ICCJ. Decizia nr. 3844/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Obiectul acțiunii.
Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinți, la data de 06 august 2010 și înregistrată sub nr. 5984/101/2010, reclamantul D.I. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Prof. Dr. G.K.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.605 lei ce reprezintă drepturile bănești cuvenite pentru funcția publică de director executiv al Oficiului pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Mehedinți pentru perioada 24 aprilie 2009 - 01 martie 2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data introducerii acțiunii până la data plății efective.
2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este funcționar public și în data de 21 octombrie 2008 a fost numit director executiv la Oficiul pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Mehedinți prin Decizia nr. 432 din 30 octombrie 2008. A mai susținut că prin Decizia nr. 109 din 24 aprilie 2009 emisă de Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Mehedinți s-a dispus eliberarea sa din funcția de director executiv, fiindu-i diminuat și salariul.
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată, i s-a admis cererea și prin sentința nr. 447 din 17 noiembrie 2009 pronunțată în dosar, al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus anularea dispoziției nr. 109/2009.
Reclamantul a fost reintegrat în funcția publică de conducere de director executiv prin decizia nr. 164 din 01 martie 2010 a Oficiului pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Mehedinți. De asemenea, a mai susținut că prin decizia nr. 109/2009 i-au fost vătămate drepturile și interesele legitime, motiv pentru care a solicitat acordarea drepturilor bănești cuvenite pentru perioada când a fost schimbat din funcție, respectiv 24 aprilie 2009 - 01 martie 2010.
Fiind legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
3. Hotărârea Tribunalului Mehedinți.
Prin sentința nr. 911 din 22 octombrie 2010, Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.
4. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 81 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Prof. Dr. G.K.C. și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite pentru funcția publică de director executiv al Oficiului pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Mehedinți pentru perioada 24 aprilie 2009 - 01 martie 2009 actualizată cu indicele de inflație.
5. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
5.1. Prin Sentința nr. 447 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, irevocabilă prin nerecurare la 07 ianuarie 2010,a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D.I., a fost anulată Decizia nr. 109 din 24 aprilie 2009 a Agenției Naționale pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Prof. Dr. G.K.C. și a fost respinsă cererea privind anularea O.U.G. nr. 37/2009.
5.2. în aplicarea acestei hotărâri judecătorești, prin Decizia nr. 164 din 01 martie 2010 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Dezvoltare și Reproducție în Zootehnie Prof. Dr. G.K.C., s-a dispus reintegrarea reclamantului in funcția publică de conducere de director executiv al Oficiului pentru Ameliorare în Zootehnie Mehedinți, începând cu data de 01 martie 2010.
5.3. Cu toate acestea, reclamantului nu i-au fost acordate drepturile salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcție și data reintegrării, anume 24 aprilie 2009 - 01 martie 2010, aspect ce rezultă din adresa pârâtei nr. 2868 din 18 martie 2010 (fila 23 din dosarul Tribunalului Mehedinți) reprezentând răspunsul pârâtei la solicitarea reclamantului de plata a drepturilor salariale pentru perioada menționată.
5.4. în materia dreptului administrativ anularea unui act are efecte retroactive. Prin aceasta instituție se sting efectele actelor anulate, considerându-se că acestea din urma nici nu au existat.
5.5. Ca atare, pe lângă reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii deciziei, pârâta are și obligația de a-i plăti acestuia drepturile salariale cuvenite și neîncasate de la momentul eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.
6. Recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Prof. Dr. G.K.C. împotriva sentinței nr. 81 din 23 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ.
6.1. Nu a fost respectat principiul contradictorialității procesului civil, deoarece, deși prin întâmpinarea depusă în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți, și prin adresa formulată la instanța de fond, recurenta a solicitat, în temeiul art. 112 C. proc. civ., să se dispună comunicarea unui exemplar al cererii de chemare în judecată, instanța a omis să o citeze.
6.2. Chiar dacă Decizia nr. 109/2009 a fost anulată ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în baza căruia a fost emisă, reclamantul în virtutea acordului liber exprimat, a fost numit într-o funcție publică de execuție, perioadă în care acesta a încasat drepturile salariale cuvenite funcției.
Indemnizația de conducere este un drept salarial care se acordă acelor persoane care îndeplinesc atribuții de funcții de conducere, în perioada exercitării efective a unei funcții de conducere, situație în care nu se regăsește reclamantul, în perioada 24 aprilie 2009 - 1 martie 2010 neexercitând funcția de conducere.
în mod greșit instanța de judecată a acordat plata de despăgubiri de la data de 24 aprilie 2009, având în vedere că reclamantului i s-a acordat indemnizația de conducere până la expirarea termenului de preaviz - 24 mai 2009.
6.3. Instanța de fond ar fi trebuit, în virtutea rolului său activ, să solicite un calcul al drepturilor bănești chiar de la recurentă, oficiile teritoriale neavând personalitate juridică.
6.4. Din dispozitivul hotărârii atacate nu se poate înțelege în mod clar perioada pentru care subzistă obligația de plată a drepturilor bănești, perioada cuantificată de instanță este imposibil de calculat.
7. Apărările formulate de intimatul-pârât D.I.
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
7.1. Recurentul-pârât a fost legal citat, iar prin înmânarea citației pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are cunoștință de termenele de judecată ulterioare.
7.2. Cererea de acordare a drepturilor bănești a avut la bază sentința nr. 447 din 17 noiembrie 2009 prin care s-a dispus anularea Deciziei nr. 109/2009 și reintegrarea în funcția publică de conducere.
Drepturile cuvenite au fost recunoscute prin nota de calcul depusă la dosar.
II. Considerentele instanței de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Principiul contradictorialității procesului civil a fost respectat, reclamanta a fost citată pentru termenul de judecată din 26 ianuarie 2001, iar potrivit art. 153 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, partea nu va mai fi citată în cursul judecății la acea instanță, dacă i s-a înmânat citația, prin reprezentant, sub semnătură de primire, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare acelui pentru care citația i-a fost înmânată.
1.2. Efectul anulării unui act administrativ în cazul funcției publice ce are ca obiect eliberarea din funcție a funcționarilor publici este repunerea părților în situația anterioară.
Prin sentința nr. 447 din 17 noiembrie 2009 rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea Deciziei nr. 109/2009 prin care a fost eliberat din funcție, iar reclamantul a fost reintegrat în funcția de conducere deținută anterior.
Plata drepturilor bănești pe perioada în care funcționarul public a fost lipsit de dreptul de a exercita funcția de conducere este un efect firesc al anulării actului administrativ nelegal.
Mai mult, constatarea neconstituționalității actului normativ în baza căruia a fost emis Ordinul nr. 109/2009 a condus la constatarea nelegalității actului administrativ.
împrejurarea că reclamantul a fost nevoit să opteze pentru o funcție publică de execuție și nu a contestat actul de numire în acea funcție nu are relevanță asupra constatării nelegalității unui act administrativ emis în baza unei ordonanțe a Guvernului declarată neconstituțională.
Situația particulară a reclamantului va fi analizată numai cu ocazia plății drepturilor salariale, caz în care se va ține seama că acestuia i-au fost achitate unele drepturi, urmând a fi plătite doar diferențele ce rezultă din plata celor două funcții (execuție și de conducere).
Nu i se poate imputa reclamantului faptul că nu a introdus acțiune în instanță pentru anularea Ordinului nr. 109/2009 anterior declarării neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009, deoarece art. 9 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată permite repararea pagubei și în cazul în care acțiunea se formulează după pronunțarea Curții Constituționale, asupra excepției de neconstituționalitate.
1.3. Problema cuantumului drepturilor bănești ce se cuvine reclamantului se soluționează cu ocazia punerii în executare a hotărârii judecătorești.
De altfel, instanța de fond nu a dispus obligarea pârâtei la plata unei anumite sume, ci a indicat doar perioada de referință.
în ipoteza în care se constată că pe luna aprilie 2009, intimatului-reclamant i-au fost achitate toate drepturile salariale cuvenite în temeiul funcției de conducere, la executarea sentinței se va evidenția și dovedi afirmația.
2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, cu majoritate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3831/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3807/2011. Contencios → |
|---|
