ICCJ. Decizia nr. 3939/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3939/2011
Dosar nr.14720/55/2010
Şedinţa publică din 24 august 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad sub nr. 14720/55/2010 la 27 septembrie 2010 reclamanţii V.I. şi V.D.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Regia Autonomă „Administraţia Zonei Libere Curtici - Arad", judeţul Arad prin Preşedintele Consiliului Judeţean Arad ca prin hotărârea ce se va pronunţa să le fie lăsată în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în extravilanul oraşului Curtici înscris în Titlul de proprietate din 1 februarie 1994, nr. top. X în suprafaţă de 6014 mp; cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 13 decembrie 2010 reclamanţii au invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 5 din HG nr. 449/1999 cu privire la trecerea în proprietatea publică a statului şi în administrarea Regiei Autonome Administraţia Zonei Libere Curtici - Arad a terenurilor prevăzute la pct. 1 în anexa 1b precum şi a dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 872 din 3 iunie 2004 cu privire la trecerea bunurilor aflate în administrarea Regia Autonomă „Administraţia Zonei Libere Curtici - Arad" din domeniul public al statului în domeniul public al judeţului Arad, terenul evidenţiat la pct. 1 din anexă.
În motivarea excepţiei de nelegalitate reclamanţii au invocat că trecerea imobilului în proprietatea publică a statului şi ulterior a judeţului Arad, în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Zonei Libere Curtici - Arad" a fost nelegală în condiţiile în care din raportul de expertiză topografică extrajudiciară rezultă că imobilul înscris în titlul de proprietate al reclamanţilor în suprafaţă de 6400 mp face şi obiect al celor două hotărâri atacate. Dispoziţiile celor două hotărâri de Guvern sunt nelegale în privinţa suprafeţei de 6400 mp întrucât atestă apartenenţa la domeniul public a unui teren care nu face parte din categoria bunurilor prevăzute la pct. 3 din anexa la Legea nr. 213/1998 şi pentru care nu se justifică calificarea lui ca fiind de uz sau interes public, în condiţiile în care pentru terenul în discuţie s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamanţilor în baza Legii nr. 18/1991.
b) întâmpinările formulate în cauză
Pârâta Regia Autonomă „Administraţia Zonei Libere Curtici - Arad" prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate arătând că actele administrativ atacate au caracter individual şi nu normativ, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a cristalizat jurisprudenţa stabilind că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, nu se referă la actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, rezultând astfel că legalitatea celor două hotărâri nu mai poate fi cenzurată pe calea excepţiei invocate şi astfel nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a excepţiei invocate.
Aceeaşi poziţie procesuală a avut şi pârâtul judeţul Arad prin Preşedintele Consiliului Judeţean Arad, care prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat că actele administrative atacate au caracter individual iar practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul de a înlătura de la aplicare dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
c) soluţia instanţei de fond
Judecătoria Arad prin Încheierea din 21 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 14720/55/2010 în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel Timişoara cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 449/1999 şi a HG nr. 872/2004.
d) soluţia şi considerentele instanţei investite cu soluţionarea excepţiei
Guvernul României a invocat, în cursul soluţionării excepţiei de nelegalitate, excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Prin Sentinţa nr. 243 din 6 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia de nelegalitate a art. 5 din HG nr. 449/1999 şi art. 1 din HG nr. 872/2004 şi a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
La pronunţarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că este inadmisibilă excepţia de nelegalitate care priveşte actele unilaterale adoptate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii V.I. şi V.D.L.
a) motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că soluţia este greşită, deoarece principiul stabilităţii raporturilor juridice invocat de instanţa de fond nu poate implica promovarea unui drept pe calea unei ilegalităţi.
De asemenea s-a invocat imprescriptibilitatea excepţiei, ca mijloc de apărare, că această procedură a excepţiei de nelegalitate a fost adoptată pentru restabilirea echităţii, justiţiei şi legalităţii.
b) întâmpinările formulate în cauză
R.A. Administraţia Zonei Libere Curtici Arad a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Consiliul Judeţean Arad şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii au solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului.
c) analiza motivelor de recurs
Înalta Curte examinând motivele de recurs, legislaţia aplicabilă şi situaţia de fapt existentă în cauză, reţine:
Situaţia de fapt
Obiectul analizei judiciare în prezenta cauză îl constituie excepţia de nelegalitate a art. 5 din HG nr. 449/1999 şi art. 1 din HG nr. 87/2004.
Cererea a fost soluţionată de prima instanţă prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Legislaţia aplicabilă
C. proc. civ., art. 137: „(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
(2) Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii".
Legea nr. 554/2004, art. 4 „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze".
Constituţia României art. 11 - 1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Constituţia României art. 148 (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare
(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin. (2).
Din analiza reglementării cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004 rezultă că excepţia de nelegalitate poate viza şi acte administrative unilaterale individuale emise înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.
Potrivit art. 15 din Constituţia României şi art. 1 C. civ., legile produc efecte pentru viitor.
În acelaşi timp potrivit prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dispoziţiile legale care permit verificarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, pe calea procedurii speciale a excepţiei de nelegalitate, încalcă dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nesocoteşte şi prevederile art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, aducând atingere principiului securităţii raporturilor juridice.
În exercitarea rolului constituţional, judecătorul naţional trebuie să aplice cu prioritate prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Dreptul comunitar.
Înalta Curte precizează că prin Legea nr. 30/1994 România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât aceasta face parte din dreptul intern, context în care judecătorul naţional va aplica prioritar prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale jurisprudenţei Curţii, care împreună formează blocul de convenţionalitate.
În baza art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României reglementările comunitare au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, astfel că prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene sunt aplicabile direct, astfel că un act normativ intern nu poate produce efecte retroactiv, soluţia contrară fiind de natură a afecta principiul stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.
În realizarea acestui rol, jurisdicţia supremă a stabilit în mod constant că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 nu sunt aplicabile actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
În practica şi doctrina administrativă, a fost analizată excepţia de ilegalitate a actelor administrativ, fiind unanim admis că aceasta reprezintă un mijloc de apărare a celor vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative de autoritate ilegale, putând fi invocată de orice parte interesată, atât de reclamant prin acţiune cât şi de pârât prin întâmpinare.
Anterior adoptării Legii nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate se invoca în faţa oricărei instanţe învestită cu soluţionarea pe fond a litigiului, iar efectul admiterii acesteia constă în înlăturarea, la soluţionarea cauzei, a efectelor unui act administrativ emis cu nesocotirea legii.
În consecinţă, o astfel de excepţie poate fi cercetată de instanţa de fond, ca mijloc de apărare, dar nu pe calea specială a controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, procedură reglementată ulterior adoptării actului.
d) soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte mai arată că în raport de considerentele acestei decizii, sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, motivul de recurs fiind nefondat.
Având în vedere prezentele considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.I. şi V.D.L. împotriva Sentinţei civile nr. 243 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenţii la 1170 RON cheltuieli de judecată către intimata Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Curtici Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 august 2011.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3937/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3940/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
