform analizelor de preţ, respectiv 6 lei/tonă de piatră produsă şi 20 lei/tonă transportată.
Transportul a fost efectuat de diverşi transportatori şi achitate acestora, instanţa de fond înlăturând în mod nejustificat concluziile raportului de expertiză din care rezultă calculul corect efectuat de reclamantă.
Recursurile declarate de autorităţile pârâte se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând ca nelegală soluţia de admitere în parte a acţiunii recurentei şi solicitându-se admiterea recursurilor în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunii şi menţinerii ca legal emise a deciziei de impunere din 29 februarie 2008 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală din 29 februarie 2008 pentru suma totală de 695.169 lei reprezentând impozit pe profit, impozit pe venitul microîntreprinderilor, TVA, redevenţă minieră, impozit pe dividende, impozit pe venitul din salarii plus accesoriu pentru suma contestată de 668.219 lei.
Aspectele de nelegalitate fiind comune ambelor recursuri, Curtea le va expune, la analiza şi se va pronunţa motivat, prin considerentele comune ambelor recursuri.
În primul rând, în ceea ce priveşte impozitul pe dividende stabilit suplimentar şi anulat în parte pentru suma de 4.648 lei se arată că recurenta-reclamantă nu a contestat această sumă în cadrul contestaţiei administrative formulate şi în cadrul acţiunii şi pe cale de consecinţă, instanţa de fond a dat mai mult decât s-a cerut fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Se arată în ceea ce priveşte soluţia de admitere, care s-a bazat pe concluziile raportului de expertiză contabilă, că în mod nelegal atât instanţa de judecată, cât şi expertul au luat în considerare acte depuse de reclamanta-recurentă act contabile care nu au fost prezentate cu ocazia controlului şi nu au fost depuse în faza soluţionării contestaţiei administrative, respectiv nota contabilă de stornare a bonului de consum din 30 septembrie 2005 sau documentul din 31 decembrie 2006, în condiţiile în care administratorul petentei a semnat declaraţia pe propria răspundere potrivit căreia a pus la dispoziţia controlului toate actele contabile aferente perioadei verificate. Se apreciază că actele depuse ulterior sunt „pro causa" şi nu pot fi luate în considerare, nerezultând scăderea din gestiune a pierderii în sumă de 776.290,91 lei, recurenta-reclamantă modificând înregistrări contabile ulterior controlului.
Se arată că în mod greşit instanţa de fond şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză referitoare la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în raport de perioada verificată 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006 şi cu privire la suma reprezentând TVA în cuantum de 147.495 lei aferent pierderilor în cuantum de 776.290,91 lei nejustificate de societate la data controlului.
Se arată de recurentele-pârâte că în mod greşit instanţa de fond a înlăturat nejustificat şi nelegal obiecţiunile formulate de recurente pe motiv că documentul din 31 decembrie 2006 nu există la data controlului, repunerea stocurilor în gestiune nefiind operată din punct de vedere contabil anterior întocmirii raportului de inspecţie.
Se depune acte în susţinerea recursurilor.
Analizând recursurile declarate în cauză, Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de recurenta-reclamantă deşi în termen declarat şi motivat nu a fost timbrat, nefiind scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Deşi legal citată cu menţiunea de a-şi timbra recursul declarat conform deciziei de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar, recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Pe cale de consecinţă, Curtea conform art. 312 (1) C. proc. civ. şi în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă ca netimbrat.
Recursurile declarate de autorităţile pârâte, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate, urmând a le respinge ca atare, considerentele fiind comune ambelor recursuri declarate în cauză.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 25 noiembrie 2008 reclamanta SC T.H. SRL Băile Herculane a chemat în judecată în calitate de pârâte pe Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei din 26 mai 2008, emisă de D.G.F.P. Caraş-Severin - Serviciul Soluţionare Contestaţii, prin care i s-a respins contestaţia formulată, înregistrată iniţial la D.G.F.P. Dolj sub nr. X din 31 martie 2008; anularea Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 29 februarie 2008 şi a Raportului de inspecţie fiscală din 29 februarie 2008, emise de D.G.F.P. Dolj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale suplimentare de plată şi accesoriile acestora, în valoare totală de 668.219 lei: impozit pe veniturile microîntreprinderilor: 2130 lei; majorări de întârziere aferente impozitului pe veniturile microîntreprinderilor - 1805 lei; penalităţi de întârziere aferente impozitului pe veniturile microîntreprinderilor: 23 lei; impozit pe profit: 192.169 lei; majorări de întârziere aferente impozitului pe profit: 106.431 lei; taxă pe valoare adăugată suplimentară: 147.495 lei; majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată suplimentare: 51.524 lei; majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată suplimentare nedeclarate şi nevirate în termenul legal la bugetul general consolidat: 24.940 lei; redevenţă minieră: 125.734 lei; majorări de întârziere aferente redevenţei miniere: 15.968 lei; cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 283 pronunţată la data de 26 mai 2010 Curtea de Apel Timişoara a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC T.H. SRL Băile Herculane, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi în consecinţă a anulat în parte actele administrativ fiscale reprezentate de: Decizia din 26 mai 2008 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin - Serviciul Soluţionare Contestaţii, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată din 29 februarie 2008 şi Raportul de Inspecţie Fiscală din 29 februarie 2008 emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale suplimentare de plată în valoare de 2.130 lei cu titlu de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, 1.805 lei cu titlu de majorări de întârziere şi 23 lei cu titlu de penalităţi de întârziere aferente sumei de 2.130 de lei; 124.207 lei reprezentând impozit pe profit, precum şi majorări de întârziere aferente acestei sume; 21.384 lei cu titlu de impozit pe profit suplimentar şi majorările de întârziere aferente acestei sume; 39.754,40 lei reprezentând impozit pe profit; 147.495 lei reprezentând TVA determinată suplimentar şi majorări de întârziere aferente în sumă de 51.524 lei; 4.648 lei reprezentând impozit pe dividende.
Curtea a respins în rest acţiunea formulată de reclamantă, menţinând celelalte dispoziţii ale actelor administrative fiscale atacate, obligând totodată pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 15.607,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu parţial avocat şi expert, taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Curtea nu va reţine ca fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. deoarece recurenta-reclamantă a contestat obligaţiile suplimentare de plată stabilite în sarcina sa, prin raportul de inspecţie fiscală din 29 februarie 2008. În mod corect instanţa şi a însuşit concluzia raportului de expertiză contabilă, ţinând cont că pentru perioada supusă verificării 1 iulie 2005 - 31 decembrie 2006 organele de control au calculat în plus un impozit în sumă de 7.800 lei, impozitul pe dividende care trebuia calculat de către organele de control fiind în sumă de 4.648 lei reprezentând impozit pe dividende care trebuia corect calculat de organele de control. În mod corect s-a reţinut că reclamanta nu datorează această sumă, dar că datorează accesorii aferente întregului impozit real de 12.448 lei deoarece nu a plătit până la data controlului impozitul pe dividende calculat şi înregistrat în contabilitate.
În ceea ce priveşte susţinerile din recurs privind celelalte sume reţinute de instanţa de fond ca nefiind datorate, Curtea le va aprecia ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond, în justificarea soluţiei de admitere în parte a acţiunii a analizat ansamblul probator administrat, cât şi raport de expertiză, inclusiv obiecţiunile formulate de autorităţile pârâte. În cadrul probei cu acte, recurenta-reclamantă şi-a justificat acţiunea, respectiv nelegalitatea actelor de impunere contestate inclusiv cu acte noi care nu au fost depuse în baza administrativă de soluţionare a contestaţiei formulate.
Dar luarea în considerare a tuturor actelor nu infirmă legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, instanţa de fond pronunţându-se în raport de întregul probator administrat direct în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte suma de 127.188,62 lei consemnată de organele fiscale ca bază impozabilă a impozitului pe veniturilor microîntreprinderilor al anului 2005, la care a fost calculat un impozit de 1,5% în suma de 1.908 lei majorări de 1.635 lei, plus o penalitate de 23 lei este nejustificata a fi reţinută în sarcina reclamantei. Astfel fiind, şi suma de 2.130 lei cu titlu de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, suma de 1.805 lei cu titlu de majorări de întârziere şi 23 lei cu titlu de penalităţi de întârziere aferente sumei de 2.130 de lei nu sunt datorate de către reclamantă.
De asemenea, organele de inspecţie fiscală, au constatat în luna decembrie 2006 că, societatea, în baza procesului-verbal de pierderi din 31 decembrie 2006 a scăzut din gestiunea de produse finite următoarele cantităţi: 2.130 mc buştean fag gater în valoare de 537.331,79 lei, 253,62 mc buştean fag furnir în valoare de 92.210,79 lei şi 94,60 mc buştean sub STAS în valoare de 18.791,55 lei, pentru care a întocmit anterior, bonul de consum din 31 decembrie 2006, înregistrat în registrul jurnal general la poziţiile nr. 404-40, societatea neputând prezenta normativele sau alte documente din care să rezulte legalitatea şi modul de determinare a acestor pierderi de produse finite.
Totodată, organele de inspecţie fiscală, arată că pierderile înregistrate se referă la produse finite, pentru care anterior au fost întocmite documente de recepţionare, astfel că, acestea nu pot fi considerate pierderi tehnologice. Organele de inspecţie fiscală, au constatat în luna decembrie 2006 că, în baza bonului de consum din 31 decembrie 2006, societatea a descărcat gestiunea de produse finite cont 345 " Produse finite " cu 520,898 mc lemn foc în valoare de 52.089,90 lei - poziţia nr. 403 din registrul jurnal general, şi în baza bonului de consum din 31 decembrie 2006 cu 378,404mc buştean sub STAS în valoare de 75.166,98 lei - poziţia nr. 408 din registrul jurnal general.
Curtea de Apel a constatat astfel ca prin înregistrarea contabilă de corectare s-au repus în stoc produsele finite şi reziduale scăzute iniţial, fiind corectate înregistrările de scădere din gestiune. Prin urmare, impozitul pe profit determinat suplimentar de organele de control, în sumă de 124.207 lei nu este legal şi nici nu este datorat la fel şi accesoriile aferente acestuia.
Din verificarea documentele de evidenţă contabilă, organele de inspecţie fiscală, constată că în luna ianuarie 2006. au fost înregistrate cheltuieli în sumă de 133.647 lei, aferente anului 2005 - an în care societatea era plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor. Suma de 133.647 lei reprezintă contravaloarea facturii din 03 ianuarie 2006 emisă de SC E.T. SRL Băile Herculane pentru "închirieri bunuri" în valoare totală de 140.000 lei din care TVA în sumă de 22.353 lei; facturii din 02 noiembrie 2005 emisă de SC G. SRL Timişoara - "chirie pentru lunile iunie 2005 - noiembrie 2005" în sumă de 14.280 lei din care TVA în sumă de 760 lei, precum şi a facturii din 25 ianuarie 2006 emisă de SC G. SRL Timişoara - "chirie pentru lunile decembrie 2005 - ianuarie" în sumă de 4.760 lei din care TVA în sumă de 760 lei. Organele de inspecţie fiscală au invocat prevederile art. 6, alin. (1) din Legea nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare precum şi prevederile pct. 41 şi pct. 45, Secţiunea 6 - Principii contabile generale din Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
Astfel, organele de inspecţie fiscală au considerat că suma de 133.647 lei, reprezentând cheltuieli aferente anului 2005, când societatea era plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor, este nedeductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit aferent anului 2006, stabilind un impozit pe profit suplimentar în sumă de 21.384 lei.
În raportul de expertiză fiscală s-a reţinut că organele de control nu puteau calcula impozit pe profit pentru facturi înregistrate de societate în luna decembrie 2007 şi pentru care s-a calculat şi înregistrat impozit pe profit, în sumă de 65.049,28 lei, care este influenţat şi de operaţiile impozabile din facturile cuprinse în tabelul ataşat lucrării.
Prin urmare, Curtea de Apel a reţinut că reclamanta nu datorează suma de 21.384 lei cu titlu de impozit pe profit suplimentar şi majorările de întârziere aferente acestei sume, precum şi suma de 39.754,40 lei reprezentând impozit pe profit. Însă pentru aceasta din urmă sumă, datorită înregistrării cu întârziere a facturilor menţionate, reclamanta datorează accesorii aferente perioadei de întârziere, de la data emiterii fiecărei facturi şi până la data înregistrării.
În ceea ce priveşte TVA, perioada verificată este cuprinsă între 01 iunie 2006 - 30 noiembrie 2007. În această problemă organele de inspecţie fiscală, au constatat că în luna decembrie 2006 au fost diminuate nejustificat stocurile de produse finite pentru material lemnos în valoare de 776.290,91 lei, aşa cum a fost prezentat şi la Cap. III, pct. 2. - impozitul pe profit, în Raportul de inspecţie fiscală din 29 februarie 2008.
Se reţine în actele administrative fiscale că întrucât, pentru diminuarea nejustificată a stocurilor, nu sunt aplicabile măsurile de simplificare prevăzute la art. 160 din Legea nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit art. 128, alin. (4), lit. d) din acelaşi act normativ, cantităţile de material lemnos ieşite nejustificat din gestiunea sunt asimilate livrărilor de bunuri. Astfel, organele de inspecţie fiscală au stabilit că societatea datorează TVA colectată în valoare de 147.495 lei aferent sumei de 776.290,91 lei, reprezentând pierderi şi consumuri nejustificate de material lemnos.
De asemenea, urmare a verificărilor efectuate, organele de inspecţie fiscală au constatat ca în luna septembrie 2005, s-a diminuat nejustificat stocurile de produse finite cu suma de 127.188,62 lei, aşa cum a fost prezentat în detaliu la Cap. III, pct. l - Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în Raportul de inspecţie fiscală din 29 februarie 2008, în perioada martie - mai 2005 nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă facturi în valoare totală de 180.717,97 lei din care TVA în valoare totală de 28.854,12 lei, aşa cum a fost prezentat şi la Cap. III, pct. 2. - impozitul pe profit, în Raportul de inspecţie fiscală din 29 februarie 2008.
De asemenea, ca urmare a verificărilor efectuate, organele de inspecţie fiscală au mai constatat: societatea nu a înregistrat în perioada verificată factura fiscală din 31 octombrie 2006 în sumă totală de 40.000 lei din care TVA 6.387 lei, aceasta fiind înregistrată şi declarată la organul fiscal teritorial în luna decembrie 2007 - decont de TVA din 07 februarie 2008.
Faţă de cele arătate mai sus, pentru perioada 01 iunie 2006 - 30 noiembrie 2007, controlul a determinat suplimentar TVA de plată în sumă de 147.495 lei. De asemenea, pentru taxa pe valoare adăugată nedeclarată şi nevirată în termenul legal la bugetul general consolidat, precum şi taxa pe valoare adăugată determinată suplimentar, au fost calculate majorări de întârziere în sumă totală de 76.464 lei (51.524 lei aferentă taxei pe valoare adăugată determinată suplimentar + 24.940 lei aferentă taxei pe valoare adăugată nedeclarată şi nevirată în termenul legal la bugetul general consolidat.
Curtea de Apel a mai constatat ca din conţinutul procesului-verbal din 31 decembrie 2006, rezultă pierderi de calitate a unor produse finite şi reziduale care nu se pot valorifica către terţi, deoarece nu îndeplinesc parametrii tehnici de calitate, urmând a fi valorificate ca şi consumuri interne. Din raportul de expertiză fiscală rezultă că în luna decembrie 2006, societatea corectează această scădere din gestiune, prin documentul din 31 decembrie 2006, efectuând următoarea înregistrare contabilă: 711 = 345 : - 776.290,91 (în roşu) înregistrarea contabilă, de corectare, care se regăseşte în registrul jurnal general din luna decembrie 2006, precum şi în fişele conturilor 345 şi 711.
Prin înregistrarea contabilă de corectare s-au repus în stoc produsele finite şi reziduale scăzute iniţial.
Organele fiscale nu au contestat aceasta susţinere a expertului, statuată prin raportul de expertiză întocmit. Astfel fiind, taxa pe valoare adăugată determinată suplimentar de organele de control, în sumă de 147.495 lei nu este legală şi nici nu este datorată, la fel şi accesoriile aferente acesteia.
Soluţia instanţei de fond prin care a fost admisă în parte acţiunea reclamantei este legală şi temeinică, fiind justificată pentru toate sumele constate a fi nelegal impuse. Aceasta deoarece prin răspunsul la obiecţiuni s-a arătat că procesul-verbal de control, care a constatat anumite nereguli în evidenţa contabilă a societăţii, ca urmare a verificării prin sondaj, este contrazis de remedierile contabile ulterioare, în raport de documentele justificative înregistrate ulterior şi de stornările ulterioare. Prin răspunsul la obiecţiuni, însuşite în mod corect de instanţa de fond, s-a reţinut care sume sunt legal datorate, în raport de toate înregistrările contabile inclusiv cele ulterioare controlului, în măsura în care priveau perioada controlată pe toate sumele reţinute în raportul de inspecţie fiscală - răspuns la cele 8 obiecţiuni formulate - dosar Curtea de Apel Timişoara.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de recurentele-pârâte, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C." T.H." SRL împotriva Sentinţei civile nr. 283 din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele-pârâte Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj împotriva Sentinţei civile nr. 283 din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2810/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3121/2011. Contencios → |
|---|
