ICCJ. Decizia nr. 3947/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3947/2011
Dosar nr.523/46/2011
Şedinţa publică din 24 august 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 15 martie 2011, disjunsă din dosarul nr. 426/46/2011, B.F., C.B., D.S., D.M., M.D., (...), salariaţi ai Agenţiei Nucleare pentru Deşeuri Radioactive, au chemat în judecată Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Agenţia Nucleară pentru Deşeuri Radioactive, invocând excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1 din 06 ianuarie 2010, emis de Preşedintele Agenţiei Nucleare pentru Deşeuri Radioactive, privind reîncadrarea personalului.
În motivare a arătat că ordinul atacat este nelegal deoarece încalcă dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi 5 din Legea nr. 330/2009, coroborat cu art. 14 alin. (2) din HG nr. 1.437/2009 şi ale art. 13 alin. (2) din OG nr. 11/2003.
Personalul Agenţiei Nucleare pentru Deşeuri Radioactive avea drepturi salariale stabilite conform contractelor individuale de muncă, ce trebuiau preluate de către noua instituţie.
Ordinul menţionat este emis prematur şi cu încălcarea unor dispoziţii imperative.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive a formulat întâmpinare solicitând respingerea excepţiei de nelegalitate.
A invocat excepţia lipsei procedurii prealabile şi a tardivităţii acţiunii, în raport cu Ordinul Preşedintelui Agenţiei Nucleare şi pentru Deşeuri Radioactive nr. 1 din 6 ianuarie 2010, faţă de care nu s-a formulat plângere prealabilă şi nu s-a respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
S-a arătat că reclamanţii I.G., M.A., N.G.S. fostă Ş.A., V.A.I., nu au calitate procesuală activă deoarece nu se mai află în raporturi de muncă sau de serviciu cu instituţia pârâtă. S-a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 302/F Curtea de Apel Piteşti a respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 1 din 6 ianuarie 2010 al Agenţiei Nucleare pentru Deşeuri Radioactive.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor I.G., M.A., N.G., S.A. şi V.I. şi a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1 din 6 ianuarie 2010 al Agenţiei Nucleare pentru Deşeuri Radioactive, formulată de reclamanţii B.F., C.B., D.S., D.M., M.D., (...), în contradictoriu cu pârâta Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive.
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că cererea are ca obiect excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1din 06 ianuarie 2010, emis de Preşedintele Agenţiei Nucleare pentru Deşeuri Radioactive privind reîncadrarea personalului, ipoteză în care nu este necesară parcurgerea proceduri prealabile.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
S-a precizat că nu sunt incidente prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul litigiului nu îl constituie cererea de anulare a actului administrativ.
În ceea ce priveşte nerespectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru introducerea cererii (excepţiei de nelegalitate), Curtea a constatat că textul nu este aplicabil, deoarece art. 4 din Legea contenciosului administrativ permite sesizarea instanţei cu excepţia de nelegalitate, oricând în cursul unui proces.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor I.G., M.A., N.G., S. fostă Ş.A., V.A.I., Curtea a reţinut că persoanele menţionate sunt prevăzute în Anexa Ordinului nr. 1 din 06 ianuarie 2010, depusă de pârâtă la 27 mai 2011. Ca atare, încetarea raporturilor de serviciu cu Agenţia, ulterior emiterii ordinului, nu afectează calitatea procesuală şi interesul acestora în atacarea actului administrativ, pentru efectele produse pentru perioada de timp în care aceste persoane şi-au menţinut calitatea de angajat al agenţiei.
În ceea ce priveşte legalitatea Ordinului nr. 1 din 6 ianuarie 2010 s-a arătat că faţă de data emiterii ordinului (06 ianuarie 2010), nu se poate reţine încălcarea art. 13 alin. (2) din OG nr. 11/2003, care, spre deosebire de art. 14 alin. (4) din HG nr. 1.437/2009, prevedea că salarizarea personalului se face în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, privind salarizarea personalului din instituţii publice finanţate integral din venituri proprii. Acest act normativ trimite la OG nr. 14/1998 privind utilizarea veniturilor realizate de instituţiile publice finanţate integral din venituri extrabugetare care a fost abrogată prin art. 48 pct. 30 din Legea nr. 330/2009, în vigoare la data adoptării ordinului atacat.
În ceea ce priveşte argumentul relativ la încălcarea art. 30 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 330/2009, Curtea a reţinut că potrivit acestora începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere". De asemenea, „în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Textele se referă la drepturile băneşti cuvenite, corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, care nu pot fi reduse în anul 2010. Or, ordinul atacat, aşa cum au arătat reclamanţii, prin apărător, la termenul din 13 mai 2011, nu a produs nicio modificare cu privire la cuantumul salariului acordat potrivit ordinelor individuale din 28 decembrie 2009, pentru a se putea reţine un interes în susţinerea acestei critici.
2. Instanţa de recurs.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii B.F., G.B., D.S., D.M., M.D., (...), şi pârâta Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive.
a) Recursul declarat de reclamanţi
În recurs, reclamanţii au susţinut că motivarea respingerii excepţiei de nelegalitate este ambiguă, pentru că în considerente se reţine lipsa interesului cu privire la cuantumul salariului, fără ca această soluţie să se regăsească în dispozitiv.
În ceea ce priveşte nelegalitatea Ordinului nr. 1 din 6 ianuarie 2010 s-a arătat că acesta încalcă dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 330/2009 şi ale art. 14 alin. (2) din HG nr. 1.437/2009 şi art. 13 alin. (2) din OG nr. 1/2003, în sensul că reîncadrarea personalului trebuia făcută în raport de salariile din decembrie 2009.
b) Recursul declarat de Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive
Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive a criticat sentinţa sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă, care nu a ţinut seama de complexitatea speţei şi a apărărilor formulate.
c) Analiza motivelor de recurs. Recursul declarat de reclamanţi.
Art. 4 din Legea nr. 554/2004 reglementează regimul juridic al excepţiei de nelegalitate, ca mijloc de apărare, ca o cale indirectă de control al legalităţii unui act administrativ de care depinde soluţionarea litigiului pe fond.
Prin intermediul acestei excepţii instanţa de contencios administrativ verifică concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative, cu forţă juridică superioară, în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, altfel spus, respectarea principiul ierarhiei actelor normative.
În speţă, s-a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1 din 6 ianuarie 2010 emis de Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive pentru că la adoptarea acestuia s-a încălcat Legea nr. 330/2009 şi HG nr. 1.437/2009, fără însă a se arăta în concret în ce anume constă neconcordanţa ordinului cu actele normative cu forţă juridică superioară.
Anexa la ordin prevede reîncadrarea personalului Agenţiei Nucleare, iar din cuprinsul acesteia rezultă acordarea salariului de bază, a sporului preventiv şi a sporului pentru condiţii vătămătoare.
Criticile aduse de recurenţi sunt abstracte, generice, neformulându-se critici concrete privind nelegalitatea ordinului, respectiv care au fost normele legale încălcate.
De asemenea, trebuie precizat că instanţa de fond nu a fost învestită cu soluţionarea excepţiei lipsei de interes, astfel că nu se impunea să se pronunţe asupra acesteia.
În aceste condiţii, soluţia instanţei de fond este legală, urmând ca recursul declarat de reclamanţi să fie respins.
Recursul declarat de Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive este fondat.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Pârâta Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive a formulat cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, însă instanţa de fond a respins această cerere, reţinând că dosarul este disjuns din Dosarul nr. 426/46/2011.
Înalta Curte arată că împrejurarea că excepţia s-a ridicat într-un alt dosar nu exclude acordarea cheltuielilor de judecată.
Dimpotrivă, excepţia de nelegalitate a format obiectul unui litigiu distinct, astfel că partea care cade în pretenţii va trebui să plătească cheltuielile de judecată.
Cum excepţia de nelegalitate a fost respinsă, sunt aplicabile prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
d) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamanţi şi se va admite recursul declarat de pârâta Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.F., C.B., D.S., D.M., M.D., (...), împotriva Sentinţei nr. 302/F-Cont din 27 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive.
Modifică în parte sentinţa, în sensul că obligă pe reclamanţi la plata sumei de 764 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.
Menţine celelalte dispoziţii.
Obligă recurenţii-reclamanţi la 800 RON cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 august 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3946/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3984/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
