ICCJ. Decizia nr. 3842/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1456/44/2010 la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Galați, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor, recunoașterea gradului profesional de ofițer de poliție din momentul obținerii diplomei de licență din 2007.
2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii.
Motivându-și în fapt cererea, reclamantul a arătat că a absolvit în anul 2007 Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. București, învățământul fără frecvență, în profilul științe juridice, specializarea drept, susținând examenul de licență la Academia de Poliție A.I.C. - Facultatea de Drept, în sesiunea iulie 2007.
A susținut că potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 89 din 2 octombrie 2003 și Legea nr. 101/2004: "La absolvirea Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. a Ministerului Administrației și Internelor, polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție și este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni."
A concluzionat reclamantul că având în vedere aceste prevederi legale, precum și prevederile art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. din Protocolul 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 20 alin. (1) din Constituția României, O.G. nr. 137/2000, reclamantului a promovat cererea de a i se acorda gradul profesional de ofițer de poliție din momentul obținerii diplomei de licență din iulie 2007.
3. Apărările formulate de pârâți.
Prin întâmpinările depuse de pârâtele Inspectoratul de Poliție al jud. Galați și Inspectoratul General al Poliției Române au invocat excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că prin Sentința civilă nr. 37 din 20 martie 2008, ce a făcut obiectul dosarului al Curții de Apel Galați, i s-a recunoscut gradul profesional de ofițer de poliție.
4. Hotărârea instanței de fond.
Prin Sentința civilă nr. 90/F/2011 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu cu autoritățile pârâte Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Galați, având ca obiect obligația de a face, pentru autoritate de lucru judecat.
5. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
5.1. Obiectul prezentei cereri, respectiv recunoașterea gradului profesional de ofițer de poliție din momentul obținerii diplomei de licență din 2007, a făcut obiectul dosarului al Curții de Apel Galați, care prin sentința civilă nr. 37 din 20 martie 2008 i s-a recunoscut gradul profesional de ofițer de politie, sentința care a rămas definitivă prin Decizia nr. 4351 din 26 noiembrie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de pârâte.
5.2. Prin cererea înregistrată la data de 03 iunie 2009, reclamantul a solicitat lămurirea dispozitivului Sentinței nr. 37 din 20 martie 2008, în sensul acordării gradului profesional de la data obținerii diplomei de licență, iar prin încheierea de ședință din 08 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, a fost admisă cererea în sensul acordării gradului de ofițer din momentul obținerii diplomei de licență, încheiere ce a fost modificată prin Decizia nr. 3484 din 29 iunie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin respingerea cererii de lămurire a dispozitivului Sentinței nr. 37 din 20 martie 2008 a Curții de Apel Galați, ca neîntemeiată.
5.3. Prin repunerea în discuție a aceleiași cereri s-ar încălca principiul securității raporturilor de drept civil, potrivit căruia hotărârile judecătorești definitive ce au primit dezlegare printr-o hotărâre intră în puterea lucrului judecat, neputând fi atacate decât prin intermediul cailor de atac extraordinare. Hotărârile judecătorești definitive devin executorii și împiedică o nouă urmărire pentru aceeași faptă, chiar dacă acesteia i s-ar da o nouă încadrare juridică.
Față de cele mai sus arătate, în baza art. 163 C. proc. civ. și art. 1201C. civ., instanța de fond a respins cererea pentru autoritate de lucru judecat.
6. Recursul formulat de reclamantul L.G. împotriva sentinței civile nr. 90/ F din 29 martie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
6.1. Recurentul arată că dosarul a avut ca obiect "obligarea pârâților la trecerea în corpul ofițerilor de poliție", iar obiectul prezentului dosar îl constituie "recunoașterea gradului de ofițer de poliție din momentul obținerii diplomei de licență în drept, respectiv iulie 2007".
6.2. în primul dosar s-a invocat încălcarea dispozițiilor legale referitoare la dreptul polițistului de a promova din corpul agenților de poliție, în timp ce în cauza de față s-a invocat protejarea dreptului la pregătire profesională.
6.3. Acțiunea dosarului este o acțiune în realizare, iar acțiunea pendinte este o acțiune în constatare, deoarece s-a solicitat recunoașterea vechimii de ofițer de poliție din momentul obținerii diplomei de licență.
7. Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor.
Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat, prin formularea celei de-a doua acțiuni se tinde la obținerea gradului profesional de ofițer de poliție de la data obținerii diplomei de licență.
8. Apărările formulate de intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru întrunirea dispozițiilor art. 1201C. civ., scopul celei de-a doua acțiuni este același și anume obținerea gradului profesional de ofițer de la data obținerii diplomei de licență.
II. Considerentele instanței de recurs.
Recursul este nefondat.
1.1. Printr-o primă acțiune, ce a format obiectul dosarului al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat obligarea acelorași părți ce au fost citate și în prezenta cauză la:
- Trecerea/avansarea în corpul ofițerilor de poliție (categoria profesională A);
- Acordarea gradului profesional de ofițer de poliție, emiterea unei dispoziții de numire pe o funcție corespunzătoare;
- Obligarea pârâtelor M.I.R.A. și I.G.P.R. să-i plătească cu titlu de daune morale echivalentul în lei a sumei de 5.000 EURO.
Reclamantul a arătat că s-a produs o discriminare între absolvenții cursurilor de zi și absolvenții cursurilor cu frecvență redusă, în sensul că primilor absolvenți li s-a acordat gradul imediat după promovarea examenului de licență.
1.2. Prin sentința nr. 37/ F din 20 martie 2008, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtele să-i acorde reclamantului gradul profesional de ofițer de poliție și să-l încadreze corespunzător pregătirii sale profesionale. S-au respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
în considerentele sentinței, judecătorul a arătat că admiterea acțiunii se întemeiază pe dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 modificată și completată care prevăd că "la absolvirea Facultății de Drept din cadrul Academiei de Poliție A.I.C. a M.A.I., polițistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliție, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. (4) din același act normativ, cu referire la agenții de poliție, cărora li se acordă gradele profesionale în funcție de pregătirea lor și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite".
S-a mai arătat că legiuitorul nu face distincție între forma de învățământ curs de zi și curs cu frecvență redusă, astfel că se aplică principiul de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguire debemus.
1.3. Cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 35/ F din 20 martie 2008 în sensul acordării gradului de ofițer de poliție (subinspector) în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, din momentul obținerii diplomei de licență în drept a fost respinsă prin Decizia înaltei Curți, nr. 3484 din 29 iunie 2010, reținându-se că dispozitivul este suficient de clar și că nu există contradicții în cadrul dispozitivului, care să impună lămurirea întinderii lui.
1.4. în acest context, cea de-a doua cerere formulată de reclamant, prin care se solicită recunoașterea gradului profesional de ofițer de poliție (subinspector) din momentul obținerii diplomei de licență, iulie 2007, este supusă interdicției instituită de dispozițiile art. 1201C. civ., conform cărora "este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra loc în aceeași calitate".
1.5. Or, în primul dosar reclamantul a cerut acordarea gradului de subinspector, în sensul recunoașterii acestuia în aceleași condiții cu absolvenții cursurilor de zi.
Prin hotărâre judecătorească irevocabilă i s-a acordat/recunoscut reclamantului-recurent acest grad.
în considerentele hotărârii s-au invocat pentru admiterea acțiunii prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, acestea fiind dispozițiile care permit recunoașterea gradului solicitat de la data obținerii examenului de licență.
O a doua cerere cu același obiect, cauză și temei juridic, nu poate fi formulată și nu poate fi admisă, fiind limitată de prevederile art. 1201C. civ. și art. 163 C. proc. civ., astfel încât în mod corect prima instanță a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.
1.6. Opțiunea instanței ce a soluționat prima acțiune este în sensul jurisprudenței înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în materie, exemplificată prin Decizia nr. 4352 din 26 noiembrie 2008, aflată în dosar, la filele 49 - 22.
2. Față de acestea, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3807/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3816/2011. Contencios → |
|---|
