ICCJ. Decizia nr. 2835/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2835/2011
Dosar nr. 34/2/2010
Şedinţa publică din 18 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, anularea art. 2 din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 6161 din 17 decembrie 2009, reintegrarea sa în funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean I., precum şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite pe durata suspendării şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în urma câştigării concursului organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi în temeiul Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 3063/2006 a fost numit inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean I., iar prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 3861 din 06 mai 2009, emis în temeiul OUG nr. 37/2009, a fost demis din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean I.
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel
Prin sentinţa civilă nr. 3559 din 24 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a anulat atât art. 2 din Ordinul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 6161 din 17 decembrie 2009, cât şi Ordinul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3005 din 8 ianuarie 2010.
Totodată, Curtea de apel a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean I., obligând pârâtul la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului de la data suspendării, 17 decembrie 2009 până la data reintegrării efective, precum şi la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3575 din 28 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3861 din 06 mai 2009, iar prin Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 s-a dispus în art. 2 suspendarea exercitării atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar JudeţeanI. de către reclamant, până la reevaluarea condiţiilor din contractul,de management.
Astfel, instanţa de fond a constatat că pârâtul a nu a respectat sentinţa civilă nr. 3575 din 28 octombrie 2009, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3861 din 06 mai 2009, suspendare care avea drept consecinţă revenirea reclamantului în funcţia avută anterior emiterii acestui ordin, motiv pentru care acest ordin este lovit de nulitate, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3575 din 28 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes invocată de pârât, prima instanţă a reţinut că şi după emiterea Ordinului nr. 3005 din 08 ianuarie 2010 prin care pârâtul a dispus , începând cu data de 11 ianuarie 2010, încetarea suspendării exercitării atribuţiilor funcţiei de Inspector Şcolar General la Inspectoratul Şcolar Judeţean I. şi începând cu aceeaşi dată, încetarea contractul de management educaţional, reclamantul are totuşi un interes în promovarea acţiunii, deoarece Ordinul nr. 3005 din 08 ianuarie 2010 produce efecte doar de la 11 ianuarie 2010, fără a se dispune nimic pe perioada anterioară emiterii acestui ordin.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că expirarea perioadei de 4 ani pentru care s-a încheiat contractul de management educaţional, nu duce automat la încetarea sa, având în vedere că pârâtul l-a împiedicat pe reclamant să execute acest contract, prin nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti.
Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că Ordinul nr. 3005 din 08 ianuarie 2010 este lovit de nulitate şi ca urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor OUG nr. 105/2009, pe care se întemeiază acest ordin.
3. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Tineretului, Cercetării şi Sportului
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, Tineretului, Cercetării şi Sportului, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând următoarele:
În mod greşit prima instanţă a considerat că prin Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării se încalcă autoritatea de lucru judecat, rezultată din sentinţa nr. 3575 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, deoarece Ordinul menţionat anterior nu face altceva decât să pună în executare această hotărâre, iar la art. 2 se dispune cu privire la reevaluarea Contractului de management educaţional; conform art. III din OUG nr. 105/2009.
S-a arătat că nu mai era nevoie ca instanţa să dispună reintegrarea intimatului, deoarece aceasta se realiza ca urmare a soluţiei de anulare a art. 2 din Ordinul nr. 6161/2009, intimatul fiind reintegrat în baza art. 1 din acest act normativ, care dispunea revenirea lui în funcţia de Inspector Şcolar General.
Cea de-a doua critică formulată de pârât priveşte anularea pretins greşită a ordinului nr. 3005/2010, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii OUG nr. 105/2009, deşi acest Ordin nu se întemeiază pe această Ordonanţă, ci pe prevederile contractului de management, a cărui durată de 4 ani expira la 11 ianuarie 2010, prin soluţia pronunţată Curtea de Apel Bucureşti prelungind nejustificat durata unui contract, peste voinţa părţilor contractante.
Ultima critică vizează imposibilitatea reintegrării reclamantului în funcţia deţinută anterior, după data e 11 ianuarie 2010, peste durata contractului de management convenită de părţi, nelegală fiind şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă, în condiţiile în care aceasta se situa în afara duratei contractului de management.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ. , Înalta Curte constată următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în sensul că intimatul – reclamant a fost numit inspector şcolar al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării şi Tineretului nr. 3063/2006, ca urmare a câştigării concursului organizat la 19 decembrie 2005 de către recurentul - pârât.
Între părţi s-a încheiat contractul de management nr. 250 din 23 ianuarie 2006pe o durată de 4 ani, conform art. III din contract, însă prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 3861 din 6 mai 2009 intimatul a fost demis.
Prin sentinţa nr. 3575 din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea executării Ordinului de demitere nr. 3861/2009.
Recurentul a emis Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 prin care a dispus revenirea intimatului în funcţia de inspector şcolar general - art. 1 şi suspendarea executării atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general – art. 2.
Susţinerile recurentului că acest ultim Ordin a fost emis pentru a fi pusă în executare hotărârea judecătorească în baza căreia intimatul trebuia să revină în funcţia de inspector şcolar general, este nereală, din moment ce prin art. 2 al Ordinului nr. 6161/2009 recurentul a dispus „suspendarea atribuţiilor de inspector şcolar”, după revenirea intimatului în această funcţie, în dispreţul şi cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 3575/2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Aprecierea recurentului că nu mai era nevoie ca instanţa să dispună reintegrarea sa, întrucât aceasta se impunea a se realiza, drept consecinţă a anulării art. 2 din Ordinul nr. 6168/2009, este nejustificată, deoarece, pe de-o parte , instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce i s-a cerut de către reclamant prin acţiunea introductivă, conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ., iar pe de altă parte este îndoielnic faptul că recurentul - pârât ar fi executat o obligaţie implicită, din moment ce a întreprins măsuri pentru a nu pune în executare o hotărâre judecătorească definitivă.
Cea de-a doua critică a recurentului vizează anularea pretins greşită a Ordinului nr. 3005/2010, pe motiv că acesta s-a întemeiat pe OUG nr. 105/2009, declarată neconstituţională, deşi Ordinul este emis în baza contractului de management nr. 250/2006, este nefondată.
Recurenta critică de fapt motivarea hotărârii şi nu soluţia instanţei, care este justificată prin mai multe argumente , nu numai în baza OUG nr. 105/2009, neexistând motive de retractare.
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut corect că prin Ordinul nr. 3005/2010 recurentul a dispus încetarea suspendării exercitării atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean I. şi încetarea contractului de management încheiat cu intimatul, instanţa apreciind că intimatul are interes în anularea acestui Ordin, pentru a se clarifica situaţia acestuia începând cu data emiterii Ordinului nr. 6161 din 17 decembrie 2009.
Este în schimb întemeiat motivul de recurs care priveşte dispoziţia instanţei de a fi reintegrat intimatul – reclamant în funcţia de inspector şcolar al Inspectoratului Şcolar Judeţean I, fără limită de timp, din moment ce la data de 11 ianuarie 2010 expira durata contractului de management nr. x din anul 2006 încheiat de părţile din proces astfel că la data soluţionării cauzei - 24 septembrie 2010 nu se mai putea dispune reintegrarea intimatului.
Pe cale de consecinţă, nici drepturile salariale solicitate de intimatul - reclamant nu puteau fi acordate decât de la data de 17 decembrie 2009, când recurentul i-a suspendat exercitarea atribuţiilor funcţiei de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean I. până la expirarea contractului de management nr. x din anul 2006 – 11 ianuarie 2010.
4. Soluţia instanţei de recurs
În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere privind reintegrarea intimatului - reclamant şi va obliga recurentul-pârât la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului numai pentru perioada 7 decembrie 2009 – 11 ianuarie 2010, urmând a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 3559 din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că respinge capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului C.I. în funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean I. şi obligă pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la plata drepturilor salariale numai pentru perioada 17 decembrie 2009 – 11 ianuarie 2010.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2832/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2843/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
