ICCJ. Decizia nr. 4049/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4049/2011
Dosar nr.16/39/2011
Şedinţa publică din 13 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 174 din 29 aprilie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "obligaţia de a face" formulată de reclamantul E.P. - prin procurator S.V., în contradictoriu cu pârâţii Biroul Teritorial pentru cetăţenie Suceava şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că atâta vreme cât chemi în judecată atât o instituţie publică centrală, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, cât şi o instituţie locală subordonată acesteia, Biroul Teritorial pentru Cetăţenie Suceava, competenţa materială a Curţii de Apel este neîndoielnică, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
În privinţa competenţei teritoriale, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acordă reclamantului posibilitatea de a alege între instanţa de la domiciliul său şi cea de la domiciliul pârâtului.
Competenţa alternativă instituită, este absolută, de ordine publică, astfel că părţile nu o pot înlătura nici cu încuviinţarea instanţei.
Reclamantul este cetăţean străin, cu domiciliul în Republica Moldova. Deoarece nu are domiciliul pe teritoriul Curţii de Apel Suceava, primul criteriu în alegerea instanţei competente teritorial este inaplicabil.
Împotriva instanţei de fond reclamantul E.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă fără putinţă de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nicio cale de atac.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.P. împotriva Sentinţei civile nr. 174 din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4037/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 405/2011. Contencios → |
|---|
