ICCJ. Decizia nr. 3121/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3121/2011
Dosar nr.157/122/2010
Şedinţa publică din 27 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 4586 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile;
A admis acţiunea reclamantului D.G.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală a Persoanelor cu handicap;
A anulat Decizia din 11 noiembrie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală a Persoanelor cu Handicap;
A obligat pârâtul să emită o nouă decizie în urma reanalizării contestaţiei reclamantului formulată împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 22 septembrie 2009 emis de Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Giurgiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia de încadrare în grad de handicap din 11 noiembrie 2009, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulţi din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, soluţionând contestaţia reclamantului D.G.I., formulată împotriva certificatului din 22 septembrie 2009 emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Judeţean Giurgiu, a menţinut diagnosticul „deficienţă funcţională gravă - fără asistent personal, handicap 7" în temeiul Ordinului nr. 762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 septembrie 2007 al Ministrului Sănătăţii Publice.
În conţinutul deciziei nr. X s-a menţionat că reclamantul poate contesta Decizia conform Legii nr. 554/2004.
Prima instanţă a apreciat că soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile invocată de pârâtă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, se impune, întrucât actul emis de Comisia superioară în soluţionarea contestaţiei se atacă direct la instanţa de contencios administrativ, astfel cum s-a menţionat în cuprinsul actului.
În condiţiile în care, emitentul actului nu a indicat expres o altă comisie sau alt organ cu atribuţii cu cenzurare, de verificare a legalităţii deciziei de încadrare în grad de handicap, o altă interpretare dată art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că ar fi necesară parcurgerea altei căi administrative de atac, ar îngrădi dreptul reclamantului garantat constituţional, de acces liber la justiţie.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut faptul că, reclamantul a contestat Decizia de încadrare în grad de handicap, solicitând anularea parţială a acesteia în privinţa menţiunii „fără asistent personal" şi obligarea la emiterea unui nou act administrativ în care să fie menţionat dreptul la asistent personal.
Analizând dispoziţiile Ordinul Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 762/2007, cu referire la criteriul medico - psihosocial de încadrare în grad de handicap prevăzut în anexa la Ordin (M.of. 85 bis din 27 decembrie 2007), la cap. I „Funcţii mentale" pct. I "Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incompletă a funcţiilor mentale şi psihosociale", prima instanţă a reţinut că la diferenţierea deficienţei "accentuate" pentru gradul de handicap "accentuat" sau "grav", se are în vedere măsura în care nu există un alt handicap asociat care să necesite îngrijire specială sau tulburări comportamentale.
De asemenea, pentru deficienţa "accentuată" grad handicap "accentuat", în parametrii funcţionali se ţine cont de o întârziere mintală accentuată (QI: 21-34), de adaptare la situaţii noi care nu se realizează conform vârstei cronologice; de faptul că persoana are un ritm de dezvoltare lent; curba de perfecţionare este plafonată, de faptul că au loc blocaje psihice; de asemenea dacă sunt capabili să efectueze sarcini simple sub supraveghere, au nevoie de servicii de sprijin şi se pot adapta la viaţa de familie, în comunitate.
În ultimul grad de handicap cu o deficienţă "accentuată" Ordinul nr. 762/2007 a prevăzut ca parametrii funcţionali: o întârziere mintală profundă (QI: mai mic de 21); o minimă dezvoltare senzitivo-motorie, faptul că persoana reacţionează la comenzi simple îndelung executate şi faptul că au nevoie de asistenţă permanentă, fiind incapabili de autoconducţie şi autocontrol.
Acest act normativ a prevăzut necesitatea încuviinţării unui asistent personal doar în deficienţa "accentuată", pentru grad de handicap "grav".
În actul contestat, se menţionează că reclamantul prezintă o deficienţă funcţională "gravă" şi faptul că a fost încadrat în grad de handicap 7 (grav), iar pentru aceasta nu este nevoie de asistent personal.
În opinia primei instanţe, Decizia contestată cuprinde menţiuni contradictorii, în sensul că, actele normative nr. 762/2007 şi nr. 1992/2007 prevăd pentru handicap "grav" asistenţă permanentă, iar în Decizia X, deşi s-a reţinut handicap „grav" s-a dispus că reclamantul nu are nevoie de asistent personal.
Cu toate că actele normative nu prevăd pentru gradele de handicap uşor, mediu şi accentuat asistent personal, pentru gradul de handicap grav acordarea asistentului personal este obligatorie.
A mai reţinut şi faptul că din fişa de evaluare psihologică a reclamantului a rezultat un coeficient de inteligenţă QI 32 şi nu sub coeficientul 21 prevăzut pentru handicap grav, astfel că, Decizia contestată este în contradicţie cu documentaţia care a stat la baza emiterii acesteia.
2. Recursul exercitat de pârât
Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub două aspecte:
2.1. Respingerea greşită a excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile
În acest sens, recurentul-pârât a arătat că art. 13 alin. (5) din HG nr. 430/2008 prevede expres că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără vreo derogare de la procedura prealabilă obligatorie reglementată în art. 7 din legea menţionată.
2.2. Soluţionarea greşită a fondului cauzei
Instanţa de fond a menţionat dispoziţiile legale conţinute în Cap. I, Subcap. I - Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incompletă a funcţiilor mentale şi psihosociale din Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 al Ministrului Sănătăţii Publice, din 2007. Potrivit susţinerilor recurentului-pârât, este vorba despre o înşiruire logică de caracteristici funcţionale ale afecţiunii, care atrag cumulativ necesitatea asistentului personal, dar intimatul-reclamant nu prezintă incapacitate severă de autoconducţie şi autocontrol, fapt pentru care nu a beneficiat de asistent personal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Decizia de încadrare în grad de handicap din 11 noiembrie 2009, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, potrivit cărora intimatul-reclamant a fost încadrat în gradul de handicap grav, fără asistent personal, nerevizuibil.
Reţinând existenţa unor contradicţii în Decizia contestată, în raport cu documentaţia care a stat la baza emiterii ei, instanţa de fond a dispus anularea deciziei şi obligarea pârâtului să reanalizeze contestaţia reclamantului, împotriva certificatului de încadrarea în grad de handicap din 22 septembrie 2009, emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Giurgiu, şi să emită o nouă decizie.
Această soluţie reflectă interpretarea adecvată a probatoriului administrat, prin prisma criteriilor stabilite prin Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 al Ministrului Sănătăţii Publice, din 2007.
Cu referire concretă la criticile recurentului, Înalta Curte constată următoarele:
1.1. Cu privire la excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile
Instanţa de fond a reţinut corect că Decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a fost emisă în soluţionarea unei contestaţii administrative formulate împotriva certificatului emis de Comisia Judeţeană, în temeiul art. 13 din HG nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, motiv pentru care a impune o nouă procedură administrativă prealabilă ar constitui o deturnare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 de la sensul lor firesc.
1.2. Cu privire la fondul cauzei
Subsumat acestei critici, recurentul-pârât a afirmat că intimatul nu întruneşte criteriile pentru a beneficia de asistent personal.
Instanţa de fond nu a făcut însă decât să impună Comisiei Superioare obligaţia de a reanaliza contestaţia şi de a emite o nouă decizie în acest sens, fără să dezlege fondul raportului litigios, motiv pentru care susţinerile recurentului-pârât nu sunt apte să ducă la reformarea sentinţei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală a Persoanelor cu Handicap împotriva Sentinţei nr. 4586 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2827/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3131/2011. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
