ICCJ. Decizia nr. 3846/2011. Contencios
| Comentarii |
|
1. Soluția instanței de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.A.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.H.A., obligarea pârâtei la soluționarea contestației reclamantei înregistrată din 23 aprilie 2010 sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 RON/zi iar, în subsidiar, anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap din 21 aprilie 2010 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de încadrare în gradul de handicap grav - cu asistent personal, pentru afectarea funcțiilor hepatice precum și obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 10.000 euro în conformitate cu art. 8 Legea nr. 554/2004.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 10988 din 17 septembrie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A., a fost încadrată în gradul de handicap grav - cu asistent personal, decizia având o valabilitate de 12 luni. Ulterior, reclamanta s-a prezentat pentru revizuirea deciziei iar prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 21 aprilie 2010 s-a procedat la încadrarea reclamantei în gradul de handicap accentuat.
A mai arătat că împotriva acestui certificat reclamanta a formulat contestație, înregistrată din 23 aprilie 2010 care nu a fost soluționată până la data introducerii acțiunii, fiind încălcat termenul de 45 de zile cuprins în Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.E.P.H.A., astfel încât, în temeiul art. 18 alin. (5) Legea nr. 554/2004 se impune obligarea pârâtei la soluționarea contestației sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 RON/zi.
în ceea ce privește nelegalitatea certificatului de în cadrare în grad de handicap din 21 aprilie 2010 s-a susținut că acesta este vădit nelegal și greșit în privința diagnosticului clinic și a gradului de handicap acordat pentru acest diagnostic.
Astfel, s-a precizat că la eliberarea certificatului din 21 aprilie 2010 Comisia a efectuat o evaluare superficială și a încadrat boala reclamantei la codul de boală K 76 pe când codul corect era K74; Z52 corespunzător diagnosticului de transplant hepatic pentru ciroză biliară primitivă așa cum se regăsește menționat în decizia anterioară.
încadrarea în gradul de handicap accentuat nu i-a mai dat posibilitatea de a beneficia de asistent personal deși acesta este necesar având în vedere intervenția chirurgicală efectuată și recuperarea fizică ulterioară lentă, astfel încât este necesar ajutorul și asistența unei alte persoane.
în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata daunelor morale s-a arătat că pârâta a dovedit o conduită culpabilă și vătămătoare încă de la momentul dobândirii handicapului de către reclamantă, Decizia de încadrare în grad de handicap din 17 septembrie 2009 fiind consecința directă a formulării cererii de chemare în judecată de către reclamantă.
Deși decizia amintită a avut o valabilitate de 12 luni drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006 i-au fost acordate doar timp de 6 luni și nu retroactiv astfel încât litigiul este în continuare pe rolul instanțelor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 499 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta N.A.L., în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.H.A., și, în consecință a obligat pârâta la soluționarea contestației reclamantei înregistrată sub din 23 aprilie 2010 sub sancțiunea plății unor penalități de 100 RON/ zi de întârziere.
A respins în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
- Ordinul nr. 121/2005 privind Regulamentul de organizare și funcționare a A.N.P.H. și a C.S.E.P.H.A., invocat de reclamantă în susținerea acțiunii sale a fost abrogat prin Ordinul nr. 245/2005 care, la art. 37 stabilește atribuția Comisiei superioare de a verifica și rezolva contestațiile depuse la certificatele de încadrare în grad de handicap și comunicarea deciziilor în termen legal;
- Conform art. 38 alin. (1) Ordinul nr. 245/2005, Comisia Superioară soluționează contestațiile în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării iar, în situația în care contestația a fost introdusă în termen, președintele Comisiei superioare va fixa și data la care persoana va fi invitată în fața comisiei pentru examinare, dată care nu poate depăși 60 de zile lucrătoare de la data înregistrării, iar data prezentării se aduce la cunoștința contestatoarei prin poștă;
- în speță, reclamanta a făcut dovada înregistrării contestației din 23 aprilie 2010, dar nu s-a făcut dovada diligențelor depuse de autoritatea pârâtă pentru soluționarea contestației în termenele și condițiile prevăzute de art. 37 și 38 Ordinul nr. 245/2005, în vigoare la data formulării contestației.
Având în vedere această situație de fapt, Curtea de apel a reținut că reclamanta se află în situația nesoluționării cererii sale în termenul legal, situație prevăzută de art. 2 alin. (1), lit. h) Legea nr. 554/2004 ca reprezentând fapta de a nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege, situație ce se asimilează actelor administrative unilaterale conform art. 2 alin. (2) Legea nr. 554/2004 și este astfel supusă acțiunii judiciare reglementată de art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004 conform cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen a unei cereri.
A constatat instanța de fond că din această perspectivă acțiunea reclamantei apare ca întemeiată, astfel încât instanța reținând lipsa răspunsului pârâtei la contestația înregistrată din 23 aprilie 2010, până la data introducerii acțiunii, 6 august 2010, în baza art. 18 alin. (1) Legea nr. 554/2004 a obligat autoritatea pârâtă să soluționeze contestația reclamantei sub sancțiunea plății unor penalități de 100 RON/zi de întârziere conform art. 18 alin. (5) Legea nr. 554/2004.
în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar privind anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 29 aprilie 2010 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de încadrare în gradul de handicap grav - cu asistent personal, instanța de fond a reținut că acesta este atributul exclusiv al pârâtei C.S.E.P.H.A., iar instanța de contencios administrativ este competentă a cenzura numai legalitatea sau temeinicia deciziei Comisiei Superioare astfel emisă în soluționarea contestației, în conformitate cu art. 41 din Ordinul nr. 245/2005.
Referitor la plata daunelor morale solicitate de reclamantă în cuantum de 10.000 de euro prima instanță a reținut că reclamanta a justificat această sumă pe considerentul atitudinii culpabile a pârâtei față de reclamantă încă de la momentul dobândirii handicapului, manifestată prin aceea că decizia anterioară de încadrare în gradul de handicap grav a fost emisă ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă iar, pe de altă parte, plata drepturilor bănești aferente s-a realizat doar timp de 6 luni aspect ce a generat alte litigii pentru recuperarea sumelor de care reclamanta ar fi beneficiat.
în acest context, instanța de fond a reținut că plata daunelor morale solicitate de reclamantă presupune ca, în prealabil, pârâta să fie vinovată de emiterea unui act administrativ individual vătămător pentru reclamantă și din această perspectivă nu poate fi extinsă atitudinea pârâtei în litigiile menționate de reclamantă și în prezenta cauză în care s-a constatat faptul că pârâta nu a soluționat în termenul legal contestația formulată de aceasta, iar plata daunelor morale presupunea ca reclamanta să dovedească prejudiciul moral ce i-a fost cauzat prin nesoluționarea în termenul legal a contestației, dovadă ce nu a fost realizată în cauză.
A concluzionat instanța de fond în sensul că, nu pot fi reținute nici susținerile reclamantei privind atitudinea Comisiei medicale de încadrare în grad de handicap întrucât Comisia superioară nu este răspunzătoare pentru cele consemnate în certificatul de încadrare în grad de handicap din 21 aprilie 2010, aceasta fiind chemată a analiza contestația la certificatul de încadrare în grad de handicap stabilind dacă se impune menținerea gradului de handicap stabilit de comisia de evaluare sau încadrarea contestatoarei într-un alt grad de handicap conform art. 39 alin. (5) lit. a) și b) Ordinul nr. 245/2005.
2. Calea de atac exercitată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. .
în motivarea căii de atac recurentul-pârât susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile art. 18 alin. (1) și (5) Legea nr. 554/2004, cu toate că nu a constatat refuzul nejustificat de a soluționa contestația intimatei.
Se menționează că, deși a depășit termenul legal de soluționare a contestației, anterior pronunțării sentinței recurate, C.S.E.P.H.A. a emis Decizia nr. 76 din 8 noiembrie 2010, care a fost depusă la dosarul cauzei.
3. Soluția instanței de recurs.
înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată, în cuprinsul cererii de recurs, s-a confirmat de autoritatea pârâtă că a fost depășit termenul legal de soluționare a contestației formulată de reclamantă în ceea ce privește Certificatul de încadrare în grad de handicap din 21 aprilie 2010.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că nu au fost respectate termenele de soluționare a contestației prevăzute de art. 37 și 38 Ordinul nr. 245/2005 din 14 septembrie 2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.P.H. și a obligat autoritatea pârâtă să soluționeze contestația reclamantei sub sancțiunea plății unei penalități pe zi de întârziere conform art. 18 alin. (5) Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Este adevărat că înainte cu două zile de pronunțarea sentinței recurate, respectiv la 8 noiembrie 2010 a fost emisă Decizia nr. 78 de către C.S.E.P.H.A..
însă, instanța de control judiciar analizează legalitatea sentinței în raport de situația de fapt și probele de la dosarul cauzei de la momentul pronunțării acesteia, deoarece față de ceea ce judecătorul avea la dispoziție la acel moment, se poate aprecia dacă soluția este corectă.
Necontestat este faptul că Decizia nr. 78/2010 nu a fost depusă la dosarul cauzei la instanța de fond și nici nu a fost comunicată reclamantei anterior pronunțării, fiind adusă la cunoștința instanței și depusă la dosarul cauzei în calea de atac a recursului.
Prin urmare, față de considerentele expuse, este fără relevanță faptul că după expirarea termenului legal de soluționare a contestației și după chemarea în judecată, autoritatea pârâtă a emis Decizia nr. 78/2010.
De altfel, nesoluționarea contestației în termenul expres stabilit de dispozițiile legale menționate anterior, fapt recunoscut de recurentă, conduce la concluzia că autoritatea publică pârâtă nu a respectat principiul operativității, ca unul din principiile care trebuie să guverneze activitățile organelor administrației publice, care obligă orice structură administrativă ca în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, fie fizice sau juridice, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.
Mai mult, nesoluționarea contestației în termenul legal reprezintă și o încălcare a dreptului fundamental la o bună administrare de care se bucură recurenta-reclamantă în virtutea art. 41.1. din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, urmare a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată a Tratatului U.E., recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Cartă.
Prin urmare, nesoluționarea contestației în termenul prevăzut de art. 38 Ordinul nr. 245/2005 menționat anterior, îndreptățea reclamanta să formuleze acțiune la instanța de contencios administrativ în temeiul art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, astfel cum aceasta a menționat în cererea de chemare în judecată.
Instanța de fond, soluționând cererea reclamantei formulată în temeiul art. 8 alin. (1) Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, a dispus în mod corect obligarea autorității pârâte să soluționeze contestația sub sancțiunea unei penalități pentru fiecare zi de întârziere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 18 alin. (1) și (5) din aceeași lege.
în consecință, față de considerentele expuse, nu se poate reține incidența motivului de recurs de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind nefondată critica potrivit căreia instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (5) Legea nr. 554/2004.
în concluzie, temeiul art. 20 Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul formulat ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3855/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3841/2011. Contencios → |
|---|
