ICCJ. Decizia nr. 318/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 318/2011
Dosar nr. 4426/2/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării anularea Hotărârii nr. 316 din 8 octombrie 2007 emisă de acesta şi recunoaşterea situaţiei discriminatorii create prin reglementarea şi organizarea desfăşurării referendumului privind demiterea Preşedintelui României, în mai 2007, într-o zi de sâmbătă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că stabilirea zilei pentru organizarea referendumului naţional într-o zi de sâmbătă, cu programul secţiilor de votare cuprins între orele 800 -2000 poate fi considerată o restricţie şi o încălcare a dreptului fundamental de vot, stabilit de prevederile art. 36 din Constituţia României, a persoanelor aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România, care au ca zi de închinare săptămânală, sâmbăta, iar prin Hotărârea nr. 316 din 8 octombrie 2007, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a hotărât cu majoritate de voturi, cu o opinie separată, că faptele prezentate nu constituie acte de discriminare conform art. 2 şi art. 20 din OG nr. 137/2000.
Reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Hotărârea nr. 21/2007 a Parlamentului României, a art. 34 din Legea nr. 3/2000 şi pct. 29 şi pct. 30 din Anexa la HG nr. 372/2007, arătând că aceste texte sunt neconstituţionale în raport de prevederile art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 29 alin. (1), (2) şi (3), art. 36 şi art. 53 din Constituţia României.
Prin încheierea din data de 21 octombrie 2008, Curtea a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Hotărârea nr. 21/2007 a Parlamentului României şi a punctului 29 şi 30 din Anexala HG nr. 372/2007, ca inadmisibilă, a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată, iar în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 34 din Legea nr. 3/2000 şi înaintarea dosarului în vederea soluţionării excepţiei, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, suspendând soluţionarea cauzei pe fond.
Prin Decizia nr. 845 din 3 iunie 2009 a Curţii Constituţionale a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cauza fiind repusă pe rolul Curţii de Apel la 22 iulie 2009.
b) Apărările pârâtului
La data de 18 septembrie 2009, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a depus Note de şedinţă prin care a invocat excepţia de tardivitate a promovării acţiunii, în raport de prevederile art. 20 alin. (9) şi (10) din OG nr. 137/2000.
c) Soluţia şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 4207 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de tardivitate a acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 316 din 8 octombrie 2007, a constatat că faptele sesizate prin adresa nr. 5367 din 22 mai 2007, intră sub incidenţa prevederilor art. 2 din OG nr. 137/2000.
Cu privire la excepţia tardivităţii formulării acţiunii, s-a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 20 alin. (9) şi alin. (10) din OG nr. 137/2000, nu rezultă cu claritate că Hotărârile Colegiului Director pot fi atacate în termen de 15 zile la instanţa de contencios administrativ, întrucât în alin. (9), legea face trimitere la legea contenciosului administrativ.
A concluzionat Curtea, că având în vedere că în speţa de faţă reclamanta nu a cunoscut cu claritate termenul în care trebuie să introducă acţiunea, aceasta nu poate fi sancţionată cu tardivitatea formulării contestaţiei.
Pe fondul cauzei s-a reţinut, în esenţă, că nu există nici o justificare obiectivă în a nu permite şi cetăţenilor români, adepţi ai cultului mozaic sau ai Bisericii adventiste de Ziua a Şaptea să participe la referendumul naţional, stabilindu-se o excludere pe criterii religioase între aceste persoane şi alţi cetăţeni ai României, adepţi ai altor religii, prin împiedicarea implicită şi aparent neutră, dar care dezavantajează aceste persoane, faţă de alte persoane, fără a fi justificată obiectiv.
2. Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
a). Recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
În motivele de recurs s-a invocat tardivitatea introducerii acţiunii.
S-a precizat că hotărârea nr. 316/2007 a fost comunicată la 5 noiembrie 2007, potrivit confirmării de primire, iar termenul de contestare este de 15 zile şi curge de la data comunicării.
În legătură cu termenul de 15 zile pentru exercitarea căii de atac s-a susţinut că acesta este reglementat de art. 20 alin. (9) şi (10) din OG nr. 137/2000, situaţie în care este inaplicabil termenul general de 6 luni reglementat de Legea nr. 554/2004, invocându-se în acest sens şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul a arătat că hotărârea nr.316/2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este un act administrativ jurisdicţional, pentru care nu se formulează plângerea prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Sentinţa primei instanţe a fost amplu criticată şi sub aspectul modului de dezlegare a fondului litigiului.
b) Întâmpinarea
Intimata Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a formulat Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
S-a precizat că acţiunea a fost introdusă în termen, că şi în situaţia în care s-ar aprecia că hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării este act administrativ jurisdicţional, se impune formularea plângerii prealabile, invocându-se prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul litigiului s-a motivat că sentinţa este legală şi temeinică.
c) Cererile de intervenţie
Prin cererile de intervenţie, s-a solicitat respingerea recursului, menţinerea sentinţei primei instanţe, ca legală şi temeinică.
d) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, va examina cu prioritate motivul de recurs privind tardivitatea introducerii acţiunii.
Situaţia de fapt
Prin Hotărârea nr. 316 din 8 octombrie 2007, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a hotărât că faptele sesizate de reclamanta Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă nu constituie acte de discriminare.
În hotărâre s-a prevăzut că această hotărâre se poate ataca la instanţa de contencios administrativ potrivit OG nr. 137/2000 şi Legii nr. 554/2004.
Hotărârea a fost comunicată reclamantei la 5 noiembrie 2007.
Acţiunea împotriva hotărârii s-a introdus la Curtea de Apel Bucureşti la data de 22 iulie 2008.
Legislaţia aplicabilă
OG nr. 137/2000, art. 16 - Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte.
Art. 17. - În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul îşi desfăşoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influenţată de către alte instituţii ori autorităţi publice.
Art. 20, alin. (9) - Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
Alin.(10) - Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu
Legea nr. 554/2004, art. 1, alin. (1): În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii
lit. c) - act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;
lit. d) - act administrativ-jurisdicţional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială.
Art. 7, alin. (1) - Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Din analiza prevederilor legale aplicabile în speţă, se constată că hotărârile pronunţate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au caracterul unor acte administrativ-jurisdicţionale, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit textului citat actul administrativ jurisdicţional este actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială.
În doctrina de specialitate s-a definit actul administrativ jurisdicţional ca fiind actul juridic pronunţat (emis) de un organ cu atribuţii jurisdicţionale care funcţionează în cadrul unui organ al administraţiei publice pentru a soluţiona, cu putere de adevăr legal, după o anumită procedură, un conflict juridic, stabilit prin lege, în competenţa acestor organe.
În speţă, potrivit art. 16 şi art. 17 din OG nr. 137/2000, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este o autoritate de stat, în domeniul discriminării, autonomă, care îşi desfăşoară activitatea în mod independent.
În vederea constatării unei fapte de discriminare, Consiliul sesizat de o anumită parte, citează părţile, analizează faptele investigate pe baza oricăror mijloace de probă şi pronunţă o hotărâre de soluţionare a sesizării.
Având în vedere caracteristicile procedurii, aceasta se circumscrie activităţii jurisdicţionale şi ca urmare actul pronunţat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este un act administrativ jurisdicţional.
Actul administrativ jurisdicţional se contestă potrivit legii speciale şi nu intră sub incidenţa art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că pentru aceste acte nu se mai efectuează procedura prealabilă.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 se formulează recursul graţios sau ierarhic, după caz, în cazul vătămării unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ individual sau normativ.
Actul administrativ individual sau normativ este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În cazul actului administrativ jurisdicţional, aşa cum s-a explicat în precedent, prin acesta nu se organizează executarea legii, ci se pronunţă o hotărâre în soluţionarea unui conflict juridic, dat de lege în competenţa unei autorităţi administrative independente, după o procedură bazată pe principiul contradictorialităţii, al asigurării dreptului la apărare.
Aşadar, actul administrativ jurisdicţional nu intră în sfera actului administrativ pentru care se efectuează procedura prealabilă.
În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, sens în care exemplificăm Decizia nr. 1470 din 10 noiembrie 2009, s-a arătat că, potrivit prevederilor OG nr. 137/2000, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este un organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale, care se bucură de independenţa necesară îndeplinirii actului administrativ jurisdicţional.
Calea de atac care se exercită împotriva hotărârii Colegiului director prin care s-a soluţionat o sesizare este acţiunea la instanţa de contencios administrativ.
Termenul de exercitare a acţiunii decurge din prevederile art. 20 alin. (10) din OG nr. 137/2000, respectiv 15 zile de la data comunicării hotărârii, în cazul în care hotărârea nu este atacată în acest termen ea dobândeşte caracter executoriu.
Prin caracterul executoriu se înţelege potrivit art. 377 C. proc. civ. o hotărâre irevocabilă, în speţă hotărârea Colegiului director rămâne irevocabilă dacă împotriva acesteia nu se exercită acţiunea în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
De altfel, prin Decizia nr. 1494 din 10 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 20 alin. (10) din OG nr. 137/2000 sunt constituţionale, că termenul de introducere a acţiunii rezultă din textul menţionat şi că stabilirea procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, condiţionat ca procesul de legiferare să se circumscris cadrului constituţional.
S-a mai reţinut de asemenea că reglementarea cuprinsă în art. 20 alin. (10) din OG nr. 137/2000 satisface exigenţele impuse de normele constituţionale, precum şi cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
d) Soluţia instanţei de recur.
Înalta Curte apreciază că acţiunea reclamantului este tardiv introdusă, cu depăşirea termenului de 15 zile reglementat de art. 20 alin. (10) din OG nr. 137/2000, situaţia în care instanţa de fond a dat o dezlegare greşită excepţiei invocate prin întâmpinare.
Având în vedere că este fondată excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, devine inutilă examinarea celorlalte critici formulate prin motivele de recurs, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie admis, să se modifice sentinţa primei instanţe, în sensul că se va respinge acţiunea ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 4207 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei Asociaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă , a tardiv formulată.
Respinge cererile de intervenţie în interesul reclamantei, ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3046/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 319/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
