ICCJ. Decizia nr. 4011/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4011/2011
Dosar nr.16/36/2011
Şedinţa publică din 9 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 984/327/2010, reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâţii Comuna Frecăţei şi Municipiul Tulcea solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate nulitatea absolută parţială a actului de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea şi a schiţei cadastrale a aceluiaşi municipiu numai sub aspectul trecerii şi evidenţierii cadastrale nelegale a parcelei X, extravilan, sat Cataloi, comuna Frecăţei, judeţul Tulcea şi, pe cale de consecinţă, să dispună revenirea acestei parcele de teren extravilan la situaţia anterioară de evidenţă cadastrală, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Tulcea, prin Sentinţa nr. 2327 din 11 august 2010, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa a reţinut faptul că actele contestate sunt acte administrative supuse procedurii contenciosului administrativ.
Pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, comercială, contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 2957/88/2010.
Această instanţă, prin Sentinţa nr. 2998 din 25 noiembrie 2010, a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Tulcea şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Constanţa pentru a se pronunţa asupra regulatorului de competenţă.
În considerentele hotărârii, instanţa a precizat faptul că actul de delimitare a teritoriului dedus judecăţii nu este un act administrativ cu caracter individual, motiv pentru care cercetarea legalităţii acestuia nu este în competenţa instanţei de contencios administrativ, ci a instanţei de drept comun.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 16/36/2011.
Conform art. 22 C. proc. civ., instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, cu motivarea că este exclusă aplicarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
În argumentarea soluţiei, instanţa a făcut trimitere la prevederile art. 27 alin. (1), art. 51 - 53 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, precum şi la cele ale art. 4 din Ordinul Ministrului Administraţiei Publice nr. 534 din 1 octombrie 2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general.
Ca atare, instanţa a concluzionat în sensul că operaţiunea de delimitare cadastrală a unităţilor administrativ-teritoriale este dată de legiuitor în competenţa legii generale în materie de fond funciar, respectiv Legea nr. 18/1991, care, la rândul său, la art. 53 alin. (2), stabileşte competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.V., care a solicitat modificarea sa, în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea căii de atac, recurentul arată că actul de delimitare a teritoriului pe care îl contestă este un act administrativ emis de autorităţile publice pârâte în regim de putere publică care dă naştere unor raporturi juridice contrare dispoziţiilor Legii nr. 2/1968, Legii nr. 18/1991, precum şi Codului fiscal. Prin urmare, instanţa de contencios administrativ este competentă să analizeze legalitatea acestui act administrativ.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Problema care se impune a fi dezlegată în prezenta cauză este aceea a stabilirii naturii juridice a actului de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea şi a schiţei cadastrale a aceluiaşi municipiu, anexă la acesta.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noţiunea de act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În mod evident, actul de delimitare a teritoriului cadastral al Municipiului Tulcea întruneşte condiţiile legale pentru a fi considerat un act administrativ unilateral cu caracter individual.
Astfel, Înalta Curte reţine faptul că acest act a fost emis de autorităţile publice pârâte în regim de putere publică pentru punerea în executare a Legii nr. 18/1991, modificată, precum şi a Ordinului Ministrului Administraţiei Publice nr. 534 din 1 octombrie 2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general. Actul aflat în discuţie a produs efecte juridice proprii prin faptul că a modificat delimitarea teritorial-cadastrală a municipiului Tulcea.
Aşadar, în raport de dispoziţiile art. 1, art. 8, art. 10 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată, şi de faptul că actul administrativ dedus judecăţii a fost emis de autorităţi publice locale, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.V. împotriva Sentinţei nr. 5/CA din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4008/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4012/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
