ICCJ. Decizia nr. 3132/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3132/2011
Dosar nr.869/39/2010
Şedinţa publică din 31 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, suspendarea executării Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării ordinului atacat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordinul în litigiu prin care a fost eliberat din funcţia publică de conducere a fost emis de Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale în baza OUG 37/2009, iar prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale s-a constatat că legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 31 din 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că Agenţia Naţională a funcţionarilor publici a organizat la data de 20 decembrie 2010, respectiv 22 decembrie 2010, concurs pentru ocuparea funcţiei publice vacante de inspector şef adjunct sănătate şi securitate în muncă, post deţinut anterior emiterii Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 de către reclamant.
Aşa fiind, prima instanţă a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 15 prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004, scoaterea la concurs şi eventual ocuparea postului deţinut anterior de reclamant de către o altă persoană sunt de natură a-l prejudicia pe acesta, vătămarea activităţii sale şi a veniturilor fiind evidente.
În plus, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Suceava a fost anulat Ordinul nr. 501 din 23 aprilie 2009, a cărui suspendare se solicită, sentinţa devenind irevocabilă.
4. Recursurile declarate în cauză
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava ca reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava a susţinut că în mod greşit prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile art. 15 prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare formulată în prezentul fiind inadmisibilă.
În motivele de recurs, încadrate în drept pe dispoziţiile art. 304 punctele 5 şi 9 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, au susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, deşi s-a admis acţiunea în contradictoriu cu aceştia, respectivele instituţii nu au fost citate în cauză pentru a-şi formula apărările, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acţiunii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
O altă critică este aceea că prin Sentinţa nr. 120 din 29 mai 2009 pronunţată în Dosarul nr. 689/39/2009 a fost respinsă cererea de suspendare a aceluiaşi ordin (501/2009), invocându-se prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare pentru aceleaşi motive.
Totodată, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a susţinut că nu au fost respectate prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile faţă de aceasta, hotărârea atacată fiind criticată şi prin prisma aplicării greşite a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, în sensul că nu s-a invocat din oficiu excepţia tardivităţii acţiunii şi, de asemenea, reclamantul nu a justificat chemarea în judecată a acestei instituţii, respectiv nu a justificat calitatea procesuală a agenţiei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 85 C. proc. civ. „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Astfel, în temeiul art. 107 C. proc. civ. atunci când o parte nu are termen în cunoştiinţă, instanţa trebuie să verifice dacă procedura de citare cu aceasta a fost îndeplinită, în caz contrar se amână judecata, sub sancţiunea nulităţii hotărârii.
În conformitate cu prevederile art. 304 punctul 5 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate, când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii la art. 105 alin. (2).
În speţă, instanţa de control judiciar constată că prin cererea aflată la dosarul de fond reclamantul şi-a completat acţiunea, solicitând citarea în cauză, în calitate de pârât, şi a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, iar în privinţa Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nu rezultă din acţiune şi nici din cererea completatoare că ar fi fost chemată în judecată.
La termenul de judecată din 27 ianuarie 2011, prima instanţă a procedat la judecata cauzei în fond, pronunţând hotărârea atacată în contradictoriu şi cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, fără însă ca aceste instituţii să fie citate în cauză, fiindu-le comunicată doar hotărârea pronunţată, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare existente la dosar.
Or, dacă una dintre părţile litigante nu a fost legal citată, sau necitată deloc în cazul de faţă, rezultă, în mod evident, că a fost încălcată dispoziţia procedurală prevăzută de art. 85 C. proc. civ., sus-menţionată, dispoziţie menită să garanteze respectarea unor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv contradictorialitatea şi dreptul la apărare.
Cum hotărârea atacată a fost pronunţată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, părţi care nu au fost citate în cauză, se constată astfel că s-au încălcat principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, care se realizează prin mai multe dispoziţii procedurale, dintre care amintim articolele 85, 112, 115, 132, 156 C. proc. civ., precum şi prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind respectarea dreptului la un proces echitabil, cu componenta sa dreptul la apărare.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată în cauză este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea formelor de procedură sancţionate cu nulitatea hotărârii prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava ca reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva Sentinţei nr. 31 din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3131/2011. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 3133/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
