ICCJ. Decizia nr. 2806/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2447 din 24 iunie 2009, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca atare acțiunea formulată de T.U. - mandatară a fratelui său C.I., prin care solicita anularea Deciziei nr. 503332 din 2 aprilie 2009 emisă de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și aprobarea eliberării cărții de identitate a fratelui său I.C.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta T.U., care a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 269 din 01 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și înaintată înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată în ședința publică de la 17 mai 2011, C.I. prin mandatar U.T. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 2447 din 24 iunie 2009 a Tribunalului București, secția IX- contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 raportate la cele ale art. 158 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei contestații în anulare, instanța constată că este întemeiată pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (1) "Contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă".
Având în vedere că cererea de contestație în anulare vizează o hotărâre pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și aplicând dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că înalta Curte de Casație și Justiție nu are competență materială să soluționeze prezenta pricină, instanța competentă fiind cea care a pronunțat sentința atacată.
Pentru considerentele expuse anterior, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2809/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2775/2011. Contencios → |
|---|
