ICCJ. Decizia nr. 3595/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3595/2011
Dosar nr.2522/54/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2443 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.N. împotriva deciziei nr. 479 din 24 februarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 3123/104/2009, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Priseaca.
Totodată, Curtea de apel a redat în dispozitivul deciziei menţiunea „irevocabilă".
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, analizând dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., a constatat că, dintre motivele invocate de contestator, nu pot fi reţinute ca veritabile motive ale contestaţiei decât cel privind soluţionarea cauzei în lipsa intimatului care nu a fost legal citat şi cel privind soluţionarea recursului cu neobservarea tardivităţii promovării acestei căi de atac. Celelalte motive invocate de reclamant în cadrul cererii prin care a promovat calea extraordinară de atac nu pot fi reţinute ca temeiuri de admisibilitate ale contestaţiei în anulare.
Referitor la primul motiv al contestaţiei în anulare, analizat prin prisma art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea a reţinut că procedura de citare cu intimatul pentru termenul din 24 februarie 2010, la care au avut loc dezbaterile în faţa instanţei de recurs, a fost legal îndeplinită, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, din care rezultă că citaţia pentru acest termen a fost înmânată personal intimatului.
În ceea ce priveşte termenul de exercitare a căii de atac împotriva sentinţei instanţei de fond şi implicit, tardivitatea exercitării căii de atac, Curtea a constatat că, prin sentinţa instanţei de fond, s-a admis atât cererea de suspendare a executării formulate de reclamant împotriva Hotărârii nr. 23 din 31 iulie 2009 a Consiliului Local Priseaca, cât şi cererea de anulare formulată de reclamant împotriva aceleiaşi hotărâri.
Analizând cererea de recurs, Curtea a observat că, deşi argumentele pârâtului vizează în principal suspendarea executării actului administrativ a cărui anulare se solicită în mod expres şi modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii ca nentemeiată, pârâtul face de asemenea referiri exprese la fondul cauzei, de unde rezultă voinţa clară a acestuia de a formula recurs împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond în integralitatea sa şi nu numai în ce priveşte modul de soluţionare a cererii privind suspendarea executării actului a cărui anulare se solicită.
În consecinţă, Curtea de apel a apreciat că nu se poate reţine că instanţa de recurs a săvârşit o eroare materială admiţând recursul cu neobservarea tardivităţii exercitării acestuia, în condiţiile în care calea de atac promovată în speţă a fost exercitată în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv 15 zile de la comunicare.
Împotriva deciziei nr. 2443 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs contestatorul L.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de L.N..
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţie de procedură peremptorie şi absolută care face de prisos expunerea şi analiza criticilor din cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, „hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională."
Aceste dispoziţii delimitează, expres şi exclusiv, categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul căii de atac a recursului.
Înalta Curte constată faptul că hotărârea atacată cu recurs - Decizia nr. 2443 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova - a fost pronunţată într-o contestaţie în anulare şi are caracter irevocabil, întrucât contestaţia a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unui recurs - Decizia nr. 479 din 24 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 3123/104/2009, aceasta fiind o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
În raport cu dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată", rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că Decizia nr. 2443 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătoreşti susceptibile a fi atacate pe calea recursului.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, Curtea de Apel Craiova, în mod corect, a redat în dispozitivul deciziei atacate menţiunea „irevocabilă".
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza dedusă judecăţii este inadmisibil şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de L.N. împotriva deciziei nr. 2443 din 26 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3589/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3596/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
