ICCJ. Decizia nr. 3994/2011. Contencios. Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3994/2011
Dosar nr.6618/2/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.Î.S. „T.E." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S.E., să se constate refuzul nejustificat al acesteia de a pune în aplicare în totalitate Decizia civilă nr. 418 din 12 februarie 2010, definitivă şi irevocabilă, învestită cu formulă executorie şi pusă în executare în data de 15 iunie 2010 şi, pe cale de consecinţă, să fie obligaţi pârâţii în solidar la plata unei sume de bani pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune pentru refuzul de a aduce la îndeplinire hotărârea judecătorească precizată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Petiţia din 25 mai 2009 a cerut autorităţii pârâte să-i comunice informaţiile publice solicitate şi pentru că aceasta a refuzat a formulat acţiune în instanţă. Prin Decizia nr. 418 din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti a fost obligată pârâta să comunice respectivele informaţii, însă aceasta refuză să pună în executare în totalitate această decizie, în sensul că nu comunică şi informaţiile cerute la punctul doi din petiţie.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că s-a conformat deciziei irevocabile date de instanţă, în sensul că a comunicat reclamantului informaţiile cerute.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 105 CC din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Decizia civilă nr. 418 din 12 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a obligat A.S.E. din Bucureşti să comunice C.N.Î.S. „T.E." informaţiile solicitate prin Petiţia din 25 mai 2009 privind înscrierea absolventului acestei instituţii M.D.M., la cursurile programului de masterat „Management public" organizat de A.S.E., precum şi cu privire la rezultatele obţinute de acesta la examene.
Totodată, a reţinut că autoritatea-pârâtă a pus în aplicare Decizia menţionată, comunicând prin Adresa din 21 iulie 2010, informaţiile stabilite de instanţă, astfel că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 punctele 7 şi 9, precum şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că, urmare a punerii în executare a Deciziei nr. 418 din 12 februarie 2010, intimata-pârâtă a emis Adresa de răspuns din 21 iulie 2010, însă nu a comunicat integral informaţiile solicitate, respectiv cele de la punctul doi din petiţie, în sensul că nu se arată care sunt rezultatele obţinute de licenţiatul institutului recurent, M.D.M., la examenele promovate la programul de masterat organizat de intimata-pârâtă la care s-a înscris, aceasta comunicând doar că a anulat acele examene.
Totodată, recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a motivat în niciun fel soluţia de respingere a acţiunii, limitându-se doar la a arăta că autoritatea pârâtă prin adresa de răspuns a pus în aplicare Decizia nr. 418/2010, considerând, din acest punct de vedere, că au fost încălcate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea fiind lipsită de motivare în raport cu cererea formulată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul intimatei-pârâte de a pune în executare Decizia nr. 418 din 12 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, învestită cu formulă executorie, în sensul că nu i-au fost comunicate în totalitate informaţiile solicitate prin Petiţia din 25 mai 2009, mai exact cele referitoare la rezultatele obţinute la examenele promovate în cadrul programului de masterat organizat de intimata-pârâtă, de către M.D.M.
Înalta Curte reţine că prin Adresa de răspuns din 21 iulie 2010, existentă la dosarul de fond, intimata-pârâtă a comunicat recurentului-reclamant faptul că numitul M.D.M. a fost înscris la programul de masterat „Management public - on line" în cadrul A.S.E. din Bucureşti şi la data exmatriculării, 11 mai 2009, s-au anulat rezultatele obţinute la evaluările susţinute.
Analizând acest răspuns, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a comunicat informaţiile publice solicitate de recurentul-reclamant prin Petiţia din 25 mai 2009, punând astfel în executare Decizia nr. 418 din 12 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin care a fost obligată la comunicarea respectivelor informaţii.
Faptul că intimata-pârâtă nu a comunicat în mod expres şi care sunt acele rezultate de care a făcut vorbire în răspunsul său nu înseamnă că nu a comunicat informaţiile publice solicitate în integralitate, astfel cum susţine recurentul, câtă vreme a precizat că acele rezultate obţinute au fost anulate ca efect al exmatriculării persoanei înscrise la programul de masterat, caz în care nu se poate reţine că răspunsul comunicat îmbracă forma unui refuz al autorităţii de a pune în executare Decizia instanţei, în sensul legii.
Aşadar, se constată că nu există elemente care să contureze un refuz chiar şi parţial de rezolvare a cererii.
Mai mult, soluţionarea unei cereri contrar aşteptărilor petiţionarului nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter al refuzului fiind reţinut numai prin raportare la prevederile legale, cu care răspunsul dat petiţionarului ar intra în contradicţie.
În fine, Înalta Curte constată că nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu este întemeiată, pentru că în considerentele sentinţei sunt expuse în mod logic şi convingător argumentele care au fundamentat soluţia pronunţată, judecătorul fondului indicând motivele pentru care a înlăturat susţinerile reclamantului, cu respectarea deplină a cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 7 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.Î.S. „T.E." Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 105 CC din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3993/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3995/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
