ICCJ. Decizia nr. 2797/2011. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2797/2011
Dosar nr.6911/2/2009
Şedinţa publică din 17 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Naţională a îmbunătăţirilor Funciare R.A. - Sucursala Teritorială Moldova de Sud a chemat în judecată pârâta Camera de Conturi a Judeţului Galaţi, solicitând instanţei să dispună anularea în parte a punctului 1 din Încheierea nr. 2 din 17 iunie 2009 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor şi modificarea în parte a Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009 a Camerei de Conturi a judeţului Galaţi şi anume, punctele 1, 2 şi 3 din decizie să se aplice numai pentru operaţiunile de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
În fapt, a arătat reclamanta, în perioada 09 februarie - 31 martie 2009 Camera de Conturi a judeţului Galaţi a efectuat un control privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului pentru exerciţiul financiar al anului 2008.
Rezultatul controlului s-a materializat în Procesul-Verbal de Constatare din 26 martie 2009 semnat de reclamantă cu obiecţiunile din 08 aprilie 2009, iar Camera de Conturi a judeţului Galaţi a emis Decizia nr. 4 din 10 aprilie 2009.
În termen legal, a precizat reclamanta, a formulat contestaţia din 04 mai 2009 prin care a solicitat modificarea dispoziţiilor de la pct. 1, 2 şi 3 ale Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009.
Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a respins contestaţia prin încheierea din 17 iunie 2009.
A arătat reclamanta că în contestaţia împotriva Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009 a invocat excepţia de necompetenţă a Curţii de Conturi în cazul exercitării funcţiei de control respectiv a emiterii de decizii asupra operaţiunilor ce privesc sectorul privat al statului ce rezultă din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 91 din 20 ianuarie 2009.
A mai arătat reclamanta că art. 17 lit. f) din Legea nr. 94/1992 invocat de pârâta se referă doar la situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, dar, analizând textul actului de control, Decizia care s-a luat nu are la baza modul de administrare a domeniului public.
Pentru aceste motive, a solicitat reclamanta, admiterea excepţiei privind necompetenţa de control a Curţii de Conturi şi, în consecinţă anularea pct. 1 din încheierea din 17 iunie 2009 a Curţii de Conturi şi modificarea pct. 1, 2 şi 3 din Decizia nr. 4 din 10 aprilie 2009 a Camerei de Conturi judeţul Galaţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 3054 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională a îmbunătăţirilor Funciare RA - Sucursala Teritorială Moldova de Sud, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a judeţului Galaţi, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- conform procesului-verbal de constatare întocmit de Camera de Conturi a Judeţului Galaţi la 26 martie 2009, cu ocazia controlului privind „situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului pentru exerciţiul financiar al anului 2008 la Agenţia Naţională a îmbunătăţirilor Funciare RA - Sucursala Moldova de Sud Galaţi", au fost constatate abateri de la legalitate şi regularitate care nu au determinat producerea de prejudicii;
- organele de control au constatat că la nivelul Sucursalei Teritoriale Moldova de Sud Galaţi există documente din care rezultă că în anii 2006 - 2008, urmare a unor furturi de masă lemnoasă, conducte de irigaţii, echipamente, diverse componente de instalaţii etc. s-au produs pagube pentru care au fost sesizate organele de poliţie.
- din verificarea operaţiunilor de inventariere anuală din perioada 2006 - 2008 desfăşurate de reclamantă, controlul a constatat că în procesele-verbale la încheierea inventarierii întocmite de comisia centrală de inventariere se consemnează că la nivelul întregii sucursale nu au fost constatate nici un fel de plusuri sau minusuri, nefiind înregistrate nici un fel de pagube.
- referitor la înregistrarea în evidenţa contabilă a pagubelor, controlul a constatat că pentru suma totală de 52.329,15 RON au fost emise facturi către persoanele identificate de poliţie ca făptuitoare a furturilor respective şi pentru care instanţele de judecată au pronunţat sentinţe irevocabile, sumă încasată în totalitate.
S-a mai reţinut că acest proces-verbal stă la baza Deciziei Camerei de Conturi a judeţului Galaţi nr. 4 din 10 aprilie 2009.
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009, contestaţie respinsă prin încheierea din 17 iunie 2009 a Curţii de Conturi.
În ce priveşte excepţia necompetenţei Curţii de Conturi în exercitarea funcţiei de control asupra operaţiunilor ce privesc situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, instanţa a reţinut în primul rând că apărările reclamantei nu constituie o excepţie procesuală, ci un motiv de nelegalitate a actului administrativ.
S-a constatat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 şi 17 lit. f) din Legea nr. 94/1992 cu modificările survenite până la data de 24 octombrie 2008 (data publicării Legii nr. 217/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992), iar interpretarea reclamantei în sensul că „funcţia de control nu se poate exercita şi asupra patrimoniului" se bazează pe o interpretare restrictivă şi formalistă a dispoziţiilor legale.
În realitate, a apreciat prima instanţă că, prin exercitarea funcţiei de control în domeniul reglementat de art. 17 lit. f) se realizează competenţele prevăzute la art. 16 alin. (1), aceste elemente fiind într-o legătură indisolubilă cu cele referitoare la „resursele financiare ale statului" (acestea reprezentând totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor economico-sociale într-o anumită perioadă de timp) - modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a acestora.
Curtea de apel a mai constatat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 91 din 20 ianuarie 2009 invocată în speţă nu poate sta la baza interpretării propuse de reclamantă, soluţia fiind de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1) ca devenită inadmisibilă ca urmare a modificărilor din 27 octombrie 2008.
A concluzionat instanţa de fond că reclamanta nu a făcut dovada vătămării produse prin stabilirea unor termene scurte, dealtfel obligaţiile fiind îndeplinite în prezent, iar referitor la ultima dispoziţie, cuprinsă în pct. 3 din Decizia nr. 4 din 10 aprilie 2009, privind obligaţia de luare a măsurilor legale pentru recuperarea prejudiciilor, a înlăturat apărările referitoare la inadmisibilitatea obligaţiei prin prisma termenului scurt, s-a reţinut că pârâta nu a impus definitivarea în acest termen a demersurilor, ci doar demararea celor care se impun şi care sunt în sarcina reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare RA - Sucursala Teritorială Moldova de Sud, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere pe fond a acţiunii având ca obiect anularea în parte a Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009.
Se arată în fapt următoarele:
Prin Decizia nr. 4 din 10 aprilie 2009 s-a dispus următoarele:
pct. 1: „Veţi organiza şi efectua operaţiunea de inventariere a tuturor pagubelor din furturi şi distrugeri a bunurilor de orice fel din patrimoniul entităţii".
pct. 3: "Veţi stabili valoarea pagubelor din furturi şi distrugeri a bunurilor de orice fel din patrimoniul entităţii urmare a operaţiunii de inventariere, întinderea prejudiciilor, înregistrarea acestora în evidenţa contabilă, cu respectarea corespunzătoare a operaţiunilor contabile efectuate eronat şi veţi dispune măsurile legale pentru recuperarea acestora".
Se arată că în mod greşit instanţa de fond nu a înlăturat aceste măsuri dispuse prin Decizia nr. 4/2010 deoarece înregistrarea pagubelor din furturi şi distrugeri în evidenţa contabilă, respectiv întinderea prejudiciilor nu poate fi realizată cât timp au fost sesizate organele de cercetare penală, singurele organe competente în ceea ce priveşte cercetarea şi identificarea persoanelor vinovate şi existenţa şi întinderea eventualului prejudiciu.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa instanţei de fond, prin care s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantei având ca obiect anularea pct. 1 din încheierea din 17 iunie 2009 şi în parte pct. 1 şi 3 a Deciziei nr. 4 din 10 aprilie 2009 a Camerei de Conturi Galaţi este legală şi temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect instanţa de fond a apreciat că măsurile dispuse în sarcina recurentei prin actele administrative contestate sunt temeinice în raport de obligaţia generală care constă în luarea măsurilor legale pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de furturi sau distrugeri de bunuri. Această obligaţie ţine de inventarierea bunurilor aflate în proprietatea sau administrarea recurentei şi este independentă de urmărirea penală şi de competenţa organelor de cercetare penală în identificarea persoanelor responsabile şi tragerea la răspundere penală şi în ceea ce priveşte stabilirea întinderii prejudiciului.
În mod corect au fost menţinute măsurile dispuse deoarece s-au constatat deficienţe privind înregistrarea în anumite conturi a anumitor operaţiuni, iar recurenta nu a clarificat în termenul legal de trei luni întocmirea unor situaţii financiare de natură a oferi o imagine corectă a activităţii desfăşurate şi a profiturilor realizate conform dispoziţiei art. 9 (1) din Legea nr. 82/1991.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare RA - Sucursala Teritorială Moldova de Sud, împotriva Sentinţei civile nr. 3054 din 22 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2760/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2808/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
