ICCJ. Decizia nr. 3605/2011. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3605/2011
Dosar nr.608/1/2011
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Decizia atacată pe calea revizuirii
Prin Decizia nr. 5725 din 17 decembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de M.M.A. împotriva Deciziei nr. 3378 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a analizat dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., invocate ca temei legal de către contestator şi a reţinut că neobservarea de către instanţă a unui act de procedură, cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată, ar putea constitui o greşeală materială, dar niciuna dintre susţinerile contestatorului nu-şi găseşte suport în datele cauzei de faţă.
Astfel, din practicaua încheierii de dezbateri din data de 17 iunie 2010, rezultă că instanţa de recurs a examinat cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurentul-pârât şi, în temeiul dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ., reţinând că partea a fost citată încă din data de 4 februarie 2010 şi a avut timp suficient pentru angajarea unui avocat, a respins cererea de acordare a unui termen în acest scop şi a amânat pronunţarea deciziei pentru formularea de concluzii scrise.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii, Înalta Curte a constatat că şi aceasta a fost examinată de instanţa de recurs, în considerentele deciziei reţinându-se că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 4 alin. (4) din OUG nr. 24/2008, pentru că recurentul-pârât nu a candidat la funcţia de Preşedinte al României - ipoteză avută în vedere de textul legal menţionat.
Prin urmare, a concluzionat instanţa supremă, instanţa de recurs a cunoscut existenţa cererilor şi susţinerilor contestatorului şi a făcut aprecieri asupra lor, neexistând o greşeală materială în sensul art. 318 teza I C. proc. civ.
2. Revizuirea exercitată în cauză
Împotriva Deciziei nr. 5725 din 17 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul-pârât M.M.A., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, revizuentul susţine că, în etapa procesuală a recursului, instanţa de control judiciar i-a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, fapt ce a determinat încălcarea dreptului fundamental la apărare şi a principiului contradictorialităţii, precum şi, în consecinţă, a dreptului la un proces echitabil aşa cum este definit acesta în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, revizuentul susţine neobservarea invocării, în concluziile scrise depuse la dosarul de recurs, a excepţiei de ordine publică a tardivităţii introducerii acţiunii în constatare şi nedezlegarea acestei chestiuni de drept prin Decizia pronunţată de instanţa de recurs.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Analizând Decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare sunt stabilite numai prin lege.
Din aceste norme constituţionale rezultă că legiuitorul are dreptul şi libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate pot exercita căile ordinare şi extraordinare de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ.: „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
Din analiza dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., rezultă că pot face obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, iar, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În cauza dedusă judecăţii, hotărârea atacată pe calea revizuirii este Decizia nr. 5725 din 17 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 3378 din 24 iunie 2010, pronunţată în recurs de instanţa supremă.
Prin urmare, a fost atacată cu revizuire o hotărâre dată într-o contestaţie în anulare, or, instanţa învestită cu soluţionarea acesteia nu a evocat fondul, nefiind, astfel, îndeplinită prima condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire impusă de norma legală sus-menţionată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de M.M.A. împotriva Deciziei nr. 5725 din 17 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3602/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3615/2011. Contencios → |
|---|
