ICCJ. Decizia nr. 3799/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul B.I. a chemat în judecată Guvernul României și intervenientul în interes accesoriu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună suspendarea H.G. nr. 737/2010 privind "metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010."
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că se impune suspendarea actului normativ susmenționat, întrucât acesta încalcă principiul neretroactivității legii civile în timp, principiul separației și echilibrului puterilor în stat și deciziile constante ale legiuitorului constituant.
S-a mai susținut că sunt încălcate și dispozițiile art. 17 din C.E.D.O. și că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La data de 3 decembrie 2010 Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție accesorie.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 465 din 25 ianuarie 2011 a admis cererea formulată de reclamant, dispunând suspendarea executării H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 până la pronunțarea instanței de fond, respingerea cererii de intervenție accesorie a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și obligarea pârâtului la 2.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, în ce privește aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită și iminența producerii unei pagube în patrimoniul reclamantului.
Față de această situație, instanța a respins ca neîntemeiată și cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a susținut că față de obiectul cererii de chemare în judecată instanța de fond trebuia să anuleze acțiunea ca netimbrată.
Cu privire la cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 s-a reținut că în operațiunea de elaborare și adoptare a hotărârii atacate nu se pot reține elementele de nelegalitate.
S-a mai susținut că, prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu nu se face altceva decât să se transpună în practică prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010.
La rândul său, recurentul Guvernul României a susținut, în esență, că în cauză nu au fost îndeplinite cele două condiții ale suspendării prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că cele două recursuri declarate în cauză au rămas fără obiect.
Intimatul-reclamant B.I. a investit instanța de contencios administrativ cu cerere de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, invocând, în drept, dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 4420 din 24 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantului B.I. de anulare a H.G. nr. 737/2010 și a dispus anularea acesteia, obligând pârâtul la 2.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pe de altă parte, prin O.U.G. nr. 59 din 29 iunie 2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) și h) din Legea nr. 119/2000, H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată.
Cum suspendarea H.G. nr. 737/2020 a fost cerută până la soluționarea pe fond a cauzei și cum fondul litigiului a fost soluționat așa cum s-a arătat mai sus reclamantul nu mai are nici un interes în susținerea cererii de suspendare, recursurile fiind lipsite de obiect, au fost respinse ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3795/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3783/2011. Contencios → |
|---|
