ICCJ. Decizia nr. 2934/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2934/2011
Dosar nr. 618/39/2010
Şedinţa publică din 20 mai 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul V.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.G., în calitate de executor judecătoresc şi U.S., anularea tuturor formelor de executare silită în baza cărora s-a înfiinţat poprirea pe pensia pe care o încasează şi restituirea sumei de 20.000 lei, arătând că i-a fost reţinută ilegal.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, adresa de înfiinţare a popririi pe veniturile (contul) debitorului V.A. este ilegală atâta timp cât societatea agricolă în numele căreia i se opreşte din pensie, nu există, cu atât mai mult cu cât i-au fost sechestrate şi apoi confiscate mai multe bunuri mobile personale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul U.S. a solicitat respingerea acţiunii întrucât înfiinţarea popririi pe pensia reclamantului a fost făcută cu respectarea prevederilor legale, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 394 din 23 martie 2007 a Judecătoriei Dorohoi, Judeţul Botoşani, rămasă irevocabilă.
Prin sentinţa nr. 188 din 27 septembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V.N.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă că faţă de obiectul dedus judecăţii şi de motivarea acţiunii, reclamantul însuşi invocând ca temei legal art. 410 C. proc. civ., apare neechivoc faptul că acţiunea de faţă excede cadrului procesual instituit prin Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul V.A., criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând argumentele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Examinând cauza prim prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente.
Având în vedere capetele de cerere cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Suceava şi prevederile legale incidente în cauză, respectiv cele ale Legii nr. 554/2004, dezlegarea în drept dată acţiunii formulate de reclamantul V.N.A. este cea corectă.
Criticile aduse de recurent sunt neîntemeiate, întrucât în art. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare se regăseşte regula acţiunilor în contenciosul administrativ.
Astfel potrivit dispoziţiilor cuprinse în articolul menţionat: "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".
Pe de altă parte trebuie amintite şi dispoziţiile art. 2 lit. c) din acelaşi act normativ: „ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".
În speţă însă, acţiunea promovată de reclamant vizează anularea formelor de executare întocmite în cadrul executării silite a sentinţei nr. 394 din 23 martie 2007, pronunţată de Judecătoria Dorohoi, în dosarul nr. 740/222/2006, sentinţă rămasă irevocabilă.
Din perspectiva definiţiei legale dată de legiuitor actului administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, faţă de obiectul dedus judecăţii şi de motivarea acţiunii, indiscutabil că niciunul din actele contestate nu pot fi considerate ca fiind acte administrative.
Titlul executoriu, ca act emis în cadrul procedurii silite poate fi contestat în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile art. alin. (1) din acelaşi Cod.
Mai mult decât atât, prin adresa de înfiinţare a popririi asupra sumelor de bani datorate de debitorul urmărit V.A., emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, conform titlului executoriu emis de Judecătoria Dorohoi se menţionează că împotriva prezentului înscris, cel interesat poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art. 169-170 din OG nr. 92/2003, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Rezultă, fără echivoc, că actul în discuţie nu se circumscrie definiţiei legale a actului administrativ.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.N.A. împotriva sentinţei nr. 188 din 27 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2932/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3046/2011. Contencios → |
|---|
