ICCJ. Decizia nr. 312/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 312/2011
Dosar nr. 878/45/2009
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la 17 decembrie 2009, reclamanta Universitatea de Medicină şi farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, obligarea pârâtului să aprobe publicarea în Monitorul Oficial şi scoaterea la concurs a unui număr de 69 posturi de cadre didactice în cadrul Facultăţii de Medicină, Medicină Dentară, Farmacie şi Biochimie Medicală, toate din cadrul Universităţii reclamante, astfel cum au fost aprobate în şedinţa Senatului din 26 octombrie 2009, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, potrivit secţiunii a III-a din Legea nr. 128/1997, art. 58 şi urm., în şedinţa Senatului Universităţii din 26 octombrie 2009 a fost aprobată scoaterea la concurs a numărului de 69 posturi didactice, posturi vacante sau transformate pentru avansare, acestea împreună cu statele de funcţii fiind depuse la pârât la 12 noiembrie 2009, sub nr. 48690, în vederea publicării în Monitorul Oficial, fără însă a primi nici un răspuns la solicitarea sa, fapt ce nu a permis desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante.
Reclamanta a susţinut că a realizat demersuri pentru eficientizarea costurilor decurgând din drepturile de personal, făcând dovada respectării măsurilor restrictive impuse de Legea nr. 329/2009.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât reclamanta nu a probat împrejurarea că instituţia se încadrează în condiţiile expres prevăzute de O.U.G. 34/2009 pentru a fi exceptată de la regula instituită prin acest act normativ, de suspendare a ocupării prin concurs a posturilor vacante.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 76/CA din 22 martie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi ca nefondată .
3. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta îşi întemeiază în drept cererea pe dispoziţiile art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2009, ce permit ordonatorilor principali de credite, în mod excepţional şi derogator de la interdicţia de suspendare a ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din instituţiile publice, de a putea „aproba ocuparea unui procent de maxim 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta, după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, numai în condiţiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget”.
Instanţa de fond a arătat că ultima parte a art. 22 alin. (2) din acelaşi act normativ mai prevede o condiţie de operare a excepţiei, şi anume: „Pentru posturile din învăţământul de stat, urmărirea încadrării în procentul maxim de 15% se realizează la nivelul întregului sistem de învăţământ de stat, în condiţiile stabilite prin ordin M.E.C.”, iar în alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede expres că: „Ocuparea posturilor prevăzut la alin. (2)…se va face prin concurs sau examen, în condiţiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite”, respectiv a pârâtului în cauză.
Curtea a concluzionat că din aceste dispoziţii rezultă că şi în ipoteza evocată de reclamantă, a încadrării sale în cheltuielile de personal, pentru cele 69 posturi în litigiu, dreptul de apreciere al oportunităţii avizării scoaterii la concurs a unor posturi didactice, revine doar ordonatorului principal de credite, funcţie de bugetul existent la nivel naţional, aspect ce excede cenzurii instanţei în prezenta cauză, care are ca obiect doar fondurile utilizate de o singură instituţie de învăţământ superior de stat din sistem.
A arătat Curtea că această abordare se impune cu atât mai mult cu cât alin. (3) instituie în mod corelativ dreptului de apreciere recunoscut ordonatorului principal de credite şi obligaţia de răspundere a acestuia privitor la încadrarea în bugetul acordat la nivel naţional, ceea ce implică un proces de evaluare globală a posturilor vacante de cadre didactice din întreg învăţământul superior de stat, a măsurii în care neocuparea lor îi afectează grav sau chiar poate împiedica derularea procesului de învăţământ, şi funcţie de aceasta, a identificării numărului concret de locuri şi a instituţiilor publice ce pot fi încadrate în prevederea derogatorie din alin. (2) al art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009.
Instanţa de fond a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, motivând că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul acţiunii nu îl constituie anularea unui act administrativ, ci refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a soluţiona cererea reclamantei.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
4.1. Recurenta consideră că tăcerea autorităţii pârâte reprezintă un refuz nejustificat de a răspunde cererii şi că instanţa de fond, fără a analiza argumentele invocate, s-a pronunţat pe o altă cerere decât cea cu care a fost investită, şi anume, aceea de a obliga pârâtul să răspundă solicitărilor.
4.2. Deşi instanţa de fond a arătat la fila 2 a sentinţei recurate că reclamanta se încadrează în situaţia refuzului de a răspunde solicitării pârâtului şi nu este necesară procedura prealabilă, mai departe, consideră că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 şi nu mai sunt întrunite condiţiile de excepţie din alin. (2) al art. 22 sus menţionat.
4.3. Instanţa de fond interpretează acelaşi text în mod eronat, opinând că ordonatorul de credite este pârâtul şi că nu s-a făcut dovada încadrării în procentul de 15% prevăzut de lege.
5. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite prevederile O.U.G. nr. 34/2009, modificată şi completată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Recurenta-reclamantă confundă noţiunea de tăcere a autorităţii publice, adică „nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri” cu noţiunea de „refuz nejustificat de a soluţiona o cerere”.
Recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâtului să soluţioneze pozitiv cererea sa, plângându-se de refuzul nejustificat de soluţionare şi nu obligarea ca pârâtul să răspundă cererii formulate în temeiul prevăzut de lege.
Instanţa de fond a soluţionat acţiunea din perspectiva refuzului nejustificat de soluţionare a cererii prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, astfel încât motivul de recurs este nefondat.
1.2. Recunoaşterea instanţei de fond în sensul că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 554/2004 modificată şi completată a avut în vedere soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi nu fondul cauzei.
1.3. Cu privire la motivele de recurs referitoare la fondul cauzei se observă că recurenta nu a adus niciun argument care să îi susţină demersul, rezumându-se a declara că este îndreptăţită să i se rezolve pozitiv cererea.
În mod corect instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a demonstrat temeinicia susţinerilor sale şi că oportunitatea avizării scoaterii la concurs a unor posturi didactice revine ordonatorului principal de credite.
1.4. În ceea ce priveşte modificarea cadrului legislativ, intervenită, după pronunţarea instanţei de fond, se constată că aceasta este aplicabilă pentru viitor şi nu retroactiv, reclamanta putând să se conformeze noului act normativ.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi împotriva Sentinţei civile nr. 76/CA din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3108/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3120/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
