ICCJ. Decizia nr. 4012/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4012/2011
Dosar nr.426/36/2011
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC P.C. SRL Cobadin, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu - Direcţia Venituri a solicitat suspendarea provizorie a executării Deciziei de impunere din 17 martie 2011 privind aplicarea penalităţii prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii gaze cu efect de seră în sumă de 784.244 RON.
În motivarea cererii, reclamanta a încercat să respecte obligaţia ce-i revenea, dar din cauza unor probleme legate de modalitatea de accesare şi operare a Registrului Naţional de Emisii de Gaze cu Efect de Seră, aceste înregistrări s-au făcut cu dificultate, din cauza blocării site-ului registrului.
Despre aceste nereguli, precum şi despre solicitarea din partea societăţii reclamante a asistenţei şi a suportului tehnic necesare finalizării procedurii, din partea instituţiei, a anunţat atât în scris, cât şi telefonic.
Operaţiunea în sine a fost efectuată în registru în perioada programată, singura etapă lipsă referindu-se la descărcarea efectivă a certificatelor, care nu a putut fi făcută în termen datorită funcţionării greoaie şi cu intermitenţe a Registrului electronic.
A arătat reclamanta că motivele care atrag suspendarea executării Deciziei din 17 martie 2011 o reprezintă punerea în executare a actelor contestate ce afectează în mod negativ societatea, fiind în discuţie sume considerabile a căror executare, prin iminenta indisponibilizare a conturilor societăţii ar duce la un blocaj financiar total.
Caracterul urgent reiese din faptul că procedându-se la indisponibilizarea bunurilor mobile/imobile şi ale conturilor bancare ale societăţii contestatoarea este expusă la un prejudiciu imposibil de remediat ori de recuperat ulterior.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Încheierea nr. 13/CA din 15 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de preschimbare, a fost preschimbat termenul de judecată din 18 aprilie 2011 în 15 aprilie 2011, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC P.C. SRL şi s-a dispus suspendarea provizorie a executării Deciziei de impunere din 17 martie 2011 privind aplicarea penalităţii prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii gaze cu efect de seră în sumă de 784.244 RON.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că pentru a putea fi suspendată provizoriu executarea actului administrativ fiscal este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, adică să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere. Or, în cauză, a fost emisă Decizia de impunere din 17 martie 2011 privind aplicarea penalităţii prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii gaze cu efect de seră în sumă de 784.244 RON, ce echivalează cu indisponibilizarea bunurilor mobile/imobile şi conturilor bancare ale societăţii.
În ceea priveşte temeiul suspendării provizorii, cererea reclamantei s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care cere îndeplinirea celor două condiţii: cazul bine justificat şi paguba iminentă.
S-a reţinut că o eventuală executare, în baza actului administrativ atacat este de natură a produce un prejudiciu greu de înlăturat în ipoteza anulării acestui act, fiind de necontestat riscul real de perturbare ireversibilă a activităţii reclamantei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Administraţia Fondului pentru Mediu apreciind că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.
I. Un prim motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., deoarece hotărârea este dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Hotărârea este nelegală pentru că s-a aflat în imposibilitatea de a formula apărările cu privire la cererea de suspendare provizorie a executării deciziei de impunere, deşi potrivit art. 85 C. proc. civ. „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel", iar art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului presupune respectarea principiilor contradictorialităţii şi principiul dreptului de apărare, principii de bază ale procesului civil.
II. Al doilea motiv de recurs invocat, este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., având în vedere că încheierea a fost dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Instanţa a refuzat recunoaşterea valorii juridice şi a aplicabilităţii dispoziţiilor legale care reglementează cazurile şi condiţiile în care se poate dispune suspendarea executării actului administrativ, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 554/2004 şi nu a ţinut seama de inadmisibilitatea formulării unei cereri de suspendare provizorie a executării actului administrativ în materia contenciosului administrativ.
Mai mult, în dispozitivul hotărârii a fost trecut termenul de „5 zile de la comunicare" pentru exercitarea căii de atac deşi, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, termenul pentru exercitarea căii de atac este de 15 zile de la comunicare.
III. Încheierea este nelegală pentru că a fost dată fără temei legal (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiţionează admiterea cererii de dovedirea unor „cazuri bine justificate" şi a unei „pagube iminente", însă la dosar nu au fost depuse dovezi din care să reiasă că plata obligaţiei stabilită prin actul atacat i-ar produce o pagubă sau ar afecta bunul mers al activităţii sale, nefiind depuse bilanţurile contabile din care să reiasă clar disponibilităţile financiare ale acesteia.
Intimata SC P.C. SRL a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil deoarece dispoziţiile Codului de procedură civilă prevăd posibilitatea suspendării provizorii a executării actului până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă, prin încheiere şi fără citarea părţilor, iar încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.
Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
- referitor la excepţia inadmisibilităţii recursului, se constată că excepţia este nefondată deoarece, în materia contenciosului administrativ încheierea prin care se analizează o cerere de suspendare a executării actului administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit art. 14 alin. (4) din acelaşi act normativ, poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Nu pot fi invocate dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea provizorie a executării deoarece în cazul actului administrativ există dispoziţii speciale cuprinse în Legea nr. 554/2004 care se aplică cu prioritate.
Pe fondul recursului, în privinţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (3), teza a II, corelat cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., atunci când instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105(2) C. proc. civ., se pronunţă casarea hotărârii pronunţate.
Întrucât art. 105(2) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, se poate susţine că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1 - 4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Dispoziţiile art. 121 alin. (1) C. proc. civ. consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil, respectiv principiul publicităţii dezbaterilor, constituind expresia prevederilor constituţionale ale art. 127, potrivit căruia „Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege" şi a reglementării cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale (...) Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului (...) în interesul (...) ordinii publice (...) sau atunci când, în împrejurări speciale, ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei".
În cauză, acest principiu a fost încălcat deoarece încheierea a fost soluţionată în Şedinţa Camerei de Consiliu, deşi Legea nr. 554/2004 nu prevede acest lucru.
În alt doilea rând, cauza a fost soluţionată fără citarea părţilor din proces, fără a fi respectat principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare.
Potrivit art. 85 C. proc. civ. „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Prin urmare, în rândul litigiilor civile, în sens larg, regula este aceea că soluţionarea litigiilor se face numai după citarea părţilor, iar excepţia o reprezintă soluţionarea fără citarea părţilor, însă, excepţia trebuie să fie prevăzută expres de lege.
În materia suspendării executării unui act administrativ există procedura expresă prin care se dispune că soluţionarea cererii de suspendare se judecă cu citarea părţilor - [art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004].
Citarea părţilor are menirea de a respecta cele două principii fundamentale ale procesului civil: principiul contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare, dar şi dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Instanţa de fond a făcut referiri la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, la condiţiile impuse de aplicarea acestui articol (cazul bine justificat, paguba iminentă), a soluţionat cauza fără citarea părţilor, după admiterea cererii de preschimbare, cu încălcarea prevederilor exprese ale legii şi chiar a dispus suspendarea provizorie, deşi art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu foloseşte acest termen ci pe cel de suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare.
Pentru că a fost considerat fondat primul motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ce atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva Sentinţei nr. 13/CA din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4011/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4013/2011. Contencios → |
|---|
