ICCJ. Decizia nr. 3892/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta T.M. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin C.C.S.D., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea deciziei de restituire în natură nr. 7901 din 23 martie 2010 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de restituire în natură, care să conțină datele corecte de identificare a imobilului care s-a restituit, respectiv imobilul cu nr. top X.
Decizia de restituire în natură nr. 7901 din 23 martie 2010 a fost emisă la Comisia Centrală în aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 358 din 7 iulie 2009 prin care s-a prevăzut obligația emiterii în favoarea reclamantei T.M. a dispoziției de restituire în natură a cotei e 3/8 din imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în CF nr. QQ Cluj Napoca cu nr. top X.
Cu decizia de restituire în natură nr. 7901 din 23 martie 2010, reclamanta s-a prezentat la O.C.P.I Cluj, B.C.P.I. Cluj - Napoca, solicitând îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, însă a primit încheierea de respingere nr. 64928 cu motivarea că imobilul a fost greșit identificat cu datele de carte funciară, situație juridică actuală fiind diferită de aceea de la data preluării abuzive.
Reclamanta a mai susținut că, în Dosarul aflat la Comisia Centrală se găsesc toate actele care dovedesc situația actuală a cotei de 3/8 parte din imobil.
Prin sentința civilă nr. 358 din 7 iulie 2009, irevocabilă, a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu C.C.S.D. și cu deținătorul anterior al imobilului R.A.D.P. Cluj Napoca, care au fost obligați la predarea imobilului și la emiterea deciziei de restituire.
în dispozitivul sentinței civile nr. 358 din 7 iulie 2009 obligația de a se emite decizia de restituire în natură a cotei de 3/8 parte din imobil nu este condiționată de restituirea despăgubirilor, actualizate.
Prin întâmpinarea formulată, C.C.S.D. a invocat excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la contestația formulată de reclamantă la Decizia nr. 79011/23.03.2010.
Prin sentința civilă nr. 343 din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:
1) Respinge excepția lipsei procedurii prealabile
2) Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta T.M. și, în consecință, anulează în parte decizia de restituire în natură nr. 7901 din 23 martie 2010 în sensul că:
- înlătură din cuprinsul art. 2 din decizie mențiunea "condiționat de restituirea sumei de 457.677.360 RON, actualizată cu indicele de inflație, încasată la data de 15 iunie 2000, astfel cum reiese din adresa emisă de D.G.F.P. Cluj".
- datele de identificare ale imobilului ce se restituie în natură, prevăzute la art. 1 din decizie sunt: imobil constând din casă de piatră acoperită cu țiglă, compusă din parter: 4 camere, 2 bucătării și dependințe; etaj: 2 camere , 1 bucătărie , dependințe, curte și grădină, în suprafață de 792 mp., înscris în CF WW Cluj Napoca provenită prin conversia de pe hârtie a CF ZZ Cluj - Napoca.
3) Respinge cererea de emitere a unei noi decizii de restituire.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile s-a reținut că reclamanta a îndeplinit această procedură , întrucât aceasta a depus la dosarul cauzei înscrisul intitulat "memoriu" care constituie plângere prealabilă.
în ceea ce privește fondul dreptului s-a reținut că dreptul reclamantei de restituire în natură nu poate fi pus în discuție, el fiind consacrat irevocabil prin sentința civilă nr. 358/2009 a Curții de Apel Cluj. în baza acestei sentințe a fost emisă decizia nr. 7901 din 23 martie 2010.
Față de împrejurarea că în prezent imobilul are alte date de identificare, cererea reclamantei , reține instanța de fond, este justificată, în contextul în care decizia nr. 7901/2010 este un înscris autentic și reprezintă titlul de proprietate al reclamantei.
Cât privește condiționarea restituirii sumei de 457.677.360 RON, actualizată cu indicele de inflație încasată în data de 15 iunie 2000, s-a reținut că o astfel de obligație nu a fost impusă prin sentința civilă nr. 358/2009 așa încât s-a dispus înlăturarea ei din cuprinsul deciziei de restituire nr. 7901 din 23 martie 2010, menționându-se că acest lucru nu echivalează cu pierderea dreptului pârâtei de a valorifica această creanță printr-un demers separat și nu prin intermediul procedurii de emitere a deciziei de restituire.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C.C.S.D. susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanța de fond în mod greșit a indicat obiectul acțiunii ca fiind "executarea sentinței civile nr. 358/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în executarea căreia a fost emisă decizia nr. 7901/2010". Obiectul prezentei acțiuni este, de fapt, contestația la decizia emisă de Comisia Centrală, întemeiată pe art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum rezultă din cuprinsul acțiunii;
- în mod greșit instanța de fond a înlăturat obligația restituirii sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflație, această obligație rezultând din prevederile art. 20 alin. (1) Legea nr. 10/2001 și art. 20.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Recurenta și-a încadrat motivele de recurs, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ..
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 21 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
"(1) Dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta stabilește că imobilul pentru care s-a stabilit plata de despăgubiri este restituibil în natură, prin decizie motivata va proceda la restituirea acestuia.
(2) Decizia de restituire în natură astfel emisă urmează regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. (4) Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată.
Norme metodologice:
în situația prevăzută la art. 21 din titlul VII al legii, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natura este condiționată de rambursarea sumei reprezentând despăgubirea primita, actualizată.
Despăgubirea primită va fi actualizată cu coeficientul de actualizare, stabilit potrivit art. I alin. (1) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 48/2004, cu modificările ulterioare.
Despăgubirile acordate prin aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, vor fi actualizate cu indicele de inflație. Calculul actualizării se va face prin aplicarea indicelui de inflație comunicat de entitatea națională din domeniul statisticii, aferent perioadei respective (se va avea în vedere anul încasării efective a despăgubirii și anul rambursării acesteia).
Suma rezultată prin aplicarea prevederilor pct. 21.2 sau, după caz, ale pct. 21.3 se va vărsa în contul deschis la Trezoreria Statului prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 198/2003. Plata sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite se efectuează pe baza comunicării Secretariatului Comisiei Centrale, în care se va consemna în mod explicit suma rezultată în urma aplicării coeficientului de actualizare sau, după caz, a indicelui de inflație, pentru situațiile generate de aplicarea Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Dovada plății sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată potrivit pct. 21.2 sau, după caz, pct. 21.3, se va atașa la dosarul cererii.
Prin urmare, în urma dispozițiilor mai sus precizate, rezultă cu claritate faptul că, după restituirea în natură a imobilului, persoana îndreptățită este obligată la rambursarea despăgubirii primite in baza Legii nr. 112/1995 (ca în speța de fată), actualizată cu indicele de inflație, potrivit pct. 21.3 din Normele metodologice mai sus precizate.
Rezultă, din dispozițiile citate, că cele două obligații legale, respectiv restituirea în natură a imobilului și obligația - corelativă - de rambursare a sumei reprezentând despăgubirea primită, sunt simultane, astfel că este firesc ca prin aceeași decizie să fie prevăzute toate obligațiile ce se referă la imobilul - obiect al deciziei, neexistând nici un impediment legal pentru a nu proceda astfel.
în mod greșit instanța de fond a reținut că prin decizia atacată nu a fost respectată sentința civilă nr. 358/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj care prevede doar obligarea comisiei la restituirea în natură a imobilului; această sentință nu interzice ca decizia emisă de C.C.S.D. să prevadă orice alte dispoziții conexe obiectului principal și izvorâte din lege, cum este cazul restituirii despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995 în vederea repunerii părților în situația anterioară.
Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul a fost admis, dispunându-se modificarea parțială a sentinței atacate în sensul respingerii capătului de cerere referitor la înlăturarea condiționării restituirii în natură a imobilului de rambursare a sumei de 457.677.360 RON.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3893/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3889/2011. Contencios → |
|---|
