ICCJ. Decizia nr. 3856/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3856/2011
Dosar nr. 2275/1/2011
Şedinţa publică de la 30 iunie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 224 din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanta a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul B.G.R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi în consecinţă, a fost anulat Ordinul nr. 70104 din 02 octombrie 2009 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a fost dispusă reintegrarea reclamantului în funcţia de director coordonator al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite şi cele efectiv încasate în funcţia de execuţie.
Prin Notele de şedinţă depuse în data de 10 februarie 2010, reclamantul, stabilind cadrul procesual, a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Faţă de precizările formulate de reclamant, în sensul că obiectul acţiunii îl constituie anularea şi nu revocarea Ordinului nr. 70104 din 02 octombrie 2009, iar calitatea de pârâtă o are Autoritatea Naţională Sanitar - Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi nu Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, astfel cum iniţial a solicitat, instanţa a constatat că atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar - Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor cât şi inadmisibilitatea acţiunii, invocate de pârâtă, au rămas fără obiect, aşa încât nu se mai impune analizarea lor potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs autoritatea pârâtă, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 1198 din 1 martie 2011, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii introductive a reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
- In jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului se constată că prin Convenţie se apără drepturi concrete şi efective, iar orice ingerinţă în drepturile consacrate de aceasta trebuie să corespundă menţinerii unui just echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială şi exorbitantă (cauza Sporrong şi Lonnroth; cauza Străin şi alţii împotriva României).
- Din această perspectivă înalta Curte a constatat că instanţa de fond nu s-a preocupat în a analiza ordinele emise în cauză, atât ordinul de numire cât şi ordinul atacat, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de legalitate, ci a abordat soluţia dintr-o manieră generală.
- Reclamantul a fost numit în funcţia de Director Coordonator al DSVSA Constanţa prin ordinul nr. 69811 din 25 mai 2009, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, urmând ca funcţia să fie exercitată în baza contractului de management nr. 92 din 25 mai 2009, iar acordarea calificativului „nesatisfăcător" a dus la eliberarea reclamantului din funcţia de conducere deţinută, în temeiul contractului de management încheiat.
- Independent de faptul evaluării şi al verificării îndeplinirii criteriilor stabilite de lege pentru evaluare, actul de numire în funcţia publică de conducere este afectat de viciul de neconstituţionalitate al actului normativ în temeiul căruia a fost emis ordinul, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (.) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (.)".
- S-a reţinut şi că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M. Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. l pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative, ca şi cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
Faţă de aspectele arătate, înalta Curte a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, întrucât ordinul de numire în funcţie a reclamantului a fost emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională, astfel încât soluţia de anulare a ordinului de eliberare din funcţie şi obligarea la reîncadrare este nelegală.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.G.R., invocând generic dispoziţiile art. 322 şi următoarele C. proc. civ.
În dezvoltarea cererii de revizuire, revizuentul susţine, în esenţă, că instanţa a analizat cererea de recurs numai prin prisma motivelor de recurs formulate de autoritatea recurentă, fără a face vorbire în niciun mod despre apărările formulate de intimatul-reclamant prin intermediul întâmpinării.
Se mai susţine că instanţa de recurs a reţinut greşit că actul de numire în funcţie este afectat de viciul de neconstituţionalitate, în realitate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009 s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională şi nu O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009.
Celelalte critici aduse deciziei a cărei revizuire se solicită reprezintă reiterări ale argumentelor aduse în susţinerea acţiunii şi ale apărărilor formulate în faţa instanţei de recurs.
Cererea de revizuire este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere numai în cele 10 cazuri expres şi limitativ enumerate în punctele 1-10 ale articolului mai susmenţionat.
Revizuentul îşi întemeiază cererea de revizuire, generic, pe dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., tară a indica şi dezvolta vreunul dintre cele zece motive de revizuire prevăzute de lege.
Pe de altă parte, în temeiul dispoziţiilor procedurale potrivit cărora instanţa poate să încadreze în drept criticile formulate de parte deciziei a cărei revizuire se solicită şi procedând la analizarea acestora astfel cum au fost structurate, înalta Curte constată că susţinerile revizuentului nu pot fi încadrate în niciuna din ipotezele stabilite de cele zece puncte ale art. 322 C. proc. civ.
În realitate, afirmaţiile dezvoltate în cuprinsul cererii de revizuire, reprezintă argumente de fond care au fost avute în vedere atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de recurs, astfel încât nu se poate constata incidenţa vreunui motiv de revizuire care să ducă la desfiinţarea hotărârii irevocabile atacate.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 326 C. proc. civ. respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de B.G.R., împotriva Deciziei nr. 1198 din 1 martie 2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3848/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3857/2011. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
