ICCJ. Decizia nr. 4040/2011. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei.
1. Hotărârea instanței de fond.
Prin încheierea din 5 mai 2011 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 170/CA din 06 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosar, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței în sensul că, în loc de "(_)plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 - data trecerii în rezervă și până la achitarea integrală a debitului" se va indica "plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 - data trecerii în rezervă și până la achitarea integrală a debitului, raportat la cel inițial solicitat în sumă de 69.312 RON".
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cauză din eroare s-a menționat în dispozitivul sentinței "plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 - data trecerii în rezervă și până la achitarea integrală a debitului".
2. Recursurile formulate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 3041C. proc. civ..
2.1. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.
în raport de conținutul și motivarea hotărârii judecătorești, recurentul apreciază că nu există nicio eroare materială în accepțiunea C. proc. civ., aptă de a fi îndreptată.
Față de motivarea cererii reclamantelor, în cauză sunt incidente prevederile art. 2812C. proc. civ. și nu dispozițiile art. 281 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel București a omis să se pronunțe asupra cuantumului sumei de bani asupra căruia urmează a se calcula dobânda legală.
Din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar și așa cum se menționează în sentința civilă nr. 170 din 6 mai 2010, anterior primului termen de judecată, Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța a plătit intimatului suma de 14.700 RON, iar ulterior, la data de 22 aprilie 2010, aceeași instituție a plătit suma de 29.620 RON.
în aceste condiții, actualizarea drepturilor bănești datorate și acordarea dobânzii legale, urma să se facă diferențiat, în funcție de data plății.
2.2. Recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.
Recurentul arată că reactualizarea sumei se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată și nu de la data trecerii în rezervă, avându-se în vedere că dispozițiile art. 108 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. impun condiția punerii în întârziere a debitorului prin cererea de chemare în judecată.
Recurentul a fost pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată introdusă la 11 martie 2010, iar obligarea la despăgubiri nu putea viza întreaga sumă, respectiv suma de 69.312 RON, ci numai suma restantă la data introducerii acțiuni, respectiv 54.312 RON.
3. Apărările formulate de intimatul-pârât P.S.I..
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimatul apreciază că lipsa din dispozitivul sentinței a mențiunii referitoare la cuantumul debitului inițial datorat - 69.312 RON reprezintă o simplă eroare materială de calcul și nu o omisiune în sensul dispozițiilor art. 2812alin. (1) C. proc. civ..
Problema acordării dobânzii legale a fost soluționată irevocabil de înalta Curte prin decizia nr. 1940 din 31 martie 2011 pronunțată în dosar, decizie prin care au fost respinse recursurile formulate împotriva sentinței nr. 170/ CA din 6 mai 2010.
Cererea de îndreptare a erorii materiale formulată vizează nu momentul de la care începe să curgă termenul pentru care se acordă dobânda legală, ci cuantumul debitului principal inițial funcție de care se calculează dobânda.
Dispozițiile art. 1.088 C. civ. invocate de recurenta Inspectoratul General al Poliției Române nu sunt incidente în cauză, deoarece din cuprinsul considerentelor sentinței nr. 170/CA din 6 mai 2010 rezultă că s-a avut în vedere răspunderea civilă delictuală a părților, cu aplicabilitatea dispozițiilor art. 998-999 C. civ., debitorii fiind de drept în întârziere.
II. Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție - instanță competentă să soluționeze recursurile declarate în cauză.
1. Recursurile sunt fondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
1.1. Prin sentința civilă nr. 170/CA din 6 mai 2010, Curtea de Apel Constanța, a dispus "obligarea pârâților în solidar la plata salariilor compensatorii rămasă neachitată, în sumă de 24.992 RON, actualizată funcție de indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente perioadei 15 mai 2009 - data trecerii în rezervă și până la achitarea integrală a debitului".
1.2. Procedura prevăzută de dispozițiile art. 281 C. proc. civ. poate fi folosită numai în cazul existenței unor erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârii pronunțate.
în speță, în cuprinsul sentinței nr. 170/CA din 6 mai 2010 nu există astfel de erori materiale.
Reclamantul, prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Constanța, în data de 12 aprilie 2011 a invocat, în realitate, o chestiune ce ține de întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii și anume, asupra cărei sume s-a dispus actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale.
Prin încheierea recurată în prezenta cauză, instanța de fond, pe de o parte, a aplicat greșit prevederile art. 281 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, nu a soluționat decât parțial cererea reclamantului, în sensul că nu a arătat dacă actualizarea în funcție de indicele de inflație se aplică la debitul inițial sau la cel restant.
1.3. Mai mult, decizia nr. 1940 din 31 martie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar, nu a analizat problema cuantumului sumei la care se aplică indicele de inflație și dobânda legală, ci numai, în limitele impuse de motivele de recurs, aspectul acordării dobânzii legale, de unde rezultă că cele invocate de reclamant nu pot fi soluționate pe calea îndreptării erorii materiale, necesitând o analiză mai complexă, ce ține de întinderea dispozitivului sentinței.
2. în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 modificată și completată, s-a admis recursurile, s-a modificat încheierea atacată, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamant.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4041/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4038/2011. Contencios → |
|---|
