ICCJ. Decizia nr. 3867/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1907/87/2010 pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, la data de 07 aprilie 2010, reclamanții S.S., A.R. și I.D. - funcționari publici în Departamentul de Dezvoltare rurală din cadrul D.A.D.R. Teleorman au chemat în judecată D.A.D.R. Teleorman - în calitate de angajator și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - în calitate de ordonator principal de credite, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 75% calculat la salariul de bază, începând cu data de 01 august 2008 și pe viitor până la încetarea raporturilor de muncă, cu actualizare în raport cu indicele de inflație din momentul nașterii dreptului și până la acordarea efectivă.
2. Motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea
în motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt funcționari publici în Departamentul de Dezvoltare Rurală din cadrul D.A.D.R. Teleorman și în această calitate, conform fișei posturilor, îndeplinesc efectiv atribuții care au ca obiect gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile prevăzute în P.N.D.R. 2007-2013 finanțat din F.E.A.D.R..
Prin întâmpinarea formulată la data de 27 aprilie 2010 pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului justificat de faptul că este organ de specialitate al administrației publice centrale, autoritate juridică, astfel că potrivit dispozițiilor art. 10 Legea nr. 554/2004 competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel.
3. Hotărârea Tribunalului Teleorman
Prin sentința nr. 1627/2010 Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 10 iunie 2010.
La termenul de judecată din data de 03 mai 2011 Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Curții de Apel în soluționarea cauzei, având în vedere că raportul de serviciu al reclamanților este încheiat cu D.A.D.R. Teleorman, autoritate publică județeană.
4. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 3156 din 3 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale, arătând că sunt funcționari publici în cadrul Departamentului de Dezvoltare Rurală din cadrul D.A.D.R. Teleorman, autoritate publică județeană.
A mai reținut că potrivit dispozițiile art. 10 Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
în raport de dispozițiile legale menționate și de faptul că raportul de serviciu al reclamanților este încheiat cu D.A.D.R. Teleorman, autoritate publică de nivel județean, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că în calitate de pârât a fost chemat în judecată și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Curtea de apel a apreciat excepția ca fiind întemeiată.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la 24 mai 2011, privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței menționate, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.
II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție - instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 22 C. proc. civ..
1. Reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale, reprezentând un spor de 75% calculat la salariul de bază, iar obligația plății acestor drepturi aparține autorității publice cu care au raporturi de serviciu, respectiv D.A.D.R. Teleorman.
D.A.D.R. Teleorman este autoritate publică organizată la nivel județean, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I Legea nr. 554/2004 modificată și completată.
Astfel, competența de soluționare a cererilor ce privesc litigiile privind actele administrativ emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, aparține Tribunalului.
împrejurarea că în cauză a fost chemat în calitate de pârât și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, autoritate publică centrală, nu are influență asupra competenței materiale se soluționare a cererii.
Plata drepturilor salariale nu incumbă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar obiectul acțiunii nu îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de această autoritate sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri adresate acesteia, pentru a deveni incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a Legea nr. 554/2004.
2. Față de acestea, în temeiul art. 22 C. proc. civ., s-a stabilit competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3854/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3849/2011. Contencios → |
|---|
