ICCJ. Decizia nr. 3530/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3530/2011
Dosar nr. 19956/299/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 19956/299/2009, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul D.A.B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANP Agerpres, să se constate că a promovat proba scrisă şi să fie admis la proba orală, la concursul la care a participat, pentru postul de redactor, în cadrul Redacţiei Informaţii Externe.
În subsidiar, a solicitat să i se recorecteze lucrarea de la proba scrisă şi să i se acorde o notă în conformitate cu cunoştinţele de care a făcut dovadă, pe baza unor criterii clare de evaluare.
De asemenea, a solicitat ca pârâta să-i achite contravaloarea taxei judiciare de timbru şi pe cea a timbrului judiciar.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 02 iunie 2009, ANP Agerpres a organizat concurs pentru ocuparea postului de redactor, în cadrul Redacţiei Informaţii Externe.
Reclamantul a mai susţinut că, după ce şi-a depus CV-ul, a fost invitat să participe la proba scrisă, care a constat în patru subiecte, câte unul la limba spaniolă, la limba engleză, la cultură generală şi la gramatica limbii române.
La data de 04 iunie, a fost anunţat prin telefon că nu a trecut proba scrisă.
Printr-un e-mail trimis în aceeaşi zi, a solicitat Departamentului de Resurse Umane al ANP Agerpres lămuriri în privinţa felului în care s-a făcut evaluarea. În răspunsul primit patru zile mai târziu, i s-au dat explicaţii care nu justifică o notă mai mică de 7 şi respingerea la proba scrisă.
Reclamantul a susţinut că ANP Agerpres, în organizarea acestui concurs, se face vinovată de:
- neinformarea reclamantului înainte de proba scrisă, în privinţa sistemului de evaluare, aşa cum i-a fost transmis ulterior;
- evaluarea arbitrară a lucrării pe care a predat-o în urma probei scrise, în condiţiile în care a greşit doar două întrebări, care reprezentau aproximativ 6,5% din volumul de text pe care l-a scris.
- neinformarea, pe nicio cale, cu privire la nota pe care a obţinut-o, în urma probei scrise.
- refuzul unui răspuns la solicitarea de a i se comunica sistemul de punctaj şi de a i se recorecta lucrarea în prezenţa sa.
Prin urmare, reclamantul a solicitat să se constate că a promovat proba scrisă, să fie acceptat să susţină proba orală pentru postul de redactor, în cadrul Redacţiei Informaţii Externe.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul D.A.B., ca netemeinică şi nelegală.
Prin sentinţa civilă nr. 150 din 12 ianuarie 2010 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4046 din 20 octombrie 2010 a respins excepţia lipsei de interes, invocată de ANP Agerpres ca neîntemeiată.
A respins acţiunea formulată de reclamantul D.A.B. împotriva pârâtei ANP Agerpres, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
I. Relativ la excepţia lipsei de interes invocată de către autoritatea pârâtă şi motivată de împrejurarea că acest concurs nu a fost finalizat cu desemnarea unui candidat drept admis, fiind anulat pentru că niciunul dintre aceştia nu au întrunit punctajul minim prevăzut de actul normativ menţionat anterior, urmând astfel să se organizeze un nou concurs în acest sens, fiind chiar organizat un nou concurs la care reclamantul nu s-a mai înscris, Curtea a constatat că prin prezenta acţiune reclamantul a contestat procedura de organizare a concursului, atât din punct de vedere a stabilirii şi publicităţii baremelor de notare la fiecare probă, scrisă şi orală, cât şi a modului în care comisiile de examinare şi reexaminare au corectat lucrarea reclamantului, respectiv, au soluţionat contestaţia formulată de către acesta din urmă.
Împrejurarea că a fost organizat ulterior un nou concurs, precum şi faptul că postul pentru care concursul fusese organizat privea exclusiv o perioadă determinată nu au relevanţă asupra interesului direct, legitim, personal al reclamantului care are posibilitatea de a solicita instanţei de contencios administrativ verificarea legalităţii organizării şi desfăşurării acestui concurs.
II. Cu privire la fondul acţiunii, Curtea a reţinut că este neîntemeiată, având în vedere că motivele de pretinsă nelegalitate a organizării şi desfăşurării concursului nu sunt fondate.
Din analiza înscrisurilor ataşate de către părţi, inclusiv a dosarului de concurs ataşat de către pârâtă, precum şi a dispoziţiilor Anexei nr. 12 a HG nr. 281/1993, rezultă că autoritatea publică pârâtă nu avea obligaţia de a preciza în detaliu baremul de evaluare, acestuia fiindu-i comunicată pe cale electronică tematica din care urma a se desfăşura acest concurs, precum şi împrejurarea că notarea va fi între 1-10.
În privinţa modului în care autoritatea pârâtă a evaluat lucrarea reclamantului, Curtea a constatat că nu poate analiza corectitudinea ştiinţifică a răspunsurilor date de către reclamant în raport de cerinţele comisiei de corectare a lucrărilor prin prisma tematicii prezentate întrucât o astfel de competenţă este exclusă analizei instanţelor de contencios administrativ care pot analiza exclusiv respectarea condiţiilor legale de organizare a concursului.
Din analiza dosarului de concurs Curtea a reţinut că reclamantului i-a fost adusă la cunoştinţă la data de 04 iunie 2009, nota, împrejurare coroborată cu conţinutul procesului-verbal din 04 iunie 2009 din care rezultă că acesta nu a întrunit punctajul minim de 7 la proba scrisă, condiţie prevăzută de HG nr. 281/1993, pentru a fi declarat promovat în vederea susţinerii probei orale.
Critica vizând refuzul autorităţii pârâte de a comunica reclamantului baremul de notare şi de a participa la recorectarea lucrării acestuia nu este întemeiată, având în vedere că nu are susţinere legală în dispoziţiile Anexei nr. 12 a HG nr. 281/1993, considerente care coroborate conduc la concluzia că autoritatea publică pârâtă nu a săvârşit un exces de putere în cazul reclamantului în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv prin exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant susţine că în mod greşit instanţa de fond a refuzat să analizeze legalitatea concursului sub aspectul corectitudinii notării, fapt ce este de natură a acorda un „cec în alb” instituţiei bugetare organizatoare a concursului, fapt care înfrânge chiar scopul HG nr. 281/1993, respectiv acela de a stabili o modalitate corectă, bazată pe competenţă în ocuparea posturilor vacante de către instituţiile publice.
Această modalitate de apreciere a instanţei de fond referitoare la problema menţionată este de natură să-i limiteze dreptul de a obţine îndreptarea vătămării care i-a fost produsă şi de a obţine obligarea instituţiei organizatoare a concursului de a adopta o conduită legală. De asemenea, aceasta nu corespunde exigenţelor dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţia României şi nici ale art. 3 C. civ.
În opinia recurentului-reclamant, instanţa de judecată putea analiza corectitudinea răspunsurilor date la proba scrisă a concursului şi verifica dacă punctajul acordat este unul corect.
ANP Agerpres a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentinţa recurată ca fiind legală şi temeinică întrucât punctajul acordat la proba scrisă este corect, iar în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie şi art. 3 C. civ., întrucât recurentului-reclamant nu i-a fost îngrădit dreptul de a se adresa justiţiei, iar pronunţarea unei soluţii nefavorabile nu implică incidenţa art. 3 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte, susţinând că sunt nereale afirmaţiile acesteia referitoare la rezultatul cu privire la testul grilă, cu atât mai mult cu cât nu a fost prezentat un barem la întrebările de la proba scrisă.
3. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Întrucât instanţa de recurs a invocat din oficiu motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., referitor la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, se va analiza cu prioritate acest motiv de recurs, având în vedere şi dispoziţiile art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 159 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurentul-reclamant a solicitat să se constate că a promovat proba scrisă şi să fie admis la proba orală în ceea ce priveşte concursul pentru ocuparea postului de redactor în cadrul ANP Agerpres, Redacţia Informaţii Externe, iar în subsidiar a solicitat recorectarea lucrării la proba scrisă cu acordarea unei note în conformitate cu răspunsurile şi pe baza unor criterii clare de evaluare.
În cauză, după cum se constată, nu se solicită anularea vreunui act administrativ, astfel cum această noţiune este definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care să naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Prin urmare, după cum rezultă, obiectul cererii de chemare în judecată nu se circumscrie dispoziţiilor art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Este adevărat că organizarea şi desfăşurarea concursului privind angajarea personalului pe un post vacant într-o unitate bugetară, respectiv de redactor în cadrul ANP Agerpres, Redacţia Informaţii Externe, s-a făcut în conformitate cu prevederile HG nr. 281/1993.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 19/2003 privind organizarea şi funcţionarea ANP Rompres (prin Legea nr. 155/2008 s-a revenit la denumirea de ANP Agerpres din ANP Rompres) „funcţiile de conducere şi de execuţie de specialitate sunt asimilate funcţiilor prevăzute în Cap. II din Anexa nr. 1 la OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările şi completările ulterioare”.
Potrivit acestor dispoziţii, rezultă că postul scos la concurs, respectiv cel de redactor pentru care a concurat recurentul-reclamant implică derularea unor raporturi contractuale, de dreptul muncii, în cadrul intimatei-pârâte ca unitate bugetară şi nu raporturi privind funcţia publică care să atragă competenţa specială a instanţei de contencios administrativ în raport de dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
În această situaţie, intimata-pârâtă în raporturile juridice cu recurentul-reclamant nu exercită atribuţii în regim de putere publică, ci ca un posibil angajator.
Potrivit art. 281 din Legea nr. 53/2003, privind C. muncii, „jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Prin urmare, cererea având obiectul menţionat anterior vizează un concurs pentru ocuparea unei funcţii contractuale, astfel că aceasta nu se circumscrie dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefiind o acţiune tipică în anularea unui act vătămător emis de o autoritate publică, ci este o acţiune care se circumscrie jurisdicţiei muncii, în temeiul dispoziţiilor C. muncii menţionate.
Conform art. 284 din acelaşi act normativ „(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ.; (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul”.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, acţiunea reclamantului vizează un conflict de muncă care în situaţia de faţă nu este supus unor reglementări speciale, devin incidente dispoziţiile menţionate anterior C. muncii şi C. proc. civ., care reglementează competenţa materială de soluţionare a unor astfel de litigii, aceasta revenind, în cauza dedusă judecăţii, Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cum competenţa materială de soluţionare a cauzelor este o chestiune de ordine publică, potrivit art. 159 C. proc. civ., instanţa de recurs apreciază că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea competenţei altei instanţe, fapt care atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi implicit casarea hotărârii recurate, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Dezlegarea acestei probleme face de prisos analiza celorlalte critici privind sentinţa recurată.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3), art. 313 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.A.B. împotriva sentinţei nr. 4046 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3527/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3548/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
