ICCJ. Decizia nr. 3618/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3618/2011
Dosar nr.172^176/2008
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, reclamantul H.V. a solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba la plata sumei de 23500 RON, reprezentând contravaloarea activităţii prestate în perioada 01 ianuarie - 30 iunie 2007, respectiv crotalierea animalelor din comunele Mogoş şi Bucium, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 4242/2009, Judecătoria Alba Iulia a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 11.893,22 RON reprezentând valoarea crotalierilor pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 29 februarie 2007, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2082 RON.
În calea de atac a recursului, Tribunalul Alba, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 333/09 aprilie 2010 a casat sentinţa atacată şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea secţiei de contencios administrativ a Curţii de apel.
Învestită cu soluţionarea cauzei, prin Decizia de declinare a tribunalului, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 251 din 20 octombrie 2011 a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi, pe cale de consecinţă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul H.V., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul H.V. a solicitat obligarea pârâtelor la plata serviciilor prestate în baza contractului de concesiune nr. 96/2002 şi a actului adiţional, având ca obiect serviciile de identificare a animalelor domestice.
S-a mai reţinut că, anterior sesizării instanţei, reclamantul nu a parcurs procedura plângerii prealabile reglementată de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind inadmisibilă acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate la fondul cauzei.
Recurentele au criticat hotărârea numai sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată în sumă de 720,31 RON şi respectiv 710,6 RON, reprezentând taxele judiciare de timbru achitate în cauză, pe care le-au solicitat prin intermediul notelor scrise depuse la termenul de judecată din 20 octombrie 2010, apreciind că numai dintr-o eroare instanţa nu le-a acordat.
Analizând sentinţa în raport cu motivul de recurs formulat, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare:
Rezolvarea corectă a cererilor privind cheltuielile de judecată prezintă importanţă, deoarece repararea completă a pagubei suferite de partea care a câştigat procesul nu este posibilă decât dacă toate cheltuielile făcute justificat îi sunt restituite de partea în culpă.
Fundamentul obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată rezultă din dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ care prevăd că „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
Potrivit textului, la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, dedusă din expresia „partea care cade în pretenţii".
Prin urmare, numai partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute de cealaltă parte.
În prezenta cauză, acţiunea reclamantului H.V. a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, reglementată de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Procesul fiind purtat din culpa reclamantului se impunea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtele-recurente.
În speţă, instanţa de recurs constată că recurentele-pârâte au făcut dovada solicitării cheltuielilor de judecată prin notele scrise din dosarul de fond al Curţii de Apel Piteşti, reprezentând plata taxelor de timbru în cuantum de 705,6 RON şi timbru judiciar în valoare de 5 RON şi respectiv 720,31 RON.
În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate de recurentele-pârâte fiind întemeiate, Înalta Curte va admite recursurile, va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul obligării reclamantului H.V. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 720,31 RON către pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi în cuantum de 710,6 RON către pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba.
Vor fi menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba împotriva Sentinţei nr. 251 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că, obligă reclamantul H.V. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 720,31 RON către pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi în cuantum de 710,6 RON către pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3615/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3627/2011. Contencios → |
|---|
