ICCJ. Decizia nr. 4075/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 10 august 2010, reclamanta I.A. a chemat în judecată Camera Notarilor Publici Bacău, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unor acte administrative de deblocare a activității B.N.P. din Piatra-Neamț, precum și la plata sumei de 50.000 RON daune materiale și morale.
Acțiunea a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 136 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat al pârâtei de a emite actele administrative solicitate, astfel cum este reglementată această sintagmă de dispozițiile art. 2 lit. i) Legea nr. 554/2004, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că blocarea activității biroului notarial după data expirării de drept a duratei suspendării dispuse de Ministerul Justiției constituie un abuz din partea pârâtei, de natură a-i produce prejudicii însemnate în relațiile cu instituțiile publice.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă material, Tribunalul Neamț.
Astfel, Curtea constată că pârâta Camera Notarilor Publici Bacău, organizație profesională cu personalitate juridică ce funcționează în circumscripția Curții de Apel Bacău, nu poate fi asimilată unei autorități publice centrale în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, fiind constituită la nivel local.
în consecință, litigiul de față este de competența secției de contencios administrativ a tribunalului, în raport de criteriul privind rangul autorității publice chemate în judecată în calitate de pârâtă, conform art. 10 alin. (1) teza 1 Legea nr. 554/2004.
în raport de acest motiv, care făcea de prisos analiza criticilor de fond formulate de reclamantă, Curtea a admis recursul declarat, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Neamț, în a cărui rază teritorială își avea domiciliul reclamanta.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4079/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4074/2011. Contencios → |
|---|
