ICCJ. Decizia nr. 4033/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată reclamanții I.V. și I.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Autoritatea Națională pentru Cetățenie, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin intermediul Direcției Cetățenie/Autorității Naționale pentru Cetățenie de a se soluționa cererile de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtului Ministerul Justiției prin intermediul Direcției Cetățenie/Autorității Naționale pentru Cetățenie să procedeze la analizarea/avizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, obligarea pârâților să comunice reclamanților, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române (în cazul în care avizul este pozitiv), respectiv să-i reprogrameze pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim de 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâților să plătească suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune compensatorii de la data introducerii acțiunii și până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române.
Reclamanții au arătat că au depus cererea de redobândire a cetățeniei române în data de 20 noiembrie 2009 la Secția Consulară a Ambasadei României din Londra.
Ulterior, la data de 23 decembrie 2009 și respectiv 20 ianuarie 2010 reclamanții au depus cereri de urgentare a soluționării dosarelor, solicitând informații concrete cu privire la modul în care se lucrează la cererile acestora de redobândire a cetățeniei române și, în special, să le fie comunicată data concretă la care cererile subsemnaților urmează a fi analizate de către Comisia pentru Cetățenie.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată de către reclamanți, precum și dispozițiile O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului.
Prin sentința civilă nr. 2850 din 14 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Justiției și, totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive ca urmare a înființării Autorității Naționale pentru Cetățenie prin O.U.G. nr. 5/2010 publicată în M.Of. din 10 februarie 2010.
în raport de dispozițiile art. 17 din Ordonanță, "cererile de acordare, redobândire, renunțare sau retragere a cetățeniei române aflate în curs de soluționare la Direcția Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției se transferă autorității", iar potrivit art. 19 alin. (4) "până la operaționalizarea Autorității procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie vor fi asigurate prin Direcția Cetățenie, și, după caz, prin alte direcții de specialitate ale Ministerului Justiției".
Prin urmare, s-a constatat că Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă în cauză, motivat de dispozițiile O.U.G. nr. 5/2010, cât și de împrejurarea că primul capăt de cerere se referă la constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin intermediul Direcției Cetățenie - Autorității Naționale pentru Cetățenie de a soluționa cererile de redobândire a cetățeniei române formulate de reclamanți.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că din conținutul adresei din 18 mai 2010 rezultă că cererile de redobândire a cetățeniei formulate de reclamanți au fost înregistrate la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la 30 martie 2010, iar în conformitate cu art. 141alin. (2) Legea cetățeniei române nr. 21/1991 republicată, Președintele Comisiei pentru Cetățenie a stabilit ca termen la care se vor dezbate acestea 30 martie 2010.
Reclamanții, fără să aștepte un răspuns, au formulat prezenta acțiune la 11 martie 2010 deci nu se poate reține că au fost lezați prin încălcarea drepturilor lor constituționale, cu atât mai mult cu cât în perioada trecerii timpului necesar soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române aceștia au calitatea de cetățeni ai Republicii Moldova, au locuit și locuiesc în țara de origine și se bucură de toate drepturile constituționale.
împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții de I.V. și I.N. au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că cererile reclamanților au fost înregistrate de către Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 30 martie 2010, deoarece pârâta nu a adus nicio dovadă în acest sens.
Recurenții au mai arătat că, în caz contrar, chiar dacă prin absurd cererile ar fi fost înregistrate în data de 30 martie 2010 instanța de fond trebuia să sancționeze lăsarea în "nelucrare" timp de peste 4 luni de zile a cererilor, acest aspect fiind inadmisibil în condițiile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 141Legea cetățeniei romane nr. 21/1991 republicata următoarele: "Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii" (legiuitorul nu prevede în mod expres dacă de la data înregistrării la Autoritatea Națională pentru Cetățenie sau la Secțiile Consulare).
în ceea ce privește cererea depusă la data de 23 decembrie 2009 la Direcția Cetățenie și menționată de către instanță în considerente, recurenții consideră că aceasta trebuia să constate faptul că s-a primit un răspuns la aproximativ 5 luni de zile de la dala formulării acesteia, fapt ce contravine flagrant dispozițiilor legale în materie care obligă orice instituție publică să răspundă solicitanților în maxim 30 zile de la data formulării acesteia.
Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului,precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, cererile reclamanților au fost înregistrate la Autoritatea Națională pentru Cetățenie la data de 30 martie 2010, iar în conformitate cu art. 141alin. (2) Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române s-a stabilit ca termen de soluționare a cererilor data de 30 august 2010, respectându-se termenul de 5 luni prevăzut de lege. Această dată la care urmau să fie analizate cererile formulate a fost comunicată și reclamanților.
Deci, termenul de 5 luni prevăzut de art. 141 Legea nr. 21/1991 se calculează de la data înregistrării cererilor la Secretariatul tehnic al Comisiei.
De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții au formulat prezenta acțiune la data de 11 martie 2010 (deci anterior înregistrării la Autoritatea Națională pentru Cetățenie a cererilor formulate pentru redobândirea cetățeniei române), astfel că nu se poate reține că aceștia au fost lezați prin încălcarea drepturilor lor constituționale.
Față de situația de fapt existentă, nesoluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere cauzele obiective, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ, neputându-se identifica "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".
în cauza de față, nesoluționarea cererilor reclamanților s-a datorat faptului că până la data pronunțării hotărârii judecătorești nu era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege pentru soluționarea acestora.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 8 Legea nr. 554/2004 invocat de recurenți, dispoziții care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetățeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedura specială.
Legiuitorul a stabilit o procedură specială în privința soluționării cererilor de redobândire a cetățeniei române, parcurgerea acesteia nefiind posibilă în 30 de zile.
Acordarea cetățeniei române nu este un drept absolut sau o obligație pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, urmând ca președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să aprecieze asupra propunerilor Comisie, potrivit art. 11 Legea nr. 21/1991.
Pe de altă parte, înalta Curte are în vedere și faptul că cererile reclamanților înregistrate din 30 martie 2010, au fost avizate pozitiv de Comisia pentru cetățenie la data de 29 octombrie 2010, ulterior fiind emis Ordinul de aprobare a cetățeniei române nr. 2/P/11 ianuarie 2011.
Prin adresa din 26 ianuarie 2011, recurenților le-a fost comunicat faptul că cererile de redobândire a cetățeniei române au fost aprobate, iar în vederea depunerii jurământului de credință față de România este necesar să se adreseze reprezentanților diplomatici din țara în care domiciliază în termen de 3 luni.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.
în consecință, pentru considerentele arătate, și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4031/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4030/2011. Contencios → |
|---|
