ICCJ. Decizia nr. 3837/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3837/2011
Dosar nr. 2825/2/2010
Şedinţa publică de la 30 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 martie 2010, reclamanta T.S. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Autoritatea Naţională pentru cetăţenie şi E.N.E. - Preşedintele Autorităţii Naţionale Pentru Cetăţenie, solicitând:
a. să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i răspunde la solicitările din 03 martie 2010 şi 25 martie 2010 şi să fie obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei prin intermediul Direcţiei Cetăţenie - Comisia pentru Cetăţenie/Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie să îi răspundă la informaţiile solicitate în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei;
b. să fie obligaţi pârâţii să plătească suma de 100 lei pe flecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data introducerii acţiunii şi până la data comunicării informaţiilor solicitate;
c. să fie obligaţi pârâţii să îi plătească în solidar suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a adresat Doamnei Director a Direcţiei Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, prin adresa din 03 martie 2010 şi ulterior Domnului Ministru al Justiţiei si Libertăţilor Cetăţeneşti, solicitând comunicarea de îndată a Ordinului Ministrului Justiţiei si Libertăţilor Cetăţeneşti/ Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie prin care a fost avizată negativ cererea sa de redobândire a cetăţeniei române care face obiectul dosarului nr. 857/RD/2006 precum şi a motivelor care au stat la baza acestui aviz.
Până la momentul introducerii acţiunii nu a primit un răspuns cu toate că termenul legal de maxim 30 zile a expirat.
A mai susţinut că informaţiile solicitate sunt deosebit de importante deoarece, i se încalcă dreptul conferit de Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei la redobândirea cetăţeniei pe care au avut-o înaintaşii săi.
A mai arătat că prin aceasta inacţiune, pârâţii îi îngrădesc accesul liber la justiţie, consfinţit de art. 21 din Constituţie întrucât, atât timp cât nu i se comunică avizul negativ acordat cererii sale, ea nu poate ataca acest act administrativ în procedura contenciosului administrativ în faţa instanţelor de judecată. În acest mod, aşteptarea sa este împinsă sine die, într-un viitor incert, fără a şti când se va putea adresa justiţiei romane pentru anularea actului administrativ.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, privind acordarea de daune în valoare de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, a arătat că prin admiterea acestui capăt de cerere s-ar realiza o reparaţie echitabila, ca urmare a prejudiciului suferit.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea capăt de cerere, solicit obligarea in solidar a paraţilor la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale luând in considerare îngrădirea dreptului meu la obţinerea cetăţeniei care îmi este provocată de această inacţiune.
La 08 iunie 2010, pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În motivare, pârâtul Ministerul Justiţiei a arătat că pentru a avea calitatea de parte în proces, acesta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.
Aşadar, faţă de pretenţiile reclamatei şi faţă de procedura de soluţionare a cererilor privind acordarea, redobândirea, renunţarea şi retragerea cetăţeniei române, aşa cum a fost stabilită prin Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Justiţiei nu poate avea nici o răspundere, atribuţiile şi răspunderea privind soluţionarea cererilor privind acordarea, redobândirea, renunţarea sau retragerea cetăţeniei române revenind Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Prin sentinţa civilă nr. 4075 din 22 octombrie 2010 a Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi a respins cererea formulată de reclamanta T.S., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie şi E.N.E. - Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei este neîntemeiată, deoarece reclamanta a solicitat, printre altele, să se constate refuzul nejustificat al pârâţilor de a-i răspunde la solicitările din 03 martie 2010 şi din 25 martie 2010 iar solicitările au fost înregistrate la acest minister, căruia îi revenea obligaţia să răspundă până la înfiinţarea celeilalte pârâte.
- pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut că deşi cererea reclamantei a fost avizată negativ de Comisia pentru Cetăţenie, totuşi, preşedintele pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a dispus reverificarea acestui aviz negativ, această reverificare nefiind finalizată până în prezent.
- s-a mai constatat că nu s-a emis un ordin de respingere a cererii reclamantei care să trebuiască a fi comunicat, fiind posibil, ca în urma reverificării, cererea reclamantei să fie avizată favorabil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta T.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin criticile formulate, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit legea, în sensul că trebuia să constate vătămarea provocată de lipsa răspunsului în termenul legal, având în vedere că cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost formulată încă din anul 2006, iar analiza acesteia s-a efectuat abia în anul 2009.
A mai arătat că, deşi s-a adresat cu mai multe cereri Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, aceasta nu i-a comunicat ordinul de respingere a cererii pentru a-l putea contesta în instanţă, situaţie de natură a-i îngrădi accesul liber la justiţie.
Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a formulat întâmpinare, arătând că recurentei-reclamante i-a fost emis Ordinul nr. 218 din 22 noiembrie 2010 prin care a fost aprobată redobândirea cetăţeniei române, aceasta depunând şi jurământul de credinţă faţă de ţară, la data de 20 decembrie 2010.
Autoritatea intimată a depus la dosar înscrisurile doveditoare ale acestor susţineri.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.
Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta T.S. a invocat refuzul nejustificat al pârâţilor de a răspunde unor solicitări succesive, în sensul de a i se comunica ordinul de respingere a cererii de redobândire a cetăţeniei române.
A susţinut reclamanta că, în urma audienţei la Direcţia Cetăţenie i s-a adus la cunoştinţă faptul că cererea sa a fost avizată negativ în şedinţa din 16 octombrie 2009 de către Comisia pentru Cetăţenie.
Din actele dosarului, astfel cum, în mod corect, a constatat instanţa de fond, rezultă că prin O.U.G. nr. 5/2010 soluţionarea cererilor privind acordarea, redobândirea, renunţarea sau retragerea cetăţeniei române, revine în competenţa Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, Ministerul Justiţiei nemaiavând atribuţii în acest sens.
Schimbarea contextului legislativ a fost favorabilă reclamantei, în sensul că Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, în temeiul atribuţiilor conferite de lege a dispus reanalizarea cererilor de redobândire a cetăţeniei, pentru care se dăduse aviz negativ şi, în urma acestei proceduri, cererea reclamantei a fost avizată pozitiv.
Faţă de această situaţie, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat din partea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, iar cererea reclamantei de comunicare a Ordinului de respingere a cererii de redobândire a cetăţeniei române nu are niciun fundament juridic, având în vedere că un astfel de ordin nu a fost emis.
Pe de altă parte, în faţa instanţei de recurs, autorităţile pârâte au adus dovezi în sensul că, în prezent, recurentei-reclamante i s-a emis Ordinul de acordare a cetăţeniei române nr. 218/P din 22 noiembrie 2010 (fila 21 dosar recurs), fiind depus şi jurământul de credinţă faţă de România, situaţie care întăreşte temeinicia şi legalitatea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge recursul declarat de T.S., împotriva Sentinţei civile nr. 4075 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3296/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3838/2011. Contencios → |
|---|
