ICCJ. Decizia nr. 3615/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3615/2011
Dosar nr.1509/4^2010
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanţii M.M., T.C., I.M.Ş., B.D.R., C.T., P.C., P.N., R.I. şi H.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Guvernul României, suspendarea executării HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi menţinerea pensiilor de serviciu stabilite în baza Legii nr. 567/2004 prin deciziile care au fost emise anterior Legii nr. 119/2010 şi a HG nr. 737/2010.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că HG nr. 737/2010 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principul neretroactivităţii legii şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Au susţinut că intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 care impune recalcularea pensiilor de serviciu ale foştilor controlori financiari ai Curţii de Conturi nu poate afecta drepturile aflate în plată. Pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câştigate şi nu pot fi afectate prin recalculare care, prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia.
Instituirea pensiei de serviciu pentru controlorii financiarii a apărut ca o necesitate izvorâtă din statutul profesional al acestora, care impune anumite interdicţii (exercitarea direct sau prin persoane interpuse a activităţilor de comerţ, participarea la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale sau civile etc). De aceea, pentru această categorie profesională, singura şansă de existenţă în timpul activităţii este salariul iar, la retragerea din activitate, pensia, fără posibilitatea acumulării unor rezerve materiale pentru perioada ulterioară pensionării.
Faţă de argumentele aduse în combaterea prezumţiei de legalitate a HG nr. 737/2010, reclamanţii au solicitat a se da eficienţă în cauză dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind că sunt întrunite cerinţele cumulative prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
2. Sentinţa Curţii de Apel
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 42 din 10 februarie 2011 a dispus suspendarea executării HG nr. 737/2010 până la soluţionarea în fond a acţiunii în anularea actului administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, respectiv existenţa cazului bine justificat şi paguba iminentă.
Curtea a reţinut că argumentele juridice susţinute de reclamanţi reprezintă elemente care conturează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, fiind îndeplinită cerinţa unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ.
Referitor la paguba iminentă, Curtea a apreciat că executarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită de către reclamanţi este de natură a le provoca acestora pagube iminente, de ordin material, prin reducerea pensiilor cu mai multe procente, acest venit constituind pentru reclamanţi unicul mijloc de subzistenţă.
3. Recursul declarant de Guvernul României
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, contrar celor reţinute prin sentinţa atacată, faptul că, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru suspendare prevăzute de dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât HG nr. 737/2010 a fost emisă în temeiul expres al dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 care autoriza Guvernul să aprobe metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1 din lege iar cuantumul pensiei a fost stabilit în baza criteriilor prevăzute prin Legea nr. 119/2010, în temeiul căreia a fost adoptată această hotărâre.
2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Prin cererea formulată, reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2001.
Examinând aspectele invocate de autorii cererii de suspendare, prima instanţă a ajuns la concluzia că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat" cât şi „paguba iminentă".
Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză nu a fost dovedită îndeplinirea condiţiilor legale pentru suspendarea executării HG nr. 737/2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege.
Art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 prevede că reprezintă „un caz bine justificat" orice împrejurare legată de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar „paguba iminentă" constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ.
Prima instanţă a reţinut în mod greşit că în speţă erau îndeplinite cumulativ toate condiţiile legale pentru a proceda la suspendarea executării HG nr. 737/2010.
În cauză nu s-a demonstrat nici o aparentă evidenţă de nelegalitate a actului administrativ cu caracter normativ atacat, HG nr. 737/2010 fiind emisă în executarea Legii nr. 119/2010, stabilind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, prin această metodologie aplicându-se de fapt art. 4 din Legea pensiilor, act normativ cu forţă juridică superioară.
Astfel fiind împrejurările din cazul de faţă nu erau de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii HG nr. 737/2010, argumentele invocate de reclamanţi vizând încălcarea dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 15 cât şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului reţinute în motivarea sentinţei atacate, vizând în fapt fondul cauzei şi fiind echivalente cu o prejudecare a cauzei.
Chiar dacă reclamanţii au dovedit o „pagubă iminentă" ce s-ar putea produce prin recalculare, constând în diminuarea pensiilor de serviciu stabilite în baza Legii nr. 567/2004, în lipsa dovedirii „cazului bine justificat" astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării HG nr.737/2010 nu poate fi dispusă, art.14 din Legea nr. 554/2004 condiţionândadmitereacereriidesuspendaredeîndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar recursul formulat este fondat, urmând a fi admis şi în consecinţă se va modifica sentinţa atacată în sensul că se va respinge cererea de suspendare a executării HG nr. 737/2010, ca nefondată, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 42 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării HG nr. 737/2010, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3605/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3618/2011. Contencios → |
|---|
