ICCJ. Decizia nr. 3942/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3942/2011
Dosar nr.19387/325/2009
Şedinţa publică din 24 august 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, contestatorul F.N.I. a solicitat anularea încheierii nr. 612 din 26 august 2009 pronunţată de judecătorul delegat cu executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului Timişoara şi implicit, anularea sancţiunii disciplinare constând în „avertisment", aplicată de Comisia de disciplină constituită în cadrul Penitenciarului Timişoara, prin hotărârea nr. 388 din 10 august 2009.
În motivarea contestaţiei, deţinutul F.N.I. a arătat că în mod abuziv a fost sancţionat de către agenţii supraveghetori, ca o răzbunare din partea acestora, întrucât se afla în refuz de hrană de mai mult timp, motiv pentru care în timpul apelului nu a fost conştient. Totodată, deţinutul a invocat excepţia de nelegalitate a Regulamentului de ordine interioară al Penitenciarului Timişoara, a Hotărârii nr. 388 din 10 august 2009 a Comisiei de disciplină constituită în cadrul Penitenciarului Timişoara, cât şi a Deciziei A.N.P. nr. 329/2009.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 123 din 21 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul F.N.I., a Regulamentului de Ordine Interioară al Penitenciarului Timişoara, a Hotărârii nr. 388 din 10 august 2009 a Comisiei de disciplină constituită în cadrul Penitenciarului Timişoara şi a Deciziei A.N.P. nr. 329/2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a constatat că reclamantul nu a putut preciza dispoziţiile regulamentare a căror nelegalitate o invocă, reiterând faptul că Regulamentul de Ordine Interioară al Penitenciarului Timişoara, Hotărârea nr. 388 din 10 august 2009 a Comisiei de disciplină constituită în cadrul Penitenciarului Timişoara şi Decizia A.N.P. nr. 329/2009 sunt nelegale, fără a arăta în raport cu care anume dispoziţii legale acestea sunt nelegale, iar prin încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, instanţa de fond a apreciat doar că „actele invocate au legătură cu soluţionarea cauzei", referindu-se în mod implicit la toate actele normative invocate de reclamant.
Având în vedere faptul că nu au fost identificate dispoziţiile care ar încălca actele normative indicate de reclamant, Curtea a apreciat că nu îşi poate verifica competenţa în analiza legalităţii actului administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi nici concordanţa acestuia cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul F.N.I., care a criticat-o pentru nelegalitate şi pentru netemeinicie, invocând, în esenţă, următoarele motive :
- s-au încălcat prevederile art. 89, art. 90 alin. (6), art. 105 alin. (2), art. 129 şi art. 153 alin. (2) C. proc. civ., precum şi art. 1, 6, 8 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece nu a fost citat la toate locurile de detenţie (Penitenciarul Arad, Aiud, Gherla, Jilava, Timişoara şi Rahova) unde s-a aflat în perioada în care s-a judecat dosarul;
- competenţa de soluţionare a excepţiilor de nelegalitate invocate aparţinea Tribunalului Arad sau Tribunalului Timişoara;
- judecătorul cauzei nu şi-a exercitat rolul activ, în sensul că nu i-a pus suficiente întrebări pentru lămurirea cauzei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul Penitenciarul Timişoara, reţine că aceasta nu este fondată, faţă de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. şi ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Susţinerile recurentului privind neregularitatea citării sale şi încălcării produse, în consecinţă, drepturilor sale, sunt nefondate.
Înalta Curte constată că în dosarul de fond se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a recurentului la Penitenciarul Timişoara, în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (2) C. proc. civ. Totodată, recurentul - reclamant a fost prezent în instanţă la termenul de judecată din 14 februarie 2011.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată legal îndeplinită procedura de citare a recurentului-reclamant, neputându-se reţine existenţa vreunei vătămări de natură a atrage nulitatea actelor îndeplinite în cauză.
În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, instanţa de control judiciar reţine că, faţă de obiectul acţiunii formulate de F.N.I., respectiv excepţia de nelegalitate a Regulamentului de Ordine Interioară al Penitenciarului Timişoara, a Hotărârii nr. 388 din 10 august 2009 a Comisiei de disciplină constituită în cadrul Penitenciarului Timişoara şi a Deciziei ANP nr. 329/2009, competenţa de soluţionare în primă instanţă revine Curţii de apel, care este instanţa competentă să soluţioneze în fond legalitatea actelor administrative, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte reţine ca fiind legală şi temeinică soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei de nelegalitate a Regulamentului de Ordine Interioară al Penitenciarului Timişoara, a Hotărârii nr. 388 din 10 august 2009 a Comisiei de disciplină constituită în cadrul Penitenciarului Timişoara şi a Deciziei ANP nr. 329/2009.
Într-adevăr, petentul care a invocat excepţia de nelegalitate a celor trei acte administrative sus-menţionate nu şi-a îndeplinit obligaţia de a arăta motivele de nelegalitate pe care le consideră susceptibile a influenţa soluţionarea fondului în cauza dedusă judecăţii, pentru ca instanţa să poată verifica dacă între fondul pricinii şi actul administrativ există o legătură juridică suficientă pentru a face necesară cenzurarea legalităţii actului în procedura cu caracter accesoriu prevăzută de art. 4 din Legea contenciosului administrativ.
Simpla enunţare a normei cuprinse în art. 4 din lege nu constituie o motivare a excepţiei de nelegalitate, întrucât nu cuprinde elementele de fapt şi de drept care să determine aplicarea acestui text de lege.
Simpla susţinere a recurentului că instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul activ, în sensul de a-i pune întrebări pentru clarificarea obiectului cauzei, nu este de natură a substitui obligaţia contestatorului de a arăta în ce constă excepţia de nelegalitate.
Excepţia de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea contenciosului administrativ, reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalităţii unui act administrativ, care poate fi utilizată numai în cadrul unui proces aflat pe rol, indiferent de natura acestuia.
Prin urmare, în mod corect a remarcat Curtea de apel că, în cauză, nu se conturează obiectul excepţiei de nelegalitate, nefiind, astfel, posibilă verificarea concordanţei actelor administrative menţionate de reclamant cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora au fost emise.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul F.N.I., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge recursul declarat de F.N.I. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 august 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3941/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3943/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
