ICCJ. Decizia nr. 3583/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3583/2011
Dosar nr.6562/2/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul L.V., cetăţean moldovean de naţionalitate română, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei; obligarea pârâtei să emită şi să comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv, să îl programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române, precum şi să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Naţională pentru cetăţenie a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 18 octombrie 2010, a fost admisă excepţia netimbrării capetelor de cerere nr. 2 şi 4, constând în obligarea pârâtei să avizeze cererea de redobândire a cetăţeniei române şi de obligare a pârâtei la plata unor daune interese pentru întârziere, aceste capete de cerere fiind anulate ca netimbrate, conform considerentelor menţionate în cuprinsul acestei încheieri, parte integrantă din sentinţa primei instanţe.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 4784 din 29 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia prematurităţii, a anulat capetele nr. 2 şi 4 ale acţiunii, ca netimbrate, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul L.V. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a obligat pârâta să emită ordinul de soluţionare a cererii, să îl comunice reclamantului la domiciliul procesual ales, iar în ipoteza emiterii unui ordin de admitere a cererii, să facă demersurile pentru depunerea jurământului de credinţă de către reclamant şi a obligat pârâta la plata sumei de 4 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia reclamantul a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române la data de 17 martie 2010 la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, primind număr de dosar 8176/2010, iar la data de 23 iunie 2010, a depus cerere de urgentare a soluţionării dosarului, solicitând informaţii concrete cu privire la modul în care se lucrează la cererea de redobândire a cetăţeniei române, respectiv soluţionarea acesteia, comunicarea datei la care aceasta urmează a fi analizată de către Comisia pentru Cetăţenie, precum şi comunicarea Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Conform susţinerilor pârâtei, necontestate de către reclamant, cererea formulată de către reclamant a primit aviz pozitiv la data de 04 octombrie 2010, ulterior introducerii prezentei acţiuni, înregistrată pe rolul instanţei la data de 21 iulie 2010, nefiind, însă, emis un ordin de soluţionare a cererii, urmare a avizării pozitive.
Examinând dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 12 - 20 din Legea nr. 21/1991, Curtea a reţinut faptul că urmează a fi emis ordinul prin care Preşedintele autorităţii pârâte va analiza propunerea Comisiei pentru cetăţenie şi va dispune admiterea sau respingerea cererii formulată de către reclamant în acest sens, nefiind obligatorie, conform legii, pentru Preşedintele instituţiei pârâte, propunerea comisiei care a analizat iniţial cererea de redobândire a cetăţeniei.
Având în vedere că nici în prezent pârâta nu făcut dovada că a fost emis ordinul de soluţionare a cererii formulată de către reclamant, Curtea a constatat, în raport de data înregistrării cererii reclamantului la autoritatea pârâtă, faptul că termenul de 5 luni prevăzut de Legea nr. 21/1991 a expirat, fără ca această cerere să primească un răspuns în sens pozitiv sau negativ.
În acest context, prima instanţă a reţinut existenţa unui refuz nejustificat din partea autorităţii publice pârâte de a soluţiona prin ordin cererea formulată de către reclamant, fiind depăşit termenul de 5 luni prevăzut de lege în acest sens, deşi reclamantul a înţeles să se adreseze cu o cerere de revenire la cererea iniţial formulată, prin care a solicitat pârâtei să îi fie soluţionată cererea de redobândire a cetăţeniei.
Pe cale de consecinţă, Curtea a apreciat că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei prematurităţii formulării acţiunii şi admiterea în parte a acţiunii, iar în temeiul art. 274 şi art. 276 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 4784 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304, pct. 7 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Memoriul de recurs, susţinut prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, cuprinde prezentarea situaţiei de fapt, a derulării procedurii în faţa instanţei de fond şi a dispoziţiilor legale incidente şi, în esenţă, recurenta combate soluţia primei instanţe sub următoarele aspecte:
3.1. Hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină (art. 304, pct. 7 C. proc. civ.)
3.2. Prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 16 - 20 din Legea nr. 21/1991 (art. 304, pct. 7 C. proc. civ.)
Autoritatea recurentă critică concluzia instanţei de fond în sensul că termenul de 5 luni prevăzut de art. 16, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 21/1991 se referă la parcurgerea întregii proceduri de redobândire a cetăţeniei, susţinând că acest termen de recomandare vizează strict etapa verificării condiţiilor privind redobândirea cetăţeniei de către Comisia pentru cetăţenie.
Totodată, precizează recurenta-pârâtă, Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care persoanele ce urmează să depună jurământul de credinţă ar trebui să fie programate pentru depunerea jurământului.
Pe de altă parte, autoritatea recurentă subliniază faptul că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 20, alin. (6) din Legea nr. 21/1991, astfel încât efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din ţara de domiciliu, Republica Moldova şi nu a autorităţii române, deoarece reclamantul a solicitat redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate.
Recurenta învederează faptul că, după avizarea pozitivă de către Comisia pentru cetăţenie a cererii reclamantului, la data de 04 octombrie 2010, a fost emis Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 167/P din 28 octombrie 2010.
3.3. Soluţia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică şi nemotivată, neexistând o culpă procesuală a pârâtei în contextul în care acţiunea a fost admisă în parte.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulu.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei şi obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor pentru depunerea jurământului de credinţă de către reclamant, astfel încât sentinţa atacată va fi modificată în parte, fiind menţinute celelalte dispoziţii, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
4.1. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul L.V. a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; să oblige pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, precum şi să dispună obligarea pârâtei să emită şi să comunice, ulterior analizării cererii, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamantul L.V. a înregistrat cererea de redobândire a cetăţeniei române la data de 17 martie 2010, a formulat cererea de chemare în judecată la data de 21 iulie 2010, a primit avizul pozitiv din partea Comisiei pentru cetăţenie la data de 04 octombrie 2010, iar Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie a emis în favoarea reclamantului, la data de 28 octombrie 2010, Ordinul de redobândire a cetăţeniei române nr. 167/P.
Faţă de această împrejurare, Înalta Curte reţine că se impune respingerea, ca rămasă fără obiect, a cererii reclamantului de obligare a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei.
4.2. Referitor la soluţia instanţei de fond de obligare a autorităţii pârâte să facă demersurile pentru depunerea jurământului de credinţă de către reclamant, Înalta Curte reţine faptul că prima instanţă a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale incidente.
Astfel, prin dispoziţiile art. 20 alin. (6) din Legea nr. 21/1991, legiuitorul a prevăzut că: „persoana care a obţinut cetăţenia română în condiţiile prevăzute la art. 10 şi 11, cu menţinerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetăţenie română va fi eliberat de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv".
Prin urmare, efectuarea demersurilor în vederea programării pentru depunerea jurământului cade în sarcina misiunii diplomatice din ţara de domiciliu şi nu a Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, instanţa de fond obligând autoritatea pârâtă la o obligaţie pe care nu o poate îndeplini.
Deoarece reclamantul a solicitat redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate, acesta va depune jurământul de credinţă faţă de România în faţa şefului misiunii diplomatice a României din Republica Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (6) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal, a dispus obligarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, "în ipoteza emiterii unui ordin de admitere a cererii, să facă demersurile pentru depunerea jurământului de credinţă de către reclamant", în condiţiile în care această sarcină nu revine recurentei-pârâte Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, ci misiunii diplomatice din ţara de domiciliu a intimatului-reclamant L.V., ca urmare a cererii formulate în acest sens, în termen de 3 luni de la data comunicării ordinului.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va modifica sentinţa recurată în sensul că va înlătura obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor pentru depunerea jurământului de credinţă de către reclamant.
4.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este fondat.
După cum se constată, sentinţa recurată cuprinde menţiunile prevăzute la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind expuse în considerente atât motivele de fapt, cât şi cele de drept care au format convingerea instanţei în ceea ce priveşte soluţia pronunţată în cauză, iar instanţa de recurs este în măsură să-şi exercite controlul judiciar asupra acesteia.
4.4. Susţinerile recurentei-pârâte în sensul că nu se poate reţine culpa sa procesuală, potrivit art. 274 - 276 C. proc. civ., întrucât nu a contestat pretenţiile reclamantului, iar acţiunea a fost admisă în parte, nu pot fi primite, atâta timp cât reclamantul a sesizat instanţa ca urmare a conduitei pârâtei care nu a soluţionat până la data de 21 iulie 2010 (data introducerii acţiunii la Curtea de apel) cererea de redobândire a cetăţeniei formulată la data de 17 martie 2010.
Pe cale de consecinţă, cheltuielile de judecată avansate de reclamant au fost determinate de conduita culpabilă a autorităţii publice chemate în judecată, iar avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române la data de 04 octombrie 2010 şi emiterea Ordinului de redobândire a cetăţeniei române nr. 167/P la data de 28 octombrie 2010 nu reprezintă cauze exoneratoare de răspundere.
Culpa autorităţii pârâte a fost dovedită, întrucât aceasta trebuia să depună toate diligenţele pentru a verifica stadiul cererii de redobândire a cetăţeniei române şi ulterior, să comunice un răspuns în conformitate cu dispoziţiile legale.
Prin urmare, instanţa de control judiciar va menţine dispoziţia instanţei de fond privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4 RON.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului L.V. de obligare a pârâtei la emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei şi va înlătura obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor pentru depunerea jurământului de credinţă de către reclamant, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva Sentinţei civile nr. 4784 din 29 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa în sensul că respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului de obligare a pârâtei la emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei şi înlătură obligarea autorităţii recurente la efectuarea demersurilor pentru depunerea jurământului de credinţă de către reclamantul L.V..
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3577/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3587/2011. Contencios → |
|---|
