ICCJ. Decizia nr. 3995/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3995/2011
Dosar nr.6636/2/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, să se constate refuzul nejustificat al acesteia de a soluţiona cererile de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei; obligarea pârâtei să emită şi să comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ), respectiv să îl programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române; să fie obligată pârâta să îi plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese, de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române pe data 24 martie 2010 la autoritatea pârâtă, iar în data de 26 mai 2010 a depus o cerere de urgentare a soluţionării acesteia. A susţinut că periodic s-a interesat pentru aflarea stadiului în care se află cererea sa, însă a primit mereu acelaşi răspuns, respectiv că dosarul se află în lucru.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, întrucât cererea reclamantului a fost analizată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din 18 octombrie 2010, iar ulterior, prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 168/P din 29 octombrie 2010 cererea reclamantului a fost aprobată, urmând ca acesta să depună jurământul de credinţă prevăzut de art. 20 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, în faţa şefului misiunii diplomatice a României la Chişinău, întrucât a solicitat dobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate, respectiv în Republica Moldova.
Totodată, pârâta a arătat că la data de 31 august 2010 când a fost stabilit termenul pentru analizarea cererii reclamantului nu erau încă finalizate verificările pe care autoritatea le efectuează cu privire la fiecare cerere de acordare sau redobândire a cetăţeniei române şi care sunt impuse de art. 8 lit. b) şi e) la care face trimitere art. 11 din Legea nr. 21/1991, în sensul că nu erau primite informaţiile solicitate şi din acest motiv cererea nu a putut fi soluţionată de către Comisie la acea dată. În concluzie, a cerut să se constate că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv înainte de primul termen de judecată fixat în cauză, caz în care nu există un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul prevăzut de lege.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 4498 din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant ca rămasă fără obiect, a respins cererea privind daunele interese, ca neîntemeiată, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 16,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că cererea reclamantului a fost analizată şi avizată pozitiv în timpul soluţionării prezentei cauze, la data de 18 octombrie 2010, fiind emis şi Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 168/P din 29 octombrie 2010, prin care cererea reclamantului a fost aprobată, urmând ca acesta să depună jurământul de credinţă prevăzut de art. 20 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, iar în raport de faptul că a fost soluţionată efectiv cererea reclamantului privind redobândirea cetăţeniei române, a constatat că cererea privind obligarea autorităţii pârâte la plata unor daune pentru întârziere apare ca neîntemeiată, făcând aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Autoritatea pentru Cetăţenie, criticând-o în privinţa obligării la plata cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esenţă, că deşi prima instanţa a respins acţiunea ca rămasă fără obiect, a obligat autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, fără ca această soluţie să fie argumentată, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că doctrina şi jurisprudenţa în materie sunt unanime, în sensul că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.
Or, câtă vreme cererea reclamantului a fost analizată şi avizată pozitiv de către Comisia pentru Cetăţenie la data de 18 octombrie 2010, iar la data de 29 octombrie 2010 a fost emis şi Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 168/P privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române pentru reclamant rezultă că a fost respectată procedura specială prevăzută de Legea nr. 21/1991.
Faptul că soluţionarea cererii reclamantului a avut loc în timpul procesului nu poate atrage obligarea autorităţii la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care, aşa cum a arătat şi în întâmpinare, la data de 31 august 2010 când a fost stabilit termenul pentru analizarea cererii reclamantului nu erau încă finalizate verificările impuse de lege, în sensul că nu erau primite relaţiile solicitate.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs
Înalta Curte constată că intimatul-reclamant a supus controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a soluţiona cererea sa de redobândire a cetăţeniei române, precum şi obligarea acesteia la soluţionarea cererii sale, constând în analizarea acesteia, respectiv emiterea ordinului de redobândire a cetăţeniei române, comunicarea acestuia şi efectuarea demersurilor în sensul programării sale pentru depunerea jurământului.
Prima instanţă a respins ca rămasă fără obiect acţiunea, dat fiind faptul că cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost examinată şi avizată pozitiv, obligând însă autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte constată că intimatul-reclamant s-a adresat autorităţii recurente în vederea redobândirii cetăţeniei române la data de 24 martie 2010, iar cererea sa a fost avizată de către Comisia pentru Cetăţenie în data de 18 octombrie 2010.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenţii, iar la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 din acelaşi cod, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
În speţă, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române în data de 24 martie 2010 conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 şi, întrucât nu a fost soluţionată în termenul legal, s-a adresat instanţei judecătoreşti la data de 23 iulie 2010.
Într-adevăr, la data de 18 octombrie 2010 cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie din cadrul autorităţii pârâte, însă soluţionarea cererii s-a realizat după formularea acţiunii de către intimatul-reclamant şi după ce, anterior introducerii acţiunii, formulase, pe cale administrativă, încă un memoriu de urgentare a soluţionării cererii sale.
Prin urmare, aplicarea dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ. nu are consecinţa juridică pretinsă de recurent, exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, întrucât este incidentă ipoteza ultimă a normei legale, de exceptare de la exonerarea cheltuielilor de judecată, pentru existenţa de drept în întârziere înainte de cererea de chemare în judecată.
Aşadar, dispoziţiile art. 274 din C. proc. civ. au fost corect aplicate de prima instanţă care, deşi a respins acţiunea ca lipsită de obiect, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, culpa sa procesuală constând în nederularea procedurii înăuntrul unui termen rezonabil, fapt ce a determinat formularea acţiunii în justiţie şi, implicit, efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.
Altfel spus, chiar dacă acţiunea reclamantului a fost respinsă ca rămasă fără obiect, nu înseamnă că autoritatea pârâtă nu a căzut în pretenţii, în condiţiile în care „pretenţiile" deduse judecăţii au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluţionarea cererii pe parcursul judecăţii cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiţiei sale.
În fine, Înalta Curte constată că nici critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu este întemeiată, pentru că în considerentele sentinţei sunt expuse în mod logic şi convingător argumentele care au fundamentat soluţia pronunţată, printre care regăsindu-se şi menţiunea că cererea reclamantului a fost avizată în timpul procesului, deci după înregistrarea demersului judiciar, fiind respectate astfel pe deplin cerinţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva Sentinţei nr. 4498 din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3994/2011. Contencios. Comunicare informaţii... | ICCJ. Decizia nr. 3996/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
