ICCJ. Decizia nr. 3949/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3949/2011
Dosar nr.236/36/2011
Şedinţa publică din 24 august 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta G.Ş. a solicitat obligarea pârâtului Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa la recunoaşterea dreptului de a i se răspunde la cerere, precum şi repararea pagubei cauzate ca urmare a neluării în seamă a solicitării formulate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 21 octombrie 2008, a solicitat pârâtului să-i comunice aspectul cu privire la faptul că, în mai multe rânduri s-a adresat O.P.C. Constanţa pentru a obliga S.C. "E.C." S.R.L. Bucureşti în vederea reparării unui calculator tip laptop ce se afla în garanţie şi, deoarece nu i s-a răspuns, a formulat din nou, la data de 16 decembrie 2008, aceeaşi cerere, la care, de asemenea, nu a primit un răspuns.
Reclamanta a invocat Decizia civilă nr. 5754 din 11 decembrie 2009, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus modificarea sentinţei civile nr. 237/CA din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa obligării pârâtului Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa să răspundă la cererea reclamantei formulată la data de 21 octombrie 2008.
Cu toate acestea, a precizat reclamanta, pârâtul nu a înţeles nici până la momentul formulării cererii de chemare în judecată să răspundă, neîndeplinindu-şi astfel obligaţia prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea 554/2004, astfel încât solicitarea sa de aplicare a unei amenzi a conducătorului unităţii autorităţii publice devine justificată.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi ale OG nr. 27/2002.
Instituţia pârâtă a depus la dosar copia răspunsului nr. 4374 din 15 septembrie 2010 înaintat reclamantei, considerat de instanţă drept întâmpinare ce cuprinde punctul său de vedere.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 414/CA din 02 decembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta G.Ş. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa (fost Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa).
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Ultima solicitare adresată de reclamantă autorităţii pârâte, prin scrisoare, a fost la data de 08 septembrie 2010, fiind înregistrată sub nr. 4345 din 14 septembrie 2010, la care pârâta a formulat răspuns, ce a fost comunicat reclamantei prin adresa nr. 4374 din 15 septembrie 2010.
Curtea a constatat că, iniţial, reclamanta s-a adresat pârâtului cu o scrisoare, înregistrată la O.J.P.C. Constanţa cu nr. 6236 din 26 august 2008, răspunsul fiind comunicat prin adresele 6378 din 29 august 2008 şi 8101 din 29 octombrie 2008.
La data de 01 octombrie 2008, reclamanta a revenit cu o altă reclamaţie cu acelaşi conţinut, înregistrată sub nr. 4725 din 01 octombrie 2008, la care s-a răspuns cu adresa nr. 7894 din 22 octombrie 2008, în sensul că reclamaţia a fost transmisă la O.P.C.M. Bucureşti cu adresa nr. 7893 din 22 octombrie 2008, aceasta din urmă fiind îndreptăţită să efectueze cercetarea şi să-i comunice rezultatul.
La data de 08 decembrie 2009 cu adresa nr. 3943, pârâtul a răspuns reclamantei la scrisoarea acesteia din 27 noiembrie 2009 şi înregistrată sub nr. 3825.
Prima instanţă a reţinut constatarea pârâtului referitoare la faptul că toate solicitările reclamantei aveau acelaşi obiect, respectiv recunoaşterea perioadei de garanţie de către o terţă societate comercială cu sediul în Municipiul Bucureşti de la care reclamanta a cumpărat un calculator tip laptop.
Nefiind competentă teritorial a efectua cercetarea necesară, pârâtul a înaintat lucrarea organului similar O.P.C.M. Bucureşti, indicându-i reclamantei numărul adresei de înaintare, precum şi menţiunea că aceasta din urmă urmează a-i indica rezultatul cercetării.
În acest context, Curtea a reţinut că autoritatea pârâtă s-a conformat obligaţiei de a răspunde reclamantei, obligaţie impusă şi pe cale de hotărâre judecătorească, iar solicitările ulterioare formulate de reclamantă nu mai cădeau în competenţa pârâtei.
Raportând situaţia de fapt reţinută la dispoziţiile art. 10 din OG nr. 27/2002, instanţa de fond a apreciat că pârâtul s-a conformat obligaţiei de a răspunde reclamantei, astfel încât a dispus respingerea cererii ca nefondată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs reclamanta G.Ş., fără a preciza motivele de nelegalitate ale sentinţei şi fără a structura criticile invocate.
În memoriul de recurs, reclamanta reiterează istoricul cererilor formulate către autoritatea pârâtă şi modalitatea de soluţionare a acestora, invocă legislaţia privind organizarea şi funcţionarea organismelor pentru protecţia consumatorului şi susţine, în esenţă, că pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa nu a respectat dispoziţiile deciziei nr. 5754 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind astfel incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, recurenta susţine că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că cererile formulate au acelaşi obiect, iar măsura clasării reglementată de art. 10 din OG nr. 27/2002 a fost corect aplicată de instituţia pârâtă.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Reclamanta G.Ş. a solicitat instanţei de contencios administrativ aplicarea sancţiunii şi acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004, invocând neexecutarea Deciziei nr. 5754 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 237/CA din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, a fost modificată sentinţa atacată, în sensul obligării pârâtului Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa să răspundă la cererea reclamantei înaintată la 21 octombrie 2008.
Conform art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004:
„Art. 24. - (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."
Examinând conţinutul înscrisurilor aflate în dosarul de fond, Înalta Curte constată faptul că reclamanta a formulat, în perioada 2008 - 2009, mai multe cereri având acelaşi obiect, respectiv valorificarea garanţiei unui produs achiziţionat de reclamantă, la care autoritatea pârâtă a răspuns prin adresele nr. 6378 din 29 august 2008, nr. 8101 din 29 octombrie 2008, nr. 7894 din 22 octombrie 2008, nr. 7893 din 22 octombrie 2008, nr. 3943 din 08 octombrie 2009 şi nr. 4374 din 15 septembrie 2010, dispunând măsura clasării potrivit art. 10 din OG nr. 27/2002.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că autoritatea pârâtă s-a conformat obligaţiei de a răspunde reclamantei, soluţionând inclusiv cererile care atrăgeau competenţa altor instituţii.
Totodată, în mod legal a reţinut judecătorul fondului aplicabilitatea, în cauză, a prevederilor art. 10 din OG nr. 27/2002, conform cărora:
„Art. 10. - (1) În cazul în care un petiţionar adresează aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice mai multe petiţii, sesizând aceeaşi problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petiţiile primite.
(2) Dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns."
Faptul că solicitările reclamantei nu au fost soluţionate în modalitatea pretinsă de aceasta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004 şi nici neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, care să atragă aplicarea sancţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece stabilirea conţinutului răspunsului constituie o prerogativă a autorităţii publice, care se exercită, desigur, cu respectarea prevederilor legale care îi reglementează competenţa.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta G.Ş., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de G.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 414/CA din 02 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 august 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3944/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4346/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
