ICCJ. Decizia nr. 3527/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3527/2011
Dosar nr. 31391/3/2008
Şedinţa publică din 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 31391/3/2008, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul U.M.I., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a candidat la funcţia de primar al localităţii Gura Humorului, iar potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din OUG nr. 24/2008, este întemeiată verificarea sa sub aspectul posibilei calităţi de colaborator sau lucrător al Securităţii.
Reclamantul a mai arătat că, din analiza notei de constatare emisă de Direcţia Investigaţii a C.N.S.A.S. din 03 iulie 2008 se reţine că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de „colaborator al Securităţii”, întrucât informaţiile furnizate în calitate de informator se încadrează în cerinţele art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, anume vizau „activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist” şi „îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Prin întâmpinarea formulată la data de 06 noiembrie 2008, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu are calitatea de colaborator al Securităţii, întrucât nu a furnizat informaţii prin care să fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aspect confirmat atât de instituţiile competente, cât şi de nota de constatare întocmită de direcţia juridică a C.N.S.A.S.
Prin sentinţa civilă nr. 3676 din 18 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus admiterea excepţiei de necompetenţă materială a instanţei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se dispoziţiile art. 11 alin. (1) din OUG nr. 24/2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 298/2008, potrivit cărora acţiunea in constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 31391/3/2008.
La data de 09 aprilie 2009, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11 din OUG nr. 24/2008 raportat la art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (11), art. 26 alin. (1) din Constituţia României, iar prin încheierea din data de 21 mai 2009, instanţa a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi suspendarea judecării cauzei pe durata soluţionării excepţiei.
Prin Decizia nr. 1411 din 03 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de pârâtul U.M.I., ca neîntemeiată.
La data de 02 martie 2010, cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecăţii.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 3786 din 07 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul U.M.I. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul U.M.I.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Pârâtul U.M.I. a candidat la funcţia de Primar al localităţii Gura Humorului.
În considerarea acestei candidaturi, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, C.N.S.A.S. a efectuat verificări, din oficiu, sub aspectul posibilei calităţi de lucrător sau de colaborator al Securităţii.
În acest sens, s-a întocmit mota de constatare din 03 iulie 2008, în care s-a reţinut că pârâtul, în perioada studiilor la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Iaşi a fost recrutat pentru „încadrarea pe mai multe linii a anului I – Facultatea de Mecanică (…)”, unde există „unele elemente suspecte care studiază şi colportează ştirile transmise de către postul de radio Europa Liberă”.
După terminarea studiilor, acesta a fost reînregistrat ca informator în legătura Securităţii Dorohoi.
La data de 27 iunie 1985 a semnat cu numele real un angajament de colaborare cu Securitatea, olograf, preluând nume conspirativ de colaborator.
Pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a prezentat „material informativ”, „unele informaţii utile”, „a furnizat un număr de 6 note informative”, a relatat „fără reţineri aspecte ce prezintă interes pentru Securitatea Statului, „a scris nota de relaţii şi un material informativ pe care le-a semnat cu numele conspirativ”.
A reţinut prima instanţă că în activitatea de colaborare cu Securitatea, pârâtul a fost dirijat în legătură cu anumite „elemente suspecte”, pentru a stabili „poziţia lor prezentă, dacă au manifestări duşmănoase, relaţii suspecte, anturaje”, precum şi pentru încadrarea informativă a unei persoane aflată în supraveghere informativă şi avertizată pentru „manifestări cu caracter tendenţios şi ostil şi colportarea ştirilor transmise de postul de radio Europa Liberă”.
Aceste împrejurări au fost consemnate în notele de dirijare şi analiză întocmite de ofiţerii de securitate pe parcursul colaborării (1985-1989), la care se face trimitere prin nota de constatare din 03 iulie 2008.
Curtea a apreciat că actele întocmite de foştii ofiţeri de Securitate cu privire la relaţia avută cu informatorii lor se bucură de prezumţia relativă de veridicitate, aspect ce rezultă din prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, care dau o valoare probatorie la fel de importantă atât relatărilor verbale reţinute în scris de lucrătorii operativi, cât şi informaţiilor oferite în scris de colaboratorii Securităţii.
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2004, are calitate de colaborator al Securităţii persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţă activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Rezultă, aşadar, a stabilit prima instanţă, că sunt întrunite în cauză condiţiile impuse de legiuitor pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, întrucât pârâtul a furnizat informaţii privitoare la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv: dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Dispoziţiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 nu impun ca informaţiile furnizate să fi produs efectiv încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient, în opinia legiuitorului, ca activitatea de informator să facă posibilă încălcarea acestor drepturi şi libertăţi.
Curtea a apreciat că inadvertenţele invocate de pârât privitoare la momentul la care a început colaborarea cu organele de Securitate şi primirea numelui conspirativ, nu pot conduce la o altă concluzie decât aceea a existenţei calităţii de colaborator al Securităţii, întrucât înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu certitudine existenţa unei colaborări cu Securitatea, semnarea unui angajament, preluarea numelui conspirativ, furnizarea de informaţii de natura celor impuse de legiuitor, care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Or, a considerat prima instanţă, aceste elemente sunt suficiente pentru a reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, astfel că a admis acţiunea promovată de reclamant şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul U.M.I.
3. Recursul formulat de pârâtul U.M.I. împotriva sentinţei nr. 3786 din 07 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
3.1. Sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, prin prisma neîndeplinirii condiţiilor cumulative cerute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
3.1.1. În cauză nu există niciun document, notă scrisă, raport scris, emanând de la recurent în mod direct şi nemijlocit, sau relatări verbale consemnate nemijlocit de lucrătorii Securităţii, prin care să fie făcută dovada vreunui material informativ cu valoare operativă sau de interes.
Dacă s-ar accepta teoria reţinută de instanţa de fond ar însemna să se dea valoare probatorie absolută notei de constatare, ceea ce ar conduce la inutilitatea cercetării judecătoreşti sub aspectul îndeplinirii/neîndeplinirii condiţiilor cerute de legiuitor pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii.
3.1.2. Din examinarea înscrisurilor din dosar nu rezultă faptul că presupusele informaţii oferite de recurent organelor de Securitate ar fi denunţat atitudini sau activităţi potrivnice regimului totalitar.
3.1.3. Din niciunul din înscrisurile depuse la dosar nu reiese că informaţiile de recurent au afectat sau puteau afecta în vreun mod drepturile şi libertăţile persoanelor despre care se presupune că a oferit informaţii organelor Securităţii.
4. La 14 iunie 2011, recurentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru a se administra proba cu înscrisuri, respectiv emiterea unei adrese către Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul Istoric al Armatei în vederea clarificării atribuţiilor şi rolului Serviciului „D” – Dezinformare şi dacă persoanele enumerate făceau parte ori aveau legături cu acest serviciu.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Cererea este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Proba cu înscrisuri noi în instanţa de recurs se poate produce numai în condiţiile art. 305 C. proc. civ., până la închiderea dezbaterilor.
Conform art. 305 C. proc. civ., înscrisurile noi „pot fi depuse” de părţi.
Instanţa de recurs nu are obligaţia să efectueze adrese către autorităţi publice ce nu au calitatea de parte în dosar.
Recurentul-reclamant nu a propus administrarea probei prin motivele de recurs, iar cererea de amânare nu a privit depunerea de înscrisuri noi, ceea ce determină instanţa de recurs să constate că cererea de repunere pe rol, în condiţiile în care partea a depus şi concluzii scrise, este de natură a conduce la tergiversarea nejustificată a soluţionării pricinii, din culpa recurentului.
2. Recursul este nefondat.
2.1. Condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/ 2008 sunt îndeplinite după cum urmează:
2.1.1. Persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
Condiţia este îndeplinită, având în vedere că din rapoartele ofiţerilor de securitate aflate la dosar, rezultă că recurentul a relatat acestora aspecte ce prezintă interes pentru securitatea statului, iar numitul E.B. a şi fost atenţionat de organele Securităţii.
Este suficientă existenţa materială a unei singure relatări verbale a colaboratorului, consemnată de lucrătorii Securităţii pentru ca furnizarea informaţiilor să îndeplinească cerinţele legale.
2.1.2. Prin informaţiile furnizate să fi fost denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Din actele dosarului rezultă că informaţiile furnizate de recurent s-au referit la „persoane aflate în atenţia Serviciului I, cât şi la persoane care au fost luate în atenţie pe linia dosarului de obiectiv”.
În mod cert acele persoane aflate în atenţia Securităţii erau bănuite sau chiar aveau activităţi/atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, deoarece se aflau în atenţia organelor de Securitate.
Această apreciere a organelor de securitate este suficientă pentru încadrarea informaţiilor furnizate de recurent în prevederea legală conţinută de art. 2 lit. b) din OG nr. 24/2008.
Nu este obligatorie detalierea informaţiilor furnizate, simpla încadrare a acestora în categoria informaţiilor utile pentru Securitate prezumă natura lor ca fiind dintre acelea care au denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
2.1.3. Informaţiile să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Informaţiile furnizate trebuie să fie apte să ducă la îngrădirea libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului, nefiind obligatoriu ca informaţiile să fi şi produs îngrădirea despre care face vorbire art. 2 lit. b) din OG nr. 24/2008.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că cel puţin în persoana numitului E.B. informaţiile erau apte să ducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, persoana fiind „atenţionată” de organele Securităţii.
Împrejurarea că nu s-a găsit niciun document care să provină în mod direct sau mijlocit de la recurent, nu înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. b), existând la dosar rapoartele lucrătorilor Securităţii care consemnează relatările verbale ale colaboratorului, ale căror informaţii s-au dovedit a fi utile în perioada în care au fost furnizate.
3. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de U.M.I. împotriva sentinţei nr. 3786 din 07 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3372/2011. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3530/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
