ICCJ. Decizia nr. 2830/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, reclamantul V.M.A. a invocat în contradictoriu cu pârâtul M.E. excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 1793 din 3 aprilie 1995 emis de Ministerul Industriilor pentru suprafața de 6588 m.p. în favoarea SC E. SA.
Prin încheierea de ședință de la 14 iulie 2009 s-a dispus sesizarea instanței de contencios administrativ pentru soluționarea excepției de nelegalitate.
Prin întâmpinare, SC E. SA a invocat excepția tardivității excepției de nelegalitate având in vedere prevederile Legii nr. 554/2004 raportate la Decizia 2786 din 8 iulie 2008 prin care înlăturat dispozițiile din legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limita in timp, pe cale incidentala, a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale, caracter individual emise anterior intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 2685 din 2 iunie 2010, Curtea de Apel București a admis excepția tardivității formulării excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 1793 din 03 aprilie 1995, respingând excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 1793 din 03 aprilie 1995, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că actul juridic dedus judecății are natura unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar astfel cum s-a stabilit în mod constant în practica înaltei Curți de Casație și Justiție în procesul de aplicare, la speță, a dispozițiilor legale incidente cauzelor cu a căror soluționare este sesizat, în speță art. 4 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, respectiv art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, judecătorului național îi revine rolul de a aprecia în sensul art. 20 alin. (2) din Constituție la prioritatea tratatelor internaționale la care România este parte.
S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că având în vedere că, înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărâri judecătorești irevocabile și succesive, a stabilit că se impune înlăturarea dispozițiilor din Legea cadru a contenciosului administrativ care permit cenzurarea fără limită în timp pe cale incidentală a excepției de nelegalitate a acestor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, astfel că dispozițiile Legii nr. 554/2004 ce reprezintă temeiul de drept al prezentei excepții de nelegalitate încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O., precum și de art. 47 din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice, practica C.E.D.O. și a Curții de Justiție de la Luxemburg, cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative individuale admiterea excepției produce efecte similare ca întindere și conținut cu anularea actului respectiv.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul V.M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 5 și art. 3 04' C. proc. civ., recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond a respins excepția de nelegalitate ca fiind tardivă, cu toate că în opinia recurentului, ridicarea acestei excepții nu este condiționată de termen.
O altă critică adusă sentinței se referă la faptul că instanța a admis excepția de tardivitate fără nici o motivare cu încălcarea art. 261 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304! C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Astfel, deși în considerentele hotărârii, sunt prezentate argumente ce țin de fondul excepției, în dispozitivul sentinței, instanța respinge excepția de nelegalitate ca fiind tardiv formulată, existând astfel contradicție între dispozitiv și considerente.
înalta Curte constată că sentința civilă atacată nu respectă dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., adică hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au format convingerea instanței.
Procedând în acest fel, instanța de fonda pronunțat o hotărâre compusă dintr-o înșiruire de concluzii generale fără a exista coerența și rigoarea prevăzută de art. 261 C. proc. civ.
în consecință, față de cele arătate mai sus, înalta Curte a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 612/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2804/2011. Contencios → |
|---|
