ICCJ. Decizia nr. 4071/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 18 noiembrie 2010, reclamanta E.G.D. SA Târgu-Mureș a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală solicitând anularea deciziei nr. 231 din 23 august 2010, a deciziei de impunere nr. 109 din 19 noiembrie 2009 și a actelor de executare subsecvente prin care s-au stabilit în sarcina societății comerciale obligații fiscale accesorii în cuantum de 1.407.253 RON.
La data de 8 martie 2011, reclamanta a depus o precizare a acțiunii, solicitând în temeiul art. 15 Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, învederând că sunt întrunite condițiile de admisibilitate, respectiv existența cazului bine justificat și paguba iminentă.
Prin încheierea nr. 115 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea deciziei de impunere, precum și a somației și titlului executoriu emise în dosarul de executare, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin probele administrate s-a făcut dovada existenței unei evidente îndoieli asupra legalității actelor administrative, fiind astfel întrunită cerința cazului bine justificat.
Instanța a constatat de asemenea, că subzistă și cea de-a doua cerință prevăzută de art. 14 Legea nr. 554/2004, în sensul că executarea silită a obligațiilor fiscale suplimentare ale societății comerciale ar avea consecințe grave asupra derulării activității economice a acesteia, precum asupra utilizatorilor de gaze naturale.
împotriva încheierii a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanța a constatat în mod eronat că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, neregăsindu-se nici cazul bine justificat, nici paguba iminentă astfel cum sunt definite aceste sintagme în art. 2 lit. t), respectiv art. 2 lit. ș) Legea contenciosului administrativ.
Totodată, pârâta a invocat și împrejurarea că instanța a dispus în mod greșit în procedura prevăzută de art. 14-15 Legea nr. 554/2004 și suspendarea actelor de executare, contestarea acestora putând fi făcută doar pe calea contestației la executare, în condițiile art. 172 C. proc. fisc..
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate, precum și sub toate aspectele cauzei potrivit art. 3041C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate ca inadmisibilă.
Astfel, potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative fiscale, în temeiul Legii nr. 554/2004, este obligatorie depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 RON.
în speță, se constată că reclamanta nu a făcut dovada achitării cauțiunii, susținând la termenele de judecată din 8 martie 2011 și respectiv 12 aprilie 2011 că recipisa de consemnare a sumei s-ar afla în dosar.
Litigiul ce formează obiectul acestui dosar, având ca obiect cererea reclamantei privind suspendarea acelorași acte administrative, în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004, a fost soluționat prin sentința nr. 28 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Instanța a dispus prin hotărâre respingerea cererii de suspendare a executării ca inadmisibilă, reținând în considerente că reclamanta, căreia i s-a pus în vedere să consemneze cauțiunea de 10% din cuantumul sumei contestate, respectiv 140.725,30 RON, nu și-a îndeplinit această obligație până la termenul stabilit.
Nici în prezenta cauză, nu există la dosar dovada achitării cauțiunii, considerent în raport de care, nefiind îndeplinită condiția cu caracter obligatoriu prevăzută de art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., Curtea va respinge cererea de suspendare a executării ca inadmisibilă.
în raport de acest motiv, care face de prisos analiza criticilor de fond formulate de pârâtă, Curtea a admis recursul și a modificat încheierea atacată în sensul celor arătate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4074/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4070/2011. Contencios → |
|---|
