ICCJ. Decizia nr. 4037/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4037/2011
Dosar nr.8209/2/2010
Şedinţa publică din 13 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 2038 din 15 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanţii D.M., D.D. şi M.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, la Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că deşi nu există o reglementare expresă privitoare la instanţa competentă a cenzura refuzul autorităţii publice centrale - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - de a efectua plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 290/2003, de vreme ce atât dispoziţiile Legii nr. 290/2003 cât şi cele ale HG nr. 1120/2006 stabilesc în competenţa tribunalului de la domiciliul reclamantului soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, nu există nicio justificare rezonabilă că litigiile izvorâte în faza de executare a acestora să atragă competenţa Curţii de apel, doar în considerarea calităţii de autoritate centrală a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Aceasta concluzie se impune în scopul stabilirii unui regim unitar al tuturor acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 290/2003, fie că privesc recunoaşterea drepturilor acordate prin actul normativ anterior menţionat - stabilirea despăgubirilor, fie plata efectivă a acestora.
Împotriva instanţei de fond pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă, fără putinţă de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nicio cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Sentinţei civile nr. 2038 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4014/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4049/2011. Contencios → |
|---|
