ICCJ. Decizia nr. 3855/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin Decizia civilă nr. 480 din 27 ianuarie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de SC V.P. SRL, împotriva Deciziei nr. 29 din 12 ianuarie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, înalta Curte a constatat că decizia contestată este irevocabilă, fiind dată într-o altă cale extraordinară de atac - revizuire și, prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 328 C. proc. civ., nu mai poate face obiectul unei alte căi de atac.
împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire contestatoarea SC V.P. SRL criticând-o pentru vicii de procedură și de fond de natură a atrage nulitatea acesteia.
Prin Decizia nr. 2239 din 14 aprilie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de SC V.P. SRL
Pentru a pronunța această soluție, înalta Curte a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., pot face obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, iar, potrivit art. 320 alin. (3) din același Cod, hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
în acest context, s-a constatat că, respingând contestația în anulare formulată de SC V.P. SRL ca inadmisibilă, instanța învestită cu soluționarea acesteia nu a evocat fondul, astfel încât nu este îndeplinită prima condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, impusă de norma legală menționată mai sus, impunându-se respingerea acesteia ca atare.
împotriva Deciziei nr. 2239 din 14 aprilie 2011 petenta SC V.P. SRL a formulat cererea de față, calificată ca fiind contestație în anularea acestei decizii.
în conținutul cererii nu se fac referiri la motivele reglementate la art. 317-318 C. proc. civ., fiind susținute critici privind sentința civilă nr. 380/F/2002 a Tribunalului București prin care fusese respinsă acțiunea formulată de societatea comercială în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
De asemenea, în conținutul cererii de contestație în anulare se fac referiri și la sentința civilă nr. 1801 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin care acțiunea aceleiași societăți comerciale a fost respinsă ca inadmisibilă în raport cu Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă în raport cu pârâții C.I., H.M. și M.G..
Analizând cererea de contestație în anulare a Deciziei nr. 2239 din 14 aprilie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., se constată că aceasta este nefondată, fiind lipsită de orice temei legal.
Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. (2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
De asemenea, potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Or, din conținutul cererii de contestație în anulare nu a rezultat niciuna dintre situațiile reglementate de dispozițiile legale citate mai sus, cererea fiind, astfel nefondată, a fost respinsă ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3849/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3846/2011. Contencios → |
|---|
