ICCJ. Decizia nr. 2829/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2829/2011
Dosar nr. 1917/54/2010
Şedinţa publică din18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamantul C.C. a solicitat constatarea calităţii sale de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, iar în motivarea acţiunii a arătat că a fost împiedicat de un caz de forţă majoră să se încadreze în termenele şi dispoziţiile legale, întrucât a suferit un accident de circulaţie.
Prin Sentinţa nr. 9143 din 20 mai 2010, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâţii G.R. – S.S.P.R.D. şi S.R. - prin M.F.P., în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 366 din 9 septembrie 2010, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.C., împotriva pârâţilor G.R. – S.S.P.R.D. şi S.R. - prin M.F.P., având ca obiect acţiune în constatare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din adresa nr. 18/3887 din 16 iunie 2005 emisă de S.S.P.R.D. şi S.R., reiese că abia în anul 2005 reclamantul a solicitat recunoaşterea calităţii de revoluţionar, iar din actele medicale depuse rezultă că reclamantul a fost internat în spital în perioada 13 februarie - 26 martie 1997, astfel că nu se poate aprecia că atâţia ani reclamantul a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa pentru a face demersurile legale în vederea obţinerii calităţii de luptător concluzionând, instanţa de fond a constatat că reclamantul a promovat acţiunea în anul 2009, la aproape 4 ani de la primul răspuns, astfel că acţiunea este tardiv formulată, întrucât Comisia abilitată cu examinarea dosarelor şi eliberarea certificatelor de revoluţionar şi-a încetat activitatea în luna mai 1997, iar Legea nr. 341/2004 cuprinde dispoziţii doar cu privire la preschimbarea certificatelor existente şi în nici un caz nu prevede posibilitatea acordării de noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluţionar în temeiul Legii nr. 42/1990.
Împotriva sentinţei Curţii de apel, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul C.C., fără a încadra în drept criticile formulate.
În esenţă, recurentul a susţinut că prima instanţă nu a dat dovadă de rol activ, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., neţinând seama de înscrisurile depuse la dosar şi de notele de şedinţe în care a relatat despre imposibilitatea la acel moment de a intra în posesia tuturor înscrisurilor medicale care dovedeau adevărul cu privire la starea precară de sănătate arătată de recurentul, că aşa cum a susţinut în faţa primei instanţe, s-a aflat într-o stare de imposibilitate fizică şi morală de a se încadra în termenele prevăzute de Legea nr. 42/1990.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Instanţa de fond a soluţionat acţiunea recurentului - reclamant din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 şi a Legii nr. 42/1990, pe baza cărora şi-a întemeiat cererea.
Judecătorul are obligaţia să judece numai în raport cu prevederile legilor incidente în cauză şi să se pronunţe pe baza a ceea ce a reglementat un anumit act normativ incident cauzei.
În sens contrar, judecătorul s-ar substitui autorităţii legiuitoare, încălcându-şi competenţele bine stabilite de Constituţie.
În speţă, Legea nr. 341/2004 impune preschimbarea certificatelor de soluţionare numai pentru persoanele care au dobândit anterior un asemenea certificat sau fac dovada că au depus toate actele, cererea a fost soluţionată pozitiv, dar nu s-a eliberat certificatul doveditor din lipsa formularelor tipizate.
Înalta Curte constată că recurentul nu se află în niciuna dintre aceste ipoteze, astfel încât cererea sa a fost respinsă în mod corect ca neîntemeiată.
Legea nr. 42/1990, precum şi celelalte legi incidente au prevăzut în mod expres un termen imperativ de solicitare a constatării calităţii de revoluţionar, încălcarea acestuia ducând inevitabil la decăderea din termenul acordat de lege.
Din analiza actelor de la dosar rezultă că reclamantul a fost internat, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, în anul 1997, iar cererea privind acordarea titlului a fost depusă în anul 2005, acesta fiind în drept să se adreseze instanţei în vederea soluţionării cererii sale în termenul de un an de la intrarea în vigoare a HG nr. 1412/2004 privind Normele de aplicare ale Legii nr. 341/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. ll alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cât şi a dispoziţiilor alin. (l) lit. c) teza a Il-a a aceluiaşi articol, termenul de un an de la data luării la cunoştinţă de expirarea termenului legal de soluţionare a cererii, este un termen de decădere, astfel că în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond ca fiind tardiv formulată cererea reclamantului având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 28 octombrie 2009.
Totodată, Înalta Curte constată că sunt lipsite de suport susţinerile recurentului - reclamant potrivit cărora, prima instanţă nu a dat dovadă de rol activ neţinând seama de înscrisurile depuse la dosar şi de notele de şedinţe în care a relatat despre imposibilitatea de la acel moment de a intra în posesia tuturor înscrisurilor medicale, având în vedere perioada lungă de timp pe care reclamantul a avut-o la dispoziţie de la momentul depunerii cererii privind acordarea titlului.
În acest sens, Înalta Curte reaminteşte că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii iar rolul judecătorului în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., este de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, şi nicidecum de a se substitui părţilor litigante în producerea dovezilor.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. ll alin. (l) lit. c) şi a alin. (2) al aceluiaşi articol, reţinând că în raport cu data la care s-a adresat autorităţii pârâte pentru soluţionarea cererii şi data formulării cererii la instanţă, acţiunea este tardivă.
Astfel fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., se va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva Sentinţei nr. 366 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2823/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2838/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
