ICCJ. Decizia nr. 2881/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2881/2011
Dosar nr. 11367/2/2009
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 3365 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul Ţ.S., prin care solicita să se constate calitatea acestuia din urmă de colaborator al Securităţii, în temeiul OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Pârâtul Ţ.S. a scris şi semnat la 04 octombrie 1989 angajamentul de a sprijini organele de securitate prin punerea la dispoziţie a unui birou de lucru în cadrul fermei M.F.
Din nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S. rezultă că nu s-au identificat alte date sau informaţii cu privire la pârât, iar în dosar nu sunt menţionate numele surselor introduse în casa de întâlniri P. sub numele unor persoane urmărite, astfel că nu s-au putut face investigaţii suplimentare la D.A.P.L.
Or, reţine instanţa de fond, conform art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/ 2008 „colaborator al Securităţii” este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. De asemenea, colaborator al Securităţii este „şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea”.
Arată prima instanţă că din textul de lege sus menţionat rezultă fără echivoc cerinţa esenţială ca punerea locuinţei la dispoziţia Securităţii să-şi fi atins scopul de a înlesni organelor de Securitate culegerea de informaţii; „Colaborator este persoana care a înlesnit culegerea de informaţii”, punerea la dispoziţie a spaţiului constituind un mijloc.
Se mai argumentează, în considerentele sentinţei atacate că, dacă legiuitorul ar fi intenţionat să definească noţiunea de colaborator prin faptul punerii la dispoziţie a locuinţei, fără nici un fel de condiţie privitoare la activitatea desfăşurată propriu zis de Securitate în acest spaţiu, ar fi spus „Colaborator este persoana care a pus la dispoziţia Securităţii voluntar locuinţa sau alt spaţiu deţinut, în vederea înlesnirii culegerii de informaţii de la alte persoane”.
2. Calea de atac exercitată.
2.1. Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs C.N.S.A.S., care a invocat ca temei dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., susţinând critici care se încadrează în motivul de la art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi desfiinţată când a fost pronunţată fără temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, se argumentează în motivarea recursului, instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 2 lit. b) ultima frază din OUG nr. 24/2008, introducând condiţii pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere, scopul la care se referă norma juridică fiind realizat chiar din momentul punerii spaţiului la dispoziţia Securităţii.
A mai susţinut recurenta că, în jurisprudenţa sa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a împărtăşit această interpretare care se regăseşte în considerentele deciziei nr. 5922/ 2009, unde s-a reţinut în mod expres că „în sensul legii, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii era necesar ca înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu deţinut, iar punerea… să se facă voluntar”.
2.2. Intimatul-pârât a depus la dosar Concluzii scrise prin care, în esenţă, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Recursul este nefondat şi va fi respins ca atare, potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.
În cauză este necontestat că intimatul-pârât, muncitor pomicol la Ferma M.F. din cadrul I.A.S. P., la data de 4 octombrie 1989 şi-a dat acordul că colaboreze cu fosta Securitate, semnând un angajament prin care s-a obligat să pună la dispoziţia acesteia spaţiul de locuit pe care îl ocupa în ferma respectivă, care a fost conspirată sub numele P.
De asemenea, este necontestat şi faptul că, aşa cum se reţine în mod expres în nota de constatare din 21 iulie 2009 întocmită de investigatorii C.N.S.A.S., în dosarul întocmit pe numele intimatului-pârât şi a casei de întâlniri P., „nu sunt menţionate activităţi, nume de persoane introduse sau urmărite, ceea ce a făcut imposibilă investigarea suplimentară a cauzei”.
Potrivit art. 2 lit. b) fraza ultimă, prima ipoteză, din OUG nr. 24/ 2004, cu modificările şi completările ulterioare, „Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea…”.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, instanţa de recurs reţine că, într-adevăr, legiuitorul a cerut ca, pentru reţinerea calităţii de colaborator în sensul acestei OUG, persoana respectivă, prin punerea la dispoziţie a locuinţei sau altui spaţiu deţinut, să fi înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane.
Cu alte cuvinte, în ipoteza reglementată de textul legal citat mai sus, este necesar ca în locuinţa sau spaţiul care le-a fost pus la dispoziţie, organele fostei Securităţi să fi desfăşurat activităţi specifice de culegere de informaţii de la alte persoane.
Or, în cauză, nu există dovezi că în spaţiul pus de intimatul-pârât la dispoziţia organelor fostei Securităţi, au fost realizate astfel de activităţi pentru care nu a mai existat nici timpul necesar organizării lor, date fiind evenimentele care au survenit în perioada imediat următoare – decembrie 1989 care s-au soldat cu căderea regimului comunist.
Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că interpretarea dată de instanţa de fond textului legal incident este corectă, soluţia pronunţată fiind legală.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 5922/2009, la care se referă autoritatea publică recurentă în argumentele recursului formulat, instanţa de recurs reţine că, în cauza respectivă, activitatea de culegere de informaţii realizată în spaţiul pus la dispoziţie era necontestată, în discuţie fiind faptul că spaţiul respectiv se afla în incinta unei biblioteci unde persoana colaboratoare îşi desfăşura doar activitatea.
În cauza respectivă, Înalta Curte a reţinut că nu are relevanţă „modalitatea juridică în care persoana deţinea acest spaţiu,… sau faptul că persoana nu era proprietară…”, situaţia fiind diferită faţă de cea din această cauză.
În concluzie, instanţa de recurs reţine că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 3365 din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1927/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2883/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
