ICCJ. Decizia nr. 2852/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2852/2011
Dosar nr. 8512/2/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1021 din 11 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. şi a obligat pârâtul prin S.C.A.R. să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, în termen de cel mult 9 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Totodată, instanţa a dispus obligarea pârâtului la plata a 2 lei cheltuieli dejucată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că reclamantul a depus în noiembrie 2008 la S.C.A.R. la Chişinău, o cerere prin care solicita să fie programat pentru a putea depune cererea şi actele necesare redobândirii cetăţeniei române.
A mai reţinut instanţa de fond că, prin adresa nr. C2585 din 20 noiembrie 2008 i se comunică reclamantului că există un număr foarte mare de solicitări, că ambasada dispune de spaţii limitate pentru desfăşurarea activităţii cu publicul, astfel încât reclamantul va fi invitat pentru depunerea dosarului la o dată neprecizată.
Instanţa de fond a arătat că aspectele de ordin obiectiv invocate de către pârât nu sunt imputabile reclamantului şi nu pot constitui o justificare pentru depăşirea unui termen rezonabil de soluţionare a cererii acesteia, iar trecerea unui termen mai mare de un an de la data depunerii cererii are drept consecinţă imposibilitatea reclamantului de valorificare a dreptului prevăzut de Legea nr. 21/1991.
Evocând dispoziţiile Legii nr. 21/1991 şi ale art. 10 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei ratificată prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, instanţa de fond a apreciat că adresa nr. 2585 din 20 noiembrie 2008 emisă de S.C.A.R. în Republica Moldova exprimă, de fapt, un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004, prin amânarea, la un termen nedeterminat, a stabilirii datei la care reclamanta să se prezinte pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.A.E., solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut că în cauză nu poate fi constatat refuzul nejustificat, întrucât răspunsul administrativ pe care îl oferă S.C.A.R. la Chişinău nu reprezenta un refuz de soluţionare a cererii petentului, ci arăta condiţiile concrete în care aceasta urma să fie procesată.
Recurentul-pârât a prezentat o justificare argumentată a faptului că nu a fost stabilită o dată pentru programarea reclamantului în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, în baza dificultăţilor de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetăţeniei române depuse la S.C.A.R. la Chişinău.
Autoritatea recurentă a mai precizat că există o cauză exoneratoare de culpă administrativă în materia litigiilor de această natură, în sensul că gestionarea atribuţiilor ce le revin, exercitate pe teritoriul unui stat străin, implică imposibilitatea obiectivă a autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române într-un termen cât mai scurt.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 304 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-şi stăruinţa în redobândirea cetăţeniei române, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, însă răspunsul primit a fost în sensul amânării soluţionării solicitării acesteia pentru o dată neprecizată.
Analizând conţinutul adresei pârâtului nr. C2585 din 20 noiembrie 2008, singurul răspuns primit de către intimatul-reclamant la solicitarea de a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, Înalta Curte constată că însuşi momentul în care urma a se efectua programarea în vederea depunerii cererii este explicit amânat pentru un termen nedefinit.
Înalta Curte constată că atitudinea pârâtului, materializată în conţinutul adresei sus-menţionate, este de natură a-l afecta pe reclamant în soluţionarea într-un termen rezonabil a cererii sale, fapt de natură a atrage incidenţa art. l din Legea nr. 554/2004, şi de a crea o stare de incertitudine cu privire la existenţa şi exercitarea drepturilor intimatei - reclamante.
Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele avute în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor instanţei de fond.
Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurent privind dificultăţile de ordin practic în procesarea numărului mare de cereri sau în sensul că există o cauză exoneratoare de răspundere, întrucât instituţia recurentă ar fi trebuit să depună toate diligentele pentru rezolvarea situaţiei create conform obligaţiilor legale care îi revin, principala sa îndatorire fiind îndeplinirea atribuţiilor sale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetăţeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speţă în ritmul şi potrivit precauţiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum şi în convenţiile internaţionale la care România este parte.
Instanţa de judecată are îndatorirea constituţională de a sancţiona, în cadrul şi cu mijloacele oferite de lege, orice exercitare a prerogativelor autorităţii publice care afectează, în orice mod, drepturile fundamentale ale cetăţeanului, fără ca acest fapt să aibă semnificaţia „substituirii puterii executive", aşa cum eronat susţine recurentul.
În condiţiile în care revine instanţei de judecată misiunea de a restabili ordinea de drept şi a remedia încălcările drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale supuse examinării sale, Înalta Curte arată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 oferă cadrul legal pentru obligarea unei autorităţi publice la efectuarea unei anumite operaţiuni administrative, cum ar fi, în speţă, înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, sub care aspect critica recurentului-pârât apare ca lipsită de fundament.
La pronunţarea prezentei decizii, instanţa are în vedere şi practica judiciară anterioară în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurentul-pârât M.A.E., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de M.A.E. împotriva Sentinţei nr. 1021 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 2838/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2853/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
---|