ICCJ. Decizia nr. 4058/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4058/2011
Dosar nr.476/33/2011
Şedinţa de la 13 septembrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul G.D.G. a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de Recrutare Încorporare de pe lângă U.M. 02513 - Ministerul Apărării Naţionale prin Comandant şi prin Direcţia Legislaţie şi Asistenţă Juridică, solicitând instanţei anularea expertizei medico-militare emisă de Comisia Centrală de expertiză medico-legală a Ministerului Apărării Naţionale din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Centrală „Dr. Carol Davila".
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bistriţa raportat la dispoziţiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi la împrejurarea că expertiza a cărei anulare se solicită a fost emisă de o instituţie centrală.
Prin Sentinţa civilă nr. 2479 din 18 martie 2011 Judecătoria Bistriţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a avut în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 329 din 1 iunie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Bistriţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reţinut că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu există un litigiu privind un act administrativ emis de o autoritate publică centrală întrucât aşa cum s-a arătat anterior, diagnosticul medical, respectiv opinia unei comisii de expertizare medico-militară nu constituie în opinia instanţei un act administrativ ci unul juridic de natură civilă care poate fi analizat pe calea unei acţiuni de drept comun, în condiţiile art. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În vederea stabilirii competenţei materiale în soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea obiectului cauzei.
Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea concluziilor expertizei medico-militare efectuată de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Înalta Curte constată că obiectul litigiului, în cauza de faţă, nu se încadrează în textele legale sus-citate.
Concluziile raportului de expertiză nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi 5 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul G.D.G. şi pârâta Comisia Locală de Recrutare Încorporare de pe lângă U.M. 02513 - Ministerul Apărării Naţionale prin Comandant şi prin Direcţia Legislaţie şi Asistenţă Juridică, în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4053/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4067/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
